Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Pentru milioane de oameni cu artroză, durerea de genunchi, rigiditatea și limitarea mișcării devin parte din viața de zi cu zi. Tratamentele folosite acum pot reduce durerea pentru o perioadă, dar nu opresc întotdeauna degradarea cartilajului. Antiinflamatoarele, infiltrațiile cu corticosteroizi sau analgezicele pot ajuta simptomele, însă boala continuă adesea să avanseze.
Un studiu realizat de cercetători de la Yale University propune o abordare diferită: un medicament deja aprobat pentru alte afecțiuni, livrat direct în articulație printr-un hidrogel injectabil care eliberează lent substanța activă. În testele preclinice, combinația a redus durerea și a protejat cartilajul, iar rezultatele au fost publicate în revista Bioactive Materials.
Medicamentul studiat se numește lacosamidă și este folosit în prezent în tratamentul epilepsiei. Cercetătorii au observat însă că, în doze potrivite și administrat local, acesta ar putea acționa asupra unui mecanism implicat atât în durerea de artroză, cât și în distrugerea cartilajului.
Artroza nu este doar „uzura” articulației
Artroza este descrisă adesea ca o boală de uzură, dar această formulare simplifică mult realitatea. Într-o articulație sănătoasă, celulele numite condrocite mențin echilibrul dintre formarea și degradarea cartilajului. În artroză, acest echilibru se rupe. Procesele distructive devin mai active, cartilajul se subțiază, inflamația locală crește, iar oasele pot ajunge să se frece între ele.
Organizația Mondială a Sănătății arată că, în 2019, aproximativ 528 de milioane de oameni trăiau cu artroză la nivel mondial, iar genunchiul este cea mai frecvent afectată articulație. O analiză publicată în The Lancet Rheumatology a estimat că numărul persoanelor cu artroză a ajuns la 595 de milioane în 2020, pe fondul îmbătrânirii populației și al creșterii obezității.
Tocmai de aceea, o terapie care ar calma durerea și ar proteja structura articulației ar reprezenta un pas important. În prezent, nu există un medicament aprobat care să oprească în mod clar progresia bolii și, în același timp, să reducă durerea.
Proteina care poate controla și durerea, și degradarea cartilajului
Echipa condusă de Chuan-Ju Liu, profesor de ortopedie și reabilitare la Yale School of Medicine, a studiat o proteină numită Nav1.7. Aceasta funcționează ca un canal de sodiu, adică o poartă microscopică prin care celulele transmit semnale electrice.
Mult timp, Nav1.7 a fost asociată mai ales cu celulele nervoase care transmit durerea către creier. Cercetătorii de la Yale au observat însă că această proteină este activă și în condrocite, celulele care mențin cartilajul.
Într-o articulație sănătoasă, Nav1.7 este relativ tăcută. În artroză, devine hiperactivă. Această hiperactivare pare să aibă un efect dublu: amplifică semnalele de durere și împinge condrocitele spre un comportament distructiv, în care încep să degradeze cartilajul pe care ar trebui să îl protejeze.
„Când Nav1.7 devine dereglată, contribuie atât la degenerarea articulației, cât și la durere”, a explicat Chuan-Ju Liu, citat de Yale School of Medicine.
De ce au testat cercetătorii un medicament pentru epilepsie
În loc să creeze o moleculă complet nouă, cercetătorii au analizat medicamente existente care inhibă canalele de sodiu. Lacosamida a atras atenția deoarece a avut efecte biologice puternice la concentrații mici și un profil de siguranță mai bun decât alte medicamente mai vechi din aceeași categorie.
În experimentele pe condrocite umane, lacosamida a redus procesele catabolice, adică acele mecanisme care distrug țesutul, și a stimulat procesele anabolice, implicate în formarea și menținerea cartilajului. Studiul publicat în Bioactive Materials arată că medicamentul a fost mai eficient decât carbamazepina sau oxcarbazepina la concentrații mai mici.
Un detaliu important este că efectul nu a crescut proporțional cu doza. Cercetătorii au observat o fereastră optimă: doza prea mică nu era suficientă, iar doza prea mare reducea beneficiul. Asta sugerează că tratamentul trebuie foarte bine calibrat.
Cum ajută lacosamida cartilajul
Analizele au arătat că lacosamida influențează comunicarea dintre celulele articulare prin creșterea eliberării a două proteine: HSP70 și midkine.
HSP70 este implicată în răspunsul celulelor la stres și în procesele de reparare. Midkine are rol în controlul inflamației și în protecția țesuturilor. Împreună, aceste molecule ar putea crea un mediu mai favorabil pentru întreținerea cartilajului și pentru reducerea degradării.
Cu alte cuvinte, tratamentul nu ar acționa doar ca un calmant. Ar influența comportamentul celulelor din articulație, încercând să readucă echilibrul dintre distrugerea și repararea cartilajului.
De ce este important hidrogelul
Administrarea orală a lacosamidei a avut efecte în modelele preclinice, dar medicamentul circulă atunci prin tot corpul și poate produce reacții nedorite. Pentru artroză, cercetătorii au căutat o variantă mai precisă: livrarea directă în articulație.
Problema este că genunchiul elimină rapid lichidele injectate. Chuan-Ju Liu a comparat articulația cu o „găleată care curge”, deoarece sistemele naturale de drenaj pot îndepărta în câteva ore substanțele introduse acolo.
Soluția testată a fost un hidrogel pe bază de colagen II, material prezent în cartilaj. Gelul este termosensibil: rămâne lichid în seringă, la temperatură scăzută, apoi se transformă într-o substanță gelatinoasă mai stabilă odată ajuns la temperatura corpului.
Acest rezervor local ține medicamentul în articulație și îl eliberează lent, timp de săptămâni. Potrivit Yale, o singură injecție cu hidrogel încărcat cu lacosamidă, administrată o dată la patru săptămâni, a fost mai eficientă în prevenirea pierderii cartilajului decât administrarea zilnică orală în aceleași teste preclinice.
Rezultate promițătoare, dar încă de laborator
În modelele animale de artroză, lacosamida a redus durerea și degradarea cartilajului. Administrarea directă în articulație a obținut protecție și efect analgezic la o doză mult mai mică decât administrarea sistemică.
Acesta este un detaliu important pentru viitoarele tratamente, deoarece dozele mai mici și efectul local pot reduce riscul reacțiilor adverse.
Totuși, studiul rămâne preclinic. Rezultatele au fost obținute în celule, țesuturi și modele animale, nu într-un studiu clinic pe pacienți cu artroză. De aceea, nu se poate spune încă dacă injecția cu hidrogel va funcționa la oameni, cât va dura efectul, ce riscuri pot apărea sau cine ar fi candidatul potrivit.
De ce ar putea ajunge mai repede la testare clinică
Un avantaj al acestei cercetări este că lacosamida este deja aprobată pentru utilizare la oameni, în alte indicații. Acest lucru nu înseamnă că poate fi folosită acum pentru artroză, dar poate scurta anumite etape ale dezvoltării, deoarece există deja date despre siguranța generală a medicamentului.
În plus, lacosamida a fost studiată și în dureri neuropatice asociate cu mutații ale Nav1.7, ceea ce oferă un motiv biologic suplimentar pentru investigarea ei în durerea articulară.
Marea noutate nu este doar medicamentul, ci sistemul de livrare. Hidrogelul transformă o substanță care ar circula în tot organismul într-un tratament local, cu eliberare lentă, exact în articulația afectată.
Ce ar putea însemna pentru pacienții cu artroză
Dacă rezultatele vor fi confirmate în studii clinice, un astfel de tratament ar putea reprezenta o alternativă între terapiile actuale și intervențiile chirurgicale. Pacienții cu artroză de genunchi ar putea primi o injecție locală care calmează durerea pentru mai mult timp și, în același timp, încetinește degradarea cartilajului.
Acest lucru ar fi diferit de tratamentele care doar maschează durerea. Obiectivul cercetătorilor este o terapie modificatoare de boală, adică una care schimbă evoluția artrozei, nu doar face simptomele mai suportabile.
Pentru moment, însă, pacienții nu ar trebui să caute lacosamidă pentru dureri articulare și nici să modifice tratamentele fără medic. Medicamentul are indicații, doze și riscuri clare, iar administrarea lui în artroză nu este aprobată.
Concluzia
Cercetătorii de la Yale au testat o combinație cu potențial important pentru artroză: lacosamidă, un medicament deja folosit în epilepsie, livrată direct în articulație printr-un hidrogel pe bază de colagen II. În testele preclinice, tratamentul a redus durerea, a protejat cartilajul și a acționat asupra unei ținte comune pentru durere și degradare articulară, proteina Nav1.7.
Descoperirea nu este încă un tratament disponibil pentru pacienți, dar deschide o direcție promițătoare: terapii locale, cu eliberare lentă, care nu doar calmează durerea de artroză, ci încearcă să repare sau să protejeze articulația înainte ca degradarea să ducă la operație.
