Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Feritina este una dintre analizele la care medicii se uită atunci când vor să afle dacă organismul are suficiente rezerve de fier. Înainte de menopauză, multe femei se confruntă cu problema opusă: feritină mică, mai ales dacă au menstruații abundente.
Odată cu dispariția ciclului, însă, tabloul se poate schimba surprinzător de repede.
Un studiu publicat în Scientific Reports, care a urmărit în timp 1.885 de femei aflate în tranziția către menopauză, a arătat că feritina începe să crească accelerat în perioada din jurul ultimei menstruații și poate continua să urce și după menopauză.
Creșterea nu pare să reflecte însă întotdeauna doar refacerea rezervelor de fier. Femeile la care feritina era disproporționat de mare în raport cu alți indicatori ai metabolismului fierului prezentau mai frecvent ficat gras și caracteristici ale sindromului metabolic.
Asta schimbă modul în care merită interpretată o feritină mare după 45–55 de ani: nu înseamnă automat „am mult fier și este bine”.
De ce femeile au adesea feritina mai mică înainte de menopauză
În perioada fertilă, menstruația reprezintă o pierdere regulată de sânge și, implicit, de fier.
Cu cât sângerarea menstruală este mai abundentă, cu atât rezervele se pot epuiza mai ușor.
De aceea, unele femei pot avea feritina scăzută chiar dacă hemoglobina este încă normală și nu au dezvoltat anemie propriu-zisă.
După ultima menstruație, această pierdere regulată dispare.
Organismul începe să păstreze o cantitate mai mare din fierul absorbit, iar markerii metabolismului fierului se pot modifica.
Cercetătorii au urmărit femeile înainte și după ultima menstruație
Studiul publicat în 2025 este interesant deoarece nu a comparat pur și simplu un grup de femei tinere cu un grup de femei mai în vârstă.
Cercetătorii au urmărit aceleași femei în timp, raportând analizele lor la momentul ultimei menstruații.
Au fost incluse 1.885 de femei cu vârste între 31 și 56 de ani care au trecut prin menopauză naturală și care aveau cel puțin trei ani de urmărire.
Au fost analizate mai multe componente ale metabolismului fierului:
- feritina;
- fierul seric;
- saturația transferinei;
- capacitatea totală de legare a fierului – TIBC.
Fierul seric, feritina și saturația transferinei au crescut pe parcursul tranziției menopauzale, în timp ce TIBC a scăzut.
Feritina a crescut deosebit de repede în jurul menopauzei
Cea mai interesantă evoluție a fost cea a feritinei.
Înaintea ultimei menstruații, coeficientul statistic al creșterii feritinei era de aproximativ 2,10.
În perioada din jurul ultimei menstruații a urcat la 20,27, aproape de zece ori mai mult.
După menopauză, ritmul s-a redus, dar a rămas ridicat, cu un coeficient de aproximativ 9,34, iar feritina a continuat să crească.
Alți indicatori ai fierului au avut tendința să se stabilizeze după tranziție.
Acest comportament diferit al feritinei a atras atenția cercetătorilor.
O parte din creștere este perfect explicabilă
Cel mai simplu mecanism este dispariția menstruației.
Dacă organismul nu mai pierde aceeași cantitate de fier în fiecare lună, rezervele cresc.
Din acest punct de vedere, o femeie care avea feritina mică înainte de menopauză poate ajunge ulterior la o valoare mai mare fără ca acest lucru să indice o boală.
Dar feritina are o particularitate: nu este doar un indicator al rezervelor de fier.
Feritina poate crește și din alte motive
Feritina este o proteină de stocare a fierului, dar este influențată și de procese inflamatorii și metabolice.
Asta înseamnă că două persoane cu aceeași cantitate de fier în organism nu trebuie să aibă neapărat exact aceeași feritină.
Valoarea poate fi mai mare în anumite boli hepatice, în inflamație și în contexte metabolice.
Autorii studiului din Scientific Reports au pornit tocmai de la această problemă și au încercat să separe componenta explicată de fier de partea „neobișnuit de mare” a feritinei.
Feritina disproporționat de mare a fost legată de ficatul gras
Cercetătorii au estimat nivelul feritinei care ar fi fost de așteptat pornind de la saturația transferinei, un alt indicator al metabolismului fierului.
Apoi au analizat femeile la care feritina era mult peste valoarea anticipată.
Aceste femei aveau mai frecvent steatoză hepatică și componente ale sindromului metabolic.
Relația nu demonstrează că feritina mare provoacă ficat gras.
Mai probabil, o valoare disproporționat de ridicată poate reflecta și procese metabolice care apar în paralel.
Ce înseamnă sindrom metabolic
Sindromul metabolic descrie o combinație de factori care tind să apară împreună și care cresc probabilitatea bolilor cardiovasculare și a diabetului de tip 2.
Printre aceștia se află:
- obezitatea abdominală;
- glicemia crescută;
- tensiunea arterială mare;
- trigliceridele crescute;
- HDL scăzut.
În tranziția menopauzală, modificările hormonale pot fi însoțite și de schimbări ale compoziției corporale și metabolismului.
De aceea, o feritină care crește în acest interval nu trebuie privită izolată de restul analizelor.
Feritina mare nu înseamnă automat exces de fier
Aceasta este probabil cea mai utilă concluzie practică.
O valoare crescută nu permite singură diagnosticul unei supraîncărcări cu fier.
Pentru a înțelege cauza, medicul poate analiza și:
- fierul seric;
- transferina sau TIBC;
- saturația transferinei;
- hemoleucograma;
- enzimele hepatice;
- glicemia și HbA1c;
- trigliceridele;
- markerii inflamatori, când sunt indicați.
Combinația dintre rezultate oferă mult mai multe informații decât feritina privită separat.
Și extrema cealaltă rămâne importantă
Studiul nu înseamnă că orice femeie aflată la menopauză va avea feritina mare.
Unele femei continuă să aibă rezerve de fier reduse din alte motive:
- alimentație;
- sângerări digestive;
- probleme de absorbție;
- donări de sânge;
- intervenții chirurgicale;
- alte boli.
De aceea, o feritină scăzută nu trebuie ignorată doar pentru că menstruațiile au încetat.
Tranziția menopauzală schimbă valorile medii la nivel de populație, nu stabilește rezultatul fiecărei femei în parte.
O valoare mare nu trebuie tratată după ureche
La fel cum o feritină mică nu înseamnă automat că trebuie luat fier fără investigarea cauzei, nici o feritină mare nu trebuie „tratată” prin metode improvizate.
Mai întâi trebuie stabilit de ce este crescută.
Poate reflecta:
- rezerve mai mari de fier după dispariția menstruațiilor;
- inflamație;
- probleme metabolice;
- afectare hepatică;
- mai rar, boli care produc supraîncărcare reală cu fier.
Studiul pe cele 1.885 de femei nu stabilește un nou prag de feritină „normală după menopauză” și nu spune că feritina crescută trebuie redusă ca obiectiv în sine.
De ce analiza devine mai interesantă după 45–50 de ani
Înainte de menopauză, discuția despre feritină este adesea concentrată pe deficitul de fier.
După menopauză, același marker poate începe să ofere informații diferite.
Dacă valoarea crește treptat odată cu dispariția menstruațiilor, modificarea poate fi fiziologică.
Dacă însă feritina ajunge mult mai mare decât ar fi de așteptat și apar în paralel ficat gras, glicemie crescută, trigliceride, hipertensiune sau grăsime abdominală, rezultatul poate merita analizat dintr-o perspectivă metabolică, nu numai din cea a fierului.
Tocmai asta evidențiază cercetarea: feritina din jurul menopauzei nu este doar o poveste despre cât fier are organismul depozitat, ci poate reflecta și schimbările metabolice care apar în această etapă a vieții.
