Handicap motor

Caracterizat printr-o disfunctie sau printr-o reducere a activitatii fizice a unui individ (absenta mobilitatii, miscari parazite), handicapurile motorii afecteaza membrele, trunchiul sau capul. Ele constituie rangul al doilea in estimarile consacrate privind handicapurile severe la tineri. Cauze – La copil, handicapurile motorii provin dintr-o malformatie congenitala si sunt consecinta unei leziuni cerebrale sau unei atingeri a maduvei spinarii survenita inainte, in timpul sau dupa nastere. Este vorba fie de absenta unei parti sau a totalitatii unui membru (agenezie), fie de pierderea totala sau partiala a motricitatii prin afectarea muschilor (miopatie) sau a nervilor care comanda muschii, fie de miscari anormale, fie de atingeri articulare. – Handicapurile motorii dobandite mai tarziu afecteaza copiii si adultii si sunt consecutive unor accidente sau boli. In ariie industrializate, accidentele de masina si de motocicleta (frecvente la tineri) sunt responsabile de amputatii, de paralizii, de incapacitati de control, de handicapuri grave in urma unor fracturi multiple asociate sau nu unor leziuni viscerale. Creierul sau maduva spinarii pot fi atinse, iar o leziune pe traiectul nervului sciatic intre maduva spinarii si muschi poate provoca o sciatica paralizanta. Atingerile articulare (poliartrite, artroza) sunt, de asemenea, responsabile de deficientele motorii. Tratament – Acesta consta in reconstituirea integritatii fizice a subiectului printr-o interventie chirurgicala, in efectuarea unei reeducari motorii pentru a reduce importanta miscarilor anormale sau in compensarea absentei unui membru printr-o proteza, care il inlocuieste in totalitate, sau unei orteze, care se adapteaza pe membrul mutilat. Dezvoltarea ajutoarelor tehnice, multumita domoticii si creatiei de roboti, permite un control al mediului de la domiciliu.