Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Celulele de cancer ovarian care supraviețuiesc chimioterapiei pot elibera fructoză și pot modifica astfel comportamentul celulelor tumorale din jur. În experimente pe șoareci, cercetătorii au observat că fructoza le-a făcut pe acestea din urmă să se desprindă mai ușor din tumoră și să se răspândească în alte zone.
Mai mult, o alimentație bogată în fructoză a accelerat diseminarea cancerului în modelul experimental.
Descoperirea, publicată în Nature Aging, dezvăluie un mecanism neașteptat prin care metabolismul ar putea contribui la reapariția și răspândirea uneia dintre cele mai agresive forme de cancer ovarian.
Unul dintre cele mai surprinzătoare lucruri pe care le poate face o celulă canceroasă după chimioterapie este să nu moară, dar nici să nu mai continue să se dividă.
Intră într-o stare numită senescență celulară.
Mult timp, această oprire a proliferării a fost privită drept un rezultat favorabil al tratamentului: dacă celula nu se mai multiplică, nu mai contribuie direct la creșterea tumorii.
În ultimii ani, imaginea s-a complicat.
Celulele senescente rămân active metabolic și eliberează în mediul din jur numeroase molecule. Împreună, acestea formează așa-numitul SASP – senescence-associated secretory phenotype.
O cercetare publicată pe 30 iulie 2026 în Nature Aging arată că, în cancerul ovarian seros de grad înalt, acest amestec conține un ingredient neașteptat: fructoză.
Iar fructoza pare să transmită celulelor canceroase din apropiere un mesaj care le face mai capabile să se desprindă și să se răspândească.
Celulele care supraviețuiesc chimioterapiei nu sunt neapărat inactive
Cercetătorii de la The Wistar Institute au studiat cancerul ovarian seros de grad înalt – HGSOC, forma cea mai frecventă și agresivă de cancer ovarian epitelial.
Tratamentul standard include frecvent chimioterapie pe bază de platină.
Majoritatea pacientelor răspund inițial la aceste tratamente, însă recidiva este frecventă. Autorii studiului notează că reapariția bolii contribuie la aproximativ 90% dintre decesele asociate acestei forme de cancer ovarian.
Echipa condusă de Katherine Aird a expus celule de cancer ovarian la cisplatin, un medicament chimioterapic folosit în tratamentul tumorilor ovariene.
Unele dintre celule au intrat în senescență: nu se mai multiplicau, dar continuau să producă și să elimine substanțe în mediul din jur.
Cercetătorii au colectat lichidul în care crescuseră aceste celule și l-au administrat șoarecilor cărora le fuseseră implantate anterior celule tumorale.
Rezultatul a atras imediat atenția.
Animalele expuse substanțelor secretate de celulele senescente au dezvoltat mai mulți noduli tumorali și o diseminare mai mare a cancerului decât animalele din grupul de control.
Și nu părea să fie vorba despre o accelerare directă a multiplicării celulelor tumorale.
Problema era alta.
Celulele canceroase începeau să se desprindă
Cancerul ovarian se răspândește într-un mod particular.
Celulele se pot desprinde de tumora inițială sau de nodulii existenți și pot circula prin cavitatea peritoneală, unde se atașează apoi de alte țesuturi.
Printre zonele în care pot ajunge se numără omentul, intestinele, peritoneul și țesutul adipos visceral.
Primul pas pentru această formă de diseminare este, prin urmare, desprinderea celulei tumorale de vecinele sale.
În experimente, celulele expuse la substanțele secretate de celulele senescente s-au desprins mai ușor.
Echipa a vrut apoi să afle ce moleculă produce efectul.
Inițial, cercetătorii s-au gândit la proteine – de exemplu citokine inflamatorii sau enzime secretate de celulele tumorale.
Dar atunci când au eliminat proteinele mari din lichidul experimental, efectul a rămas.
Asta i-a făcut să caute un metabolit de dimensiuni mici.
Fructoza a apărut drept unul dintre principalii suspecți
Analizele metabolice au arătat că mediul provenit de la celulele senescente conținea mai multă fructoză.
Când cercetătorii au adăugat separat fructoză în concentrații fiziologice, celulele canceroase au început din nou să se desprindă mai ușor.
Apoi au intervenit asupra enzimelor de care celulele au nevoie pentru metabolizarea fructozei.
Când au redus activitatea ketohexokinazei – KHK – și a aldolazei B – ALDOB, efectul asupra desprinderii celulelor a fost blocat.
Această etapă a experimentului le-a oferit cercetătorilor un indiciu puternic că nu era vorba doar despre prezența fructozei, ci despre folosirea ei metabolică de către celulele canceroase.
Fructoza modifica membrana celulelor tumorale
Mecanismul descoperit este neobișnuit.
Fructoza absorbită de celulele canceroase modifica activitatea mitocondrială și un lanț metabolic în care sunt implicate complexul I, NAD+, proteinele SIRT și SREBP1.
Consecința finală era reducerea colesterolului din membrana plasmatică a celulei.
Colesterolul nu este doar o substanță care circulă prin sânge și apare pe analizele medicale. El este o componentă structurală a membranei fiecărei celule.
În modelul cercetătorilor, reducerea colesterolului membranei făcea celulele tumorale mai puțin aderente.
Cu alte cuvinte, legătura dintre ele devenea mai slabă.
Și tocmai această desprindere poate reprezenta primul pas către diseminarea cancerului în cavitatea abdominală.
Cercetătorii au testat apoi fructoza din alimentație
Una dintre cele mai interesante părți ale cercetării a fost trecerea de la fructoza produsă în micromediul tumoral la fructoza provenită din dietă.
Șoarecii cu cancer ovarian au primit o alimentație bogată în fructoză.
La aceste animale, cercetătorii au observat o diseminare metastatică mai mare.
Mai mult, atunci când au blocat în celulele canceroase anumite mecanisme necesare pentru utilizarea fructozei, creșterea diseminării nu a mai apărut.
Autorii consideră că experimentele susțin ideea că fructoza poate influența direct comportamentul celulelor maligne și nu acționează exclusiv prin modificări metabolice produse în ficat sau prin microbiom.
Înseamnă că femeile cu cancer ovarian nu ar trebui să mai mănânce fructe?
Nu.
Aceasta este una dintre cele mai importante limite ale interpretării studiului.
Experimentele privind alimentația au fost realizate pe șoareci, iar cercetătorii spun explicit că efectul trebuie verificat în studii la oameni.
Studiul nu arată că o femeie care mănâncă mere, portocale sau fructe de pădure își accelerează cancerul.
Fructoza se găsește în numeroase alimente. Este prezentă în fructe și unele legume, dar și în zahărul obișnuit – sucroza este alcătuită din glucoză și fructoză – precum și în miere, siropuri și băuturi îndulcite.
Diferența dintre un fruct întreg și o băutură cu zahăr este însă considerabilă.
Fructele furnizează fructoză împreună cu apă, fibre, vitamine și numeroși compuși vegetali, iar absorbția zaharurilor este diferită față de cea dintr-o băutură îndulcită.
World Cancer Research Fund precizează că nu există recomandarea ca persoanele cu cancer să elimine fructele pentru a evita zahărul. Organizația recomandă în schimb limitarea zaharurilor adăugate și a băuturilor îndulcite.
Recomandările World Cancer Research Fund despre zahăr și cancer
Studiul nu demonstrează că „zahărul hrănește cancerul”
Descoperirea poate fi ușor redusă la ideea populară potrivit căreia „zahărul hrănește cancerul”, însă mecanismul descris de cercetători este mult mai specific.
Toate celulele organismului folosesc nutrienți pentru energie, iar organismul poate produce glucoză chiar și atunci când carbohidrații sunt eliminați din alimentație.
Nu există dovezi că eliminarea tuturor zaharurilor din dietă poate „înfometa” selectiv o tumoră.
În cercetarea de acum, fructoza pare să acționeze ca metabolit de semnalizare, modificând metabolismul unor celule tumorale și proprietățile membranei lor.
Mai mult, efectul studiat nu a fost în primul rând creșterea rapidă a tumorii, ci capacitatea celulelor de a se desprinde și de a se răspândi.
Această diferență este importantă.
Nici chimioterapia nu trebuie privită drept cauza metastazelor
Există și un al doilea risc de interpretare greșită.
Faptul că cercetătorii au studiat celule devenite senescente după expunerea la cisplatin nu înseamnă că pacientele ar trebui să evite chimioterapia.
Chimioterapia pe bază de platină rămâne una dintre componentele tratamentului standard pentru cancerul ovarian seros de grad înalt și poate distruge o proporție importantă a celulelor tumorale.
Cercetătorii încearcă să înțeleagă de ce anumite celule supraviețuitoare pot contribui ulterior la recidivă și cum ar putea fi neutralizate.
Este tocmai această vulnerabilitate nou descoperită – metabolismul fructozei – cea care ar putea deveni în viitor o țintă terapeutică.
The Wistar Institute descrie rezultatul ca pe un mecanism până acum necunoscut prin care celulele care supraviețuiesc tratamentului pot modifica mediul din jurul tumorii.
Prezentarea cercetării de către The Wistar Institute
Cercetătorii vor să blocheze producția sau utilizarea fructozei
Următoarea întrebare este evidentă: dacă fructoza contribuie la proces, poate fi blocat acest mecanism?
Katherine Aird și echipa sa intenționează să testeze metode prin care să interfereze cu producerea și metabolizarea fructozei pentru a vedea dacă răspândirea tumorii poate fi limitată.
O posibilitate ar fi țintirea enzimelor implicate în fructoliză, procesul prin care celula metabolizează fructoza.
O alta este intervenția asupra celulelor senescente care rămân în tumoră după chimioterapie.
În experimente, cercetătorii au observat deja că blocarea anumitor componente ale traseului metabolic al fructozei putea împiedica desprinderea și diseminarea celulelor tumorale.
Autorii ridică și ipoteza că reducerea aportului alimentar foarte mare de fructoză ar putea merita investigată ca intervenție complementară. Ei subliniază însă că acest lucru trebuie testat clinic înainte de a putea deveni o recomandare pentru paciente.
Deocamdată, rezultatele sunt valabile pentru modele experimentale
Cercetarea are câteva limite importante.
Experimentele privind metastazarea au fost realizate la șoareci, iar studiile in vivo au folosit un singur model celular principal de cancer ovarian. Autorii spun explicit că nu au putut stabili dacă mecanismul observat modifică și supraviețuirea fără progresia bolii.
Nu știm încă dacă nivelul de fructoză din alimentația unei paciente cu cancer ovarian produce același efect observat la animale.
Nu știm nici dacă reducerea fructozei după chimioterapie poate scădea probabilitatea recidivei sau a metastazelor.
Dar studiul schimbă una dintre întrebările puse în cercetarea cancerului.
Până acum, cea mai mare atenție era acordată proteinelor și semnalelor inflamatorii pe care celulele senescente le trimit către vecinele lor.
Noua cercetare arată că și o moleculă metabolică atât de simplă precum fructoza poate funcționa ca un mesaj între celulele tumorale.
Iar celulele care supraviețuiesc chimioterapiei ar putea influența astfel comportamentul celor din jur chiar dacă ele însele nu se mai multiplică.
Pentru cercetători, descoperirea deschide o direcție nouă: nu doar distrugerea celulelor canceroase, ci și blocarea mesajelor metabolice pe care cele rămase în urmă le trimit tumorii.
