Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Un analog al vitaminei D, folosit deja în alte boli, a modificat mediul care protejează tumorile pancreatice și le face rezistente la tratament, potrivit unui studiu clinic publicat în Nature Cancer. Cercetarea a inclus pacienți cu cancer pancreatic metastatic netratat anterior și a testat adăugarea paricalcitolului la chimioterapia standard cu gemcitabină și nab-paclitaxel.
Paricalcitolul nu este vitamina D obișnuită din suplimente, ci un analog sintetic care activează receptorul vitaminei D. Medicamentul este aprobat pentru alte indicații, inclusiv tulburări asociate bolii cronice de rinichi, dar nu este aprobat ca tratament pentru cancer pancreatic. Studiul nu a fost conceput pentru a demonstra eficiența împotriva cancerului, ci pentru a verifica siguranța combinației și schimbările apărute în tumori.
Rezultatele arată că paricalcitolul a putut fi administrat împreună cu chimioterapia și a redus activarea fibroblastelor din jurul tumorii, celule care contribuie la formarea barierei dense din cancerul pancreatic. Cercetătorii au observat și semnale clinice încurajatoare: răspunsuri parțiale mai frecvente și mai mulți pacienți fără progresia bolii la un an în grupurile care au primit paricalcitol.
De ce cancerul pancreatic este atât de greu de tratat
Cancerul pancreatic este una dintre cele mai agresive forme de cancer, iar boala este descoperită frecvent târziu, când tumora s-a extins deja. Chimioterapia poate încetini evoluția la o parte dintre pacienți, dar răspunsurile sunt adesea limitate.
Una dintre explicații se află chiar în jurul tumorii. Cancerul pancreatic este înconjurat de o stromă densă, bogată în fibroblaste activate și țesut conjunctiv. Această structură nu este doar un decor biologic. Ea poate împiedica medicamentele să pătrundă eficient în tumoră, poate exclude celulele imune și poate crea un mediu care susține rezistența la tratament.
Ronald Evans, cercetător la Salk Institute și coautor al studiului, spune că abordarea încearcă să rupă rezistența terapeutică nu atacând direct celula tumorală, ci folosind receptorul vitaminei D pentru a calma răspunsurile fibrotice și inflamatorii din jurul ei.
Cum acționează paricalcitolul
Receptorul vitaminei D face parte din familia receptorilor nucleari, molecule care controlează activitatea genelor. Când sunt activate, acestea pot schimba comportamentul celulelor. Cercetările anterioare ale echipei Salk au arătat că receptorul vitaminei D este prezent în anumite populații de fibroblaste din ficat și pancreas și poate influența felul în care aceste celule participă la fibroză și inflamație.
În modelele preclinice de cancer pancreatic, analogii vitaminei D au reprogramat fibroblastele asociate cancerului și au făcut tumorile mai receptive la chimioterapie. Noul studiu clinic a dus această idee la pacienți, pentru a vedea dacă efectul se observă și în biopsiile tumorale umane.
Rezultatul principal a fost o reducere a activării fibroblastelor din tumori, nu neapărat o reducere a numărului lor. Această diferență este importantă. Cercetătorii nu au încercat să elimine complet fibroblastele, ci să le schimbe starea biologică, astfel încât mediul tumoral să devină mai puțin protector pentru cancer.
Cum a fost făcut studiul
Studiul a inclus 36 de pacienți cu cancer pancreatic metastatic, netratați anterior pentru boala metastatică. Participanții au fost împărțiți în trei grupuri: chimioterapie standard plus placebo, chimioterapie plus paricalcitol intravenos sau chimioterapie plus paricalcitol oral. Chimioterapia folosită a fost gemcitabină asociată cu nab-paclitaxel, una dintre schemele utilizate în această boală.
Obiectivul principal a fost siguranța. În ansamblu, paricalcitolul a putut fi administrat împreună cu chimioterapia. În grupul care a primit forma orală, cinci din 12 pacienți au avut creșteri ale calciului în sânge, reacție controlată prin reducerea dozelor.
Pentru a vedea ce se întâmplă în tumoră, cercetătorii au recoltat biopsii înainte de tratament și după patru-șase săptămâni. Probele au fost analizate prin tehnici moderne de imunofluorescență multiplex și transcriptomică spațială, metode care permit observarea celulelor și a expresiei genelor în locul exact în care se află în țesut.
Semnale clinice care cer studii mai mari
Deși studiul nu a fost construit pentru a compara supraviețuirea, diferențele observate au atras atenția. Răspunsurile parțiale la tratament au fost mai frecvente la pacienții care au primit paricalcitol: 10 din 24, adică 42%, față de 1 din 12, adică 9%, în grupul placebo. La un an, cinci pacienți din grupurile cu paricalcitol erau fără progresia bolii, comparativ cu niciun pacient din grupul placebo.
Cercetătorii au observat și o diferență legată de expresia receptorului vitaminei D în tumori. Pacienții cu niveluri ridicate ale acestui receptor, care au primit paricalcitol, au avut cele mai bune răspunsuri la chimioterapie și cea mai lungă supraviețuire globală în analiza studiului.
Aceste date nu sunt suficiente pentru a schimba tratamentul standard. Numărul de participanți a fost mic, iar studiul a urmărit în primul rând siguranța și modificările biologice. Pentru o concluzie clinică fermă sunt necesare studii randomizate mai mari, concepute special pentru supraviețuire, răspuns tumoral și progresia bolii.
De ce nu este vorba despre suplimente de vitamina D
Una dintre confuziile posibile este legată de nume. Paricalcitolul activează receptorul vitaminei D, dar nu este același lucru cu administrarea de vitamina D din suplimente. Este un medicament sintetic, cu doze, farmacologie și riscuri diferite.
Pacienții cu cancer pancreatic nu ar trebui să ia doze mari de vitamina D sau analogi fără indicație oncologică. Excesul poate duce la hipercalcemie, tulburări renale, greață, slăbiciune, confuzie și aritmii. În studiul clinic, tocmai creșterea calciului în sânge a fost una dintre reacțiile urmărite atent, mai ales la forma orală de paricalcitol.
Diferența dintre un supliment și un medicament testat în combinație cu chimioterapie este majoră. Studiul nu spune că vitamina D vindecă sau tratează cancerul pancreatic. Arată că activarea controlată a receptorului vitaminei D, printr-un analog medicamentos, poate schimba microambientul tumoral la unii pacienți.
Ce ar putea urma
Rezultatele deschid calea pentru studii clinice mai mari, în care paricalcitolul sau alți agoniști ai receptorului vitaminei D să fie testați alături de chimioterapie, imunoterapie sau alte tratamente oncologice. O direcție importantă va fi selectarea pacienților în funcție de expresia receptorului vitaminei D din tumoră.
Dacă acest receptor se confirmă ca biomarker, medicii ar putea identifica pacienții care au cele mai mari șanse să beneficieze de tratament. În cancerul pancreatic, unde opțiunile rămân limitate, chiar și o îmbunătățire modestă a răspunsului la chimioterapie poate conta.
Kimberly Perez, medic la Dana-Farber Cancer Institute și autoare a studiului, spune că lucrarea oferă o hartă pentru cercetări viitoare care ar putea stabili, într-o zi, un nou standard de tratament.
Până atunci, paricalcitolul rămâne o terapie experimentală în cancerul pancreatic. Valoarea studiului este că a confirmat la pacienți o idee observată anterior în laborator: scutul fibrotic al tumorii poate fi modificat, iar acest lucru ar putea face chimioterapia mai eficientă.
