Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
O lumină aparent neînsemnată rămasă aprinsă în dormitor peste noapte ar putea avea efecte care merg dincolo de calitatea somnului. Un studiu pe mii de adulți a asociat expunerea nocturnă la lumină cu îngroșarea pereților inimii, modificări ale funcției cardiace și, pe termen lung, cu o probabilitate mai mare de insuficiență cardiacă, infarct și accident vascular cerebral.
Au contat chiar și niveluri de lumină care pot apărea de la un telefon lăsat cu ecranul în sus, un ceas digital sau lumina care pătrunde de afară.
Studiul, publicat pe 9 septembrie în European Heart Journal, a analizat relația dintre lumina la care oamenii sunt expuși în timpul nopții și structura inimii.
Cercetătorii de la Tulane University au folosit date din UK Biobank și au analizat inițial peste 11.000 de persoane fără boli cardiovasculare cunoscute.
Rezultatele nu demonstrează că lumina nocturnă provoacă direct modificările inimii. Studiul este observațional, iar autorii subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare. Asocierea a rămas însă vizibilă după ce au fost luați în calcul numeroși factori care puteau influența rezultatele.
Peste 11.000 de persoane au purtat senzori care măsurau lumina
Participanții au purtat timp de șapte zile un dispozitiv la încheietura mâinii care înregistra inclusiv nivelul de lumină.
Cercetătorii au urmărit în special expunerea nocturnă la mai mult de 3 lux.
Pentru comparație, 3 lux reprezintă o lumină foarte slabă. Poate fi apropiată de lumina lunii sau de lumina care pătrunde pe sub ușa unui dormitor.
Astfel de niveluri pot apărea și de la:
- ecranul unui telefon lăsat cu fața în sus;
- un ceas digital luminos;
- lumina de veghe;
- iluminatul de pe hol;
- reclamele sau iluminatul stradal care pătrund prin fereastră.
La aproximativ trei ani după măsurarea luminii, participanții au făcut un RMN cardiovascular, care le-a permis cercetătorilor să observe cu precizie structura și funcționarea inimii.
Pereții ventriculului stâng erau mai groși
Diferențele au fost discrete, dar au apărut în mai multe componente ale inimii.
Comparativ cu persoanele care nu fuseseră expuse noaptea la lumină peste 3 lux, participanții cu expunerea cea mai mare aveau o masă a ventriculului stâng cu aproximativ 2,4% mai mare și pereți cardiaci, în medie, cu aproximativ 1,5% mai groși.
În același timp, un indicator al capacității mușchiului inimii de a se contracta era cu aproximativ 1,9% mai redus.
Au fost observate și modificări ale modului în care fibrele musculare ale ventriculului stâng se deformează în timpul bătăilor inimii.
Cercetătorii au identificat schimbări și la ventriculul drept și la atriul stâng.
Acest proces de modificare a formei, dimensiunii sau structurii inimii este cunoscut drept remodelare cardiacă.
O inimă cu pereți mai groși nu este neapărat una mai puternică. În anumite contexte, îngroșarea și rigidizarea mușchiului cardiac pot reduce eficiența cu care inima se umple și pompează sângele.
Cu cât era mai multă lumină, cu atât modificările erau mai evidente
Un detaliu important este că rezultatele nu au indicat pur și simplu existența unui prag după care lumina devine brusc periculoasă.
Autorii au observat o relație de tip doză-răspuns: pe măsură ce expunerea nocturnă la lumină creștea, creșteau și modificările cardiace asociate acesteia.
Pragul de 3 lux a fost folosit pentru măsurarea și compararea expunerii, dar datele nu permit stabilirea unei limite exacte sub care riscul ar fi zero.
Autorul principal al cercetării, profesorul Lu Qi, director al Tulane University Obesity Research Center, consideră că poluarea luminoasă nocturnă trebuie analizată tot mai serios ca posibil factor implicat în bolile cardiovasculare.
Legătura nu s-a oprit la imaginile RMN
Cercetătorii au analizat separat date de la 73.286 de participanți pentru a vedea dacă expunerea nocturnă la lumină era legată și de apariția bolilor cardiovasculare în anii următori.
Perioada de urmărire a ajuns la aproximativ 8-10 ani.
Comparativ cu persoanele fără expunere nocturnă la lumină peste nivelul analizat, cei din categoria cu expunerea cea mai mare au avut:
- un risc cu 29% mai mare de insuficiență cardiacă;
- un risc cu 15% mai mare de fibrilație atrială;
- un risc cu 24% mai mare de infarct miocardic;
- un risc cu 33% mai mare de accident vascular cerebral;
- un risc cu 26% mai mare de deces cardiovascular.
Aceste procente reprezintă asocieri statistice, nu dovada că lumina din dormitor a provocat bolile respective.
Persoanele expuse la mai multă lumină noaptea pot avea și alte caracteristici sau obiceiuri care contribuie la risc, chiar dacă cercetătorii au ajustat rezultatele pentru numeroși factori demografici, de stil de viață, medicali și de mediu.
Somnul mai scurt explică doar o parte din asociere
Una dintre explicațiile evidente ar fi că lumina perturbă somnul.
Expunerea la lumină în timpul nopții poate influența ritmul circadian și secreția de melatonină, hormon implicat în reglarea ciclului somn-veghe.
În noul studiu, durata mai scurtă a somnului a explicat statistic între 24% și 49% din relația dintre lumina nocturnă și modificările inimii.
Asta înseamnă că somnul insuficient pare să fie o parte a mecanismului, dar nu explică întreaga asociere.
Autorii iau în calcul și alte efecte ale perturbării ritmului circadian, inclusiv modificări ale tensiunii arteriale, ritmului cardiac, activității sistemului nervos autonom și răspunsului la stres.
De ce organismul are nevoie de întuneric noaptea și lumină ziua
Lumina este unul dintre cele mai puternice semnale folosite de ceasul biologic pentru a diferenția ziua de noapte.
În timpul zilei, expunerea la lumină naturală ajută la sincronizarea ritmului circadian. Seara și noaptea, scăderea luminii transmite organismului că se apropie perioada de somn.
Problemele apar atunci când această diferență dintre zi și noapte devine mai puțin clară.
Un review despre efectele luminii nocturne asupra somnului și sănătății arată că pentru un mediu favorabil somnului dormitorul ar trebui să fie cât mai întunecat, ideal în jurul valorii de 1 lux sau mai puțin.
Asta nu înseamnă că orice lumină peste această valoare provoacă o boală cardiovasculară. Este o recomandare pentru protejarea somnului și a ritmului circadian, nu un prag clinic de boală.
Telefonul și ceasul digital pot fi surse de lumină
Reducerea expunerii nocturne nu presupune schimbări complicate.
Telefonul poate fi așezat cu ecranul în jos sau, preferabil, ținut la distanță de pat. Displayurile luminoase ale ceasurilor și altor dispozitive pot fi diminuate sau acoperite.
Dacă în dormitor pătrunde multă lumină de la iluminatul stradal, perdelele sau draperiile opace pot reduce expunerea. O mască pentru somn este o altă variantă atunci când întunecarea camerei nu este posibilă.
Dacă este necesară o lumină de veghe pentru deplasarea în timpul nopții, specialiștii recomandă să fie cât mai slabă, poziționată jos și orientată astfel încât lumina să nu ajungă direct la nivelul ochilor.
La fel de important este însă comportamentul opus dimineața: draperiile ar trebui deschise, iar expunerea la lumină naturală în prima parte a zilei este benefică pentru sincronizarea ceasului biologic.
Studiul are și limite importante
Rezultatele trebuie interpretate cu prudență.
Lumina a fost măsurată timp de numai șapte zile, astfel că cercetătorii au presupus că această perioadă reflectă într-o anumită măsură expunerea obișnuită a participanților.
În plus, senzorul se afla la încheietura mâinii și nu la nivelul ochilor. Cantitatea de lumină înregistrată de dispozitiv poate astfel să difere de lumina care ajunge efectiv la retină, elementul relevant pentru reglarea ritmului circadian.
Există și intervalul de aproximativ trei ani dintre măsurarea expunerii la lumină și efectuarea RMN-ului cardiac.
Autorii au încercat să țină cont de numeroși factori care ar fi putut explica diferențele, însă într-un studiu observațional nu pot fi excluse toate explicațiile alternative.
Cercetarea publicată în European Heart Journal adaugă însă un element nou la ceea ce se știa deja despre lumina nocturnă: asocierea nu apare numai în statisticile privind bolile cardiovasculare, ci și în modificări măsurabile ale structurii și funcției inimii înainte de apariția unei boli cardiace diagnosticate.
