Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Într-o dimineață obișnuită, un profesor de 50 și ceva de ani, sportiv și pasionat de ciclism, și-a pierdut brusc vederea la un ochi și controlul asupra jumătății drepte a corpului. A căzut pe podea și nu s-a mai putut ridica.
Soția lui plecase deja de acasă, dar o decizie aparent banală a făcut-o să se întoarcă aproximativ 45 de minute mai târziu. La numai 38 de minute după apelul la serviciul de urgență, bărbatul era deja supus unei intervenții pentru îndepărtarea cheagului care îi blocase circulația cerebrală. Mai puțin de două zile mai târziu pleca acasă pe propriile picioare.
Pe 8 august 2025, Todd Meiklejohn s-a trezit în jurul orei 6:00 pentru o întâlnire de dimineață. Profesorul din Florida era sănătos, activ și un ciclist experimentat.
În timp ce se pregătea pentru ziua de lucru, a simțit brusc o durere intensă, descrisă ca o senzație de strângere. Apoi lucrurile au început să se întâmple foarte repede.
Nu mai vedea decât cu un singur ochi, iar partea dreaptă a corpului nu îl mai asculta. A încercat să se ridice, dar continua să cadă.
Potrivit relatării sale pentru CBS News, a rămas conștient, însă nu înțelegea ce i se întâmpla.
Pentru un om obișnuit cu ture lungi pe bicicletă și cu activitate fizică regulată, incapacitatea bruscă de a-și controla corpul a fost complet neașteptată.
Soția plecase de acasă. Apoi s-a întors
Soția lui Todd, asistentă medicală, plecase deja la sală.
În acea dimineață însă, s-a întors acasă înainte de a merge la serviciu. Aproximativ 45 de minute după ce soțul ei căzuse, l-a găsit întins pe podea.
A înțeles imediat că este vorba despre o urgență și a sunat la 911.
Todd a fost transportat la Miami Neuroscience Institute din cadrul Baptist Health, unde medicii au stabilit că suferea un AVC ischemic sever.
În următoarele minute s-a produs partea care avea să-i schimbe radical prognosticul.
Medicii au decis să efectueze o trombectomie mecanică, o intervenție prin care un cateter este introdus în sistemul vascular și ghidat până la vasul cerebral blocat, astfel încât cheagul să poată fi extras și circulația restabilită.
La numai 38 de minute de la apelul făcut de soția lui, Todd era supus procedurii.
De ce acele minute i-au putut salva creierul
În tratamentul AVC-ului ischemic există o expresie repetată de neurologi și neuroradiologi: „time is brain” – timpul înseamnă creier.
Explicația este directă. Când un vas cerebral important este blocat, regiunea alimentată de acesta nu mai primește suficient sânge și oxigen. Dacă circulația nu este restabilită, țesutul cerebral începe să sufere leziuni ireversibile.
De aceea, scopul tratamentului este redeschiderea vasului cât mai repede posibil.
Ghidul American Heart Association și American Stroke Association pentru tratamentul AVC-ului ischemic acut, actualizat în 2026 confirmă trombectomia endovasculară drept tratament standard pentru pacienții eligibili cu AVC ischemic provocat de ocluzia unui vas mare.
Noile recomandări au extins chiar populațiile care pot beneficia de această intervenție. În anumite situații atent selectate imagistic, trombectomia poate aduce beneficii inclusiv pacienților care prezintă deja o zonă ischemică mai extinsă.
În cazul lui Todd, vasul a putut fi redeschis suficient de repede încât, potrivit medicului care l-a tratat, să rămână foarte puține leziuni permanente.
La scurt timp după intervenție își mișca din nou partea dreaptă
Rezultatul a fost spectaculos.
La puțin timp după trombectomie, Todd putea din nou să vorbească și să își miște partea dreaptă a corpului.
La mai puțin de 48 de ore după AVC, a fost externat.
Medicul său, neuroradiologul intervenționist Guilherme Dabus, i-a descris recuperarea drept remarcabilă, iar Todd povestește că a auzit chiar cuvântul „miracol”.
Din punct de vedere medical însă, cazul ilustrează mai ales efectul unei intervenții făcute extrem de repede.
Nu toți pacienții cu AVC au aceeași evoluție chiar dacă ajung rapid la spital. Contează localizarea și dimensiunea vasului blocat, circulația colaterală, timpul scurs de la debut, dimensiunea țesutului deja afectat și numeroși alți factori.
Dar timpul rămâne unul dintre elementele asupra cărora se poate interveni.
Într-un studiu devenit reper pentru tratamentul AVC-ului, cercetătorii au arătat că fiecare minut câștigat până la administrarea terapiei de reperfuzie poate avea o influență măsurabilă asupra dizabilității ulterioare.
Dar de ce făcuse un AVC un bărbat atât de activ?
După ce urgența a trecut, medicii au rămas cu o întrebare.
Todd nu se considera un om bolnav. Era activ, făcea mult sport și spunea că înainte de acel episod răcea chiar și foarte rar.
Echipa medicală a început să caute sursa cheagului.
Inițial a fost investigată posibilitatea ca acesta să se fi format într-un picior și apoi să fi ajuns la creier, însă evaluările nu au susținut această explicație.
Investigațiile s-au concentrat apoi asupra inimii.
Acolo medicii au găsit ceva ce Todd nu știa că are: foramen ovale patent, sau PFO.
O mică deschidere în inimă pe care mulți oameni o au fără să știe
Foramenul ovale este o deschidere normală în inima fătului.
Înainte de naștere, plămânii nu sunt încă folosiți pentru respirație, iar această comunicare între cele două atrii permite sângelui să ocolească circulația pulmonară.
După prima respirație, presiunile din inimă se modifică și deschiderea începe să se închidă.
La aproximativ un sfert dintre oameni, însă, închiderea nu este completă și persistă ceea ce medicii numesc foramen ovale patent.
American Heart Association explică faptul că PFO nu provoacă probleme pentru marea majoritate a persoanelor care îl au. Mulți trec prin întreaga viață fără să afle vreodată despre existența lui.
În anumite situații însă, poate deveni o posibilă cale de trecere pentru un cheag.
Cum poate un cheag să ajungă prin inimă direct la creier
În mod normal, un cheag din circulația venoasă ajunge în partea dreaptă a inimii și de acolo către plămâni.
Dacă există un PFO și condițiile permit trecerea sângelui din atriul drept în cel stâng, un cheag poate traversa această deschidere.
Odată ajuns în partea stângă a inimii, poate intra în circulația arterială și poate călători către creier.
Fenomenul poartă numele de embolie paradoxală.
Important este că simpla găsire a unui PFO după un AVC nu demonstrează automat că acesta a provocat evenimentul. PFO este atât de frecvent încât poate fi o descoperire întâmplătoare.
De aceea, medicii trebuie să excludă alte cauze posibile ale AVC-ului înainte de a atribui evenimentul acestei anomalii cardiace.
Când se recomandă închiderea PFO
În ultimii ani, mai multe studii randomizate au schimbat modul în care sunt tratați pacienții care suferă un AVC fără o altă cauză evidentă și la care este descoperit un PFO.
Ghidul European Stroke Organisation pentru PFO și AVC recomandă închiderea PFO plus tratament antiplachetar la pacienți atent selectați cu vârste între 18 și 60 de ani, atunci când AVC-ul este considerat asociat PFO și nu este identificată o altă explicație evidentă.
Beneficiul pare să fie mai mare în special la persoanele care prezintă anumite caracteristici anatomice cu risc crescut, precum un șunt dreapta-stânga important asociat unui anevrism de sept atrial.
Și recomandările americane consideră rezonabilă închiderea percutană a PFO la anumite persoane între 18 și 60 de ani cu AVC non-lacunar, fără o altă cauză identificată și cu caracteristici ale PFO asociate unui risc mai mare.
Asta nu înseamnă că orice persoană care descoperă întâmplător că are un PFO trebuie să îl închidă.
La majoritatea oamenilor nu este necesar niciun tratament.
Medicii i-au închis deschiderea din inimă
În cazul lui Todd, după investigațiile efectuate în urma AVC-ului, medicii au decis să închidă PFO printr-o procedură minim invazivă.
Scopul a fost reducerea probabilității ca un alt cheag să poată traversa în viitor aceeași comunicare dintre camerele inimii și să ajungă la creier.
După intervenție, recuperarea lui a continuat într-un ritm greu de imaginat în dimineața în care zăcea paralizat pe podea.
La numai patru săptămâni după AVC s-a întors la serviciu.
Iar două luni mai târziu, pasionatul de ciclism a terminat o cursă de aproximativ 100 de mile – peste 160 de kilometri.
Au rămas câteva urme ale episodului. Are cicatrici pe picioare de la căderile repetate din acea dimineață și își monitorizează mai atent tensiunea arterială și ritmul cardiac.
Dar funcțional, recuperarea lui a fost excepțională.
Semnele pe care le-a avut sunt simptome clasice de AVC
Pierderea bruscă a forței sau paralizia unei jumătăți a corpului este unul dintre cele mai cunoscute semne ale AVC-ului.
Dar și pierderea bruscă a vederii la un ochi, așa cum i s-a întâmplat lui Todd, poate indica o urgență vasculară.
Alte manifestări pot include:
- asimetria bruscă a feței;
- slăbiciunea sau amorțeala unui braț ori picior;
- dificultatea de a vorbi sau de a înțelege limbajul;
- tulburări bruște de vedere;
- amețeală, pierderea echilibrului sau a coordonării;
- o durere de cap extrem de puternică apărută brusc, în anumite tipuri de AVC.
Simptomele pot apărea simultan sau separat și nu trebuie să fie dureroase.
Mai există o capcană: uneori manifestările dispar după câteva minute. Acest lucru poate indica un atac ischemic tranzitoriu, iar faptul că pacientul „și-a revenit” nu elimină urgența medicală.
De ce nu trebuie dus pacientul la spital cu mașina personală
Atunci când apar simptome compatibile cu un AVC, recomandarea este apelarea imediată a serviciului de urgență – 112 în România și în Uniunea Europeană.
Ambulanța nu reprezintă doar un mijloc de transport.
Echipa medicală poate începe evaluarea în drum spre spital, poate anunța unitatea care urmează să primească pacientul și, în funcție de sistemul medical local, îl poate direcționa către un centru capabil să efectueze tratamentul necesar.
Tocmai alegerea centrului potrivit este una dintre temele importante ale noului ghid AHA/ASA pentru AVC ischemic acut. Atunci când sistemul local permite, recomandările pun accent pe transportul rapid al pacienților care ar putea avea nevoie de trombectomie către un spital capabil să efectueze intervenția.
În cazul lui Todd, lanțul de evenimente s-a legat aproape perfect: soția s-a întors acasă, a recunoscut gravitatea situației, a sunat imediat după ajutor, iar pacientul a ajuns rapid într-un centru în care cheagul putea fi extras.
Dacă ea și-ar fi continuat programul obișnuit în acea dimineață, el ar fi putut rămâne singur pe podea mult mai mult timp.
La un an după AVC, tocmai acesta este detaliul la care Todd spune că se întoarce cu gândul: faptul aparent întâmplător că soția lui a decis să revină acasă exact în acea dimineață.
