Cercetările europene referitoare la imunizare cuprind date provenite de la 5 state care dovedesc că vaccinul anti-gripal oferă potecţie sporită împotriva virusurilor de tip B şi moderată împotriva celor de tip A.
Eficienţa vaccinului împotriva gripei B a fost estimată la 78% şi doar 62% şi 42% împotriva celor mai comune tipuri de gripă.
Există trei tipuri de virus gripal (A, B şi C), care fac parte din familia Orthomixoviridae. Toate cele trei tipuri de virus gripal pot infecta omul, însă virusul de tip A poate infecta şi animale, el fiind responsabil de majoritatea pandemiilor.
Cronologic, tipul A a prezentat următoarele subtipuri şi variante
– subtipul Ao (A/PR/8/34), izolat în 1934, care a dominat până în 1947;
– subtipul A2 [A/FM/1/47 (H1N1)], care a circulat până în 1957;
– subtipul Ax (asiatic), care a provocat pandemia din 1957-1958.
– H1N1 care a provocat gripa spaniolă din 1918 şi Gripa Porcină din 2009
– H3N2 care a provocat gripa din Hong Kong în 1968
– H5N1 care a provocat gripa aviara in 2004
– H1N2 se transmite atât la oameni cât şi la animale
Tipul B este mai unitar antigenic, determinând numai variante antigenice minore.
Tipul C nu prezintă variaţii antigenice.
Vaccinul antigripal este necesar în fiecare an, deoarece virusurile se schimbă constant şi în fiecare an este posibil să apară al virus gripal. Vaccinul este revizuit în fiecare an pentru a ţine pasul cu noile virusuri.
În plus, imunitatea organismului la virusurile gripale scade cu timpul, iar vaccinarea anuală oferă o mai bună protecţie pe timpul sezonului gripal.
