Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Înecul nu arată, de cele mai multe ori, ca în filme. Nu începe neapărat cu strigăte, brațe ridicate și cereri disperate de ajutor. Poate fi tăcut, rapid și greu de observat chiar și pentru oamenii aflați la câțiva metri distanță.
Salvamarii de pe litoralul românesc atrag atenția că persoana aflată în pericol nu se agită mereu vizibil și nu reușește să strige după ajutor. Într-un material realizat de G4Media și Info Sud-Est, aceștia explică faptul că înecul este adesea „mut”, iar cele mai mari riscuri apar când turiștii ignoră steagurile, intră în mare după alcool sau își lasă copiii nesupravegheați. În luna precedentă, patru persoane au murit înecate pe litoral, potrivit ISU Constanța, citat în același material.
La nivel global, înecul rămâne o problemă majoră de sănătate publică. Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 300.000 de oameni mor înecați anual, iar copiii mici sunt printre cei mai vulnerabili.
Înecul nu începe întotdeauna cu țipete
Unul dintre cele mai periculoase mituri este că o persoană care se îneacă va cere ajutor. În realitate, când apa ajunge în căile respiratorii, corpul intră într-o luptă instinctivă pentru aer. Persoana încearcă să respire, nu să strige.
Semnele pot fi discrete: capul dat pe spate, gura care intră și iese repetat din apă, corpul vertical, brațele întinse lateral, mișcări scurte de „bătut apa”, fără deplasare reală spre mal. Uneori, victima pare că face pluta sau că stă nemișcată, iar părul îi acoperă fața. Ochii pot fi larg deschiși, panicați, sticloși sau lipsiți de focus.
CDC avertizează că înecul se produce în câteva secunde și este adesea tăcut. Tocmai de aceea, supravegherea copiilor trebuie să fie atentă și constantă, fără telefon, alcool sau alte distrageri.
Ultimul minut poate fi decisiv
Salvamarii consultați de G4Media și Info Sud-Est spun că faza în care victima gâfâie, are respirație rapidă și zgomotoasă și încearcă să rămână la suprafață poate dura, uneori, cel mult un minut înainte de scufundarea completă.
Acesta este motivul pentru care martorii nu trebuie să aștepte confirmarea clară că „omul se îneacă”. Dacă o persoană pare dezorientată, stă vertical în apă, nu înaintează, nu răspunde la strigăte sau are gura la nivelul apei, trebuie anunțat imediat salvamarul.
Pentru cei care nu sunt înotători foarte buni, intrarea în apă pentru a salva victima poate transforma un accident într-o dublă tragedie. Recomandarea de bază este să fie alertat salvamarul, să se sune la 112 și, dacă este posibil, să se arunce un obiect plutitor sau să se întindă un obiect de care persoana se poate prinde, fără ca salvatorul nepregătit să se expună curenților.
„Am înotat în Atlantic” nu e argument la Marea Neagră
Una dintre frazele auzite frecvent de salvamari este că un copil sau un adult „știe să înoate”. Problema este că înotul într-un bazin sau într-o apă calmă nu seamănă cu înotul în mare, unde curenții, valurile și oboseala pot schimba situația în câteva secunde.
Șeful salvamarilor din sudul litoralului atrage atenția că Marea Neagră are riscuri specifice: curenți puternici, valuri ritmice și zone în care înotătorii pot fi trași rapid departe de mal. „Degeaba ai înotat în Pacific sau Atlantic, aici e Marea Neagră”, este avertismentul transmis turiștilor care își supraestimează copiii sau propria rezistență.
Și CDC recomandă prudență în apele naturale, unde pot exista curenți, valuri, vizibilitate redusă, pietre, plante sau schimbări bruște ale vremii.
Steagul roșu nu este o recomandare
Pe litoral, steagurile nu sunt puse pentru decor. Steagul roșu înseamnă că scăldatul este interzis. Steagul galben arată că înotul este recomandat doar celor experimentați. Steagul galben-roșu indică faptul că plaja este supravegheată de salvamari.
Cu toate acestea, salvamarii spun că mulți turiști intră în apă chiar și când scăldatul este interzis. Unii ignoră avertismentele pentru că „au venit la mare”, alții pentru că se bazează pe experiența lor de înotători sau pe impresia că valurile nu par suficient de periculoase de pe mal.
Aceasta este una dintre cele mai mari capcane. Marea poate părea suportabilă la intrare, dar curentul poate trage înotătorul lateral sau spre larg, iar întoarcerea la mal devine tot mai grea pe măsură ce apare oboseala.
Alcoolul și apa sunt o combinație periculoasă
Alcoolul apare constant în relatările salvamarilor despre incidentele de pe litoral. În sudul litoralului, salvamarii au intervenit în cazuri în care persoane aflate în stare de ebrietate au intrat în mare și li s-a făcut rău. La Costinești, unde vin mulți tineri și au loc festivaluri, salvamarii spun că alcoolul și drogurile sunt printre principalele probleme.
Explicația este simplă: alcoolul reduce capacitatea de reacție, scade coordonarea, afectează echilibrul și îi face pe oameni să-și asume riscuri pe care, treji, le-ar evita. CDC recomandă evitarea alcoolului înainte și în timpul înotului, al plimbărilor cu barca sau al altor activități în apă. Aceeași recomandare se aplică și adulților care supraveghează copii.
Un adult care a băut nu este doar un înotător mai vulnerabil. Este și un supraveghetor mai slab pentru copilul aflat în apă.
Colacul nu ține loc de adult
Colacele gonflabile, aripioarele și jucăriile plutitoare dau părinților o senzație falsă de siguranță. Copilul pare „asigurat”, dar obiectul se poate răsturna, poate fi luat de vânt, poate aluneca sau poate fi smuls de un val.
Salvamarii de pe litoral sunt categorici: astfel de colace nu sunt potrivite pentru mare, mai ales când există curenți sau valuri. Un copil care capătă încredere în colac poate intra prea departe, iar când obiectul nu-l mai ajută, panica apare foarte repede.
CDC face aceeași diferență: vestele de salvare pot reduce riscul de înec, inclusiv în apele naturale, dar jucăriile umplute cu aer sau din spumă nu sunt dispozitive de siguranță.
Copilul trebuie urmărit, nu „verificat din când în când”
Pentru copii, supravegherea nu înseamnă să te uiți spre apă din când în când. Înseamnă să știi permanent unde este copilul, cât de departe a ajuns, cum se mișcă și dacă poate sta în picioare.
Salvamarii spun că părinții sunt uneori cu telefonul în mână și au impresia că își văd copilul, deși acesta s-a deplasat deja în altă zonă. În mare, câțiva metri pot însemna altă adâncime, alt curent și alt nivel de risc.
Lecțiile de înot ajută, dar nu elimină nevoia de supraveghere. CDC precizează că și copiii care au făcut cursuri de înot trebuie urmăriți atent când se află în apă sau în apropierea apei.
Problemele medicale pot transforma o baie scurtă într-o urgență
Un alt risc este intrarea în apă atunci când persoana nu se simte bine. Salvamarii au relatat cazul unui bărbat care știa să înoate, mergea frecvent la mare, dar a intrat în apă într-o zi în care nu se simțea bine și a făcut infarct. A fost scos din apă, însă manevrele de resuscitare nu au reușit să-l salveze.
Apa rece, efortul, valurile, stresul și panica pot pune presiune suplimentară pe organism. Persoanele cu boli cardiace, epilepsie, diabet, afecțiuni neurologice sau tratamente care dau amețeală ori somnolență ar trebui să evite înotul singure și să intre doar în zone supravegheate.
CDC recomandă precauții suplimentare pentru persoanele cu afecțiuni care cresc riscul de înec, inclusiv boli cardiace sau tulburări convulsive, și atrage atenția și asupra medicamentelor care pot afecta echilibrul, coordonarea sau judecata.
După un episod de înec, medicul trebuie chemat chiar dacă persoana pare bine
Un pericol ignorat apare după ce persoana este scoasă din apă. Dacă a aspirat apă, mai ales apă sărată, poate părea că și-a revenit, dar poate avea nevoie de evaluare medicală. Salvamarii spun că apa ajunsă în căile respiratorii poate provoca probleme și după episodul inițial, motiv pentru care persoana trebuie văzută de un medic.
Semnele de alarmă după un incident în apă includ tuse persistentă, respirație grea, oboseală neobișnuită, confuzie, durere în piept, buze vineții, somnolență sau agravarea stării generale. În astfel de situații se sună la 112.
Iar dacă persoana nu respiră normal, fiecare minut contează. CDC recomandă învățarea manevrelor de resuscitare, pentru că intervenția martorilor poate menține victima în viață până la sosirea echipajelor medicale.
Regula simplă care poate salva vacanța
Cel mai sigur loc pentru baie este zona supravegheată de salvamari, cu steag permisiv și fără alcool înainte de intrarea în apă. Copiii trebuie urmăriți permanent, colacele nu trebuie tratate ca echipamente de salvare, iar persoanele care nu se simt bine ar trebui să rămână pe mal.
Înecul nu anunță mereu prin zgomot. De multe ori, semnul cel mai grav este tocmai liniștea: un om vertical în apă, cu gura la suprafață, fără voce, fără progres spre mal și fără reacție clară la ce se întâmplă în jur.
În astfel de momente, întrebarea nu trebuie să fie „oare se joacă?”. Întrebarea trebuie să fie „unde este salvamarul?”.
