Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Injecțiile GLP-1, devenite cunoscute în întreaga lume pentru efectele asupra greutății, sunt prescrise tot mai des și copiilor care nici măcar nu au ajuns la adolescență. O analiză pe peste 3,5 milioane de copii americani cu obezitate arată că prescrierea acestor medicamente la vârste între 8 și 11 ani a crescut de aproximativ 310 ori între 2019 și 2026. Utilizarea rămâne, per total, rară, însă viteza cu care fenomenul se extinde ridică întrebări despre siguranța pe termen lung și despre cât de devreme ar trebui început tratamentul medicamentos al obezității.
Datele provin dintr-un studiu publicat pe 4 septembrie în revista Pediatrics și realizat de cercetători de la NYU Langone Health.
Au fost analizate dosarele medicale a 3.520.531 de copii cu vârste între 8 și 11 ani, diagnosticați cu obezitate, dar fără diabet.
Cercetătorii au urmărit prescripțiile pentru trei medicamente: Saxenda, Wegovy și Zepbound, toate aparținând familiei terapiilor care acționează asupra sistemelor hormonale implicate în controlul apetitului și al greutății.
De 310 ori mai multe prescripții decât în 2019
Creșterea este spectaculoasă.
Proporția copiilor din această categorie cărora li s-a prescris un medicament GLP-1 a urcat de la 0,03% în 2019 la 9,3% în 2026, potrivit datelor raportate de cercetători.
Aceasta reprezintă o creștere de aproximativ 310 ori în șapte ani și jumătate.
Privită pe întreaga perioadă analizată, utilizarea a rămas totuși redusă: aproximativ 0,6% dintre cei peste 3,5 milioane de copii au primit cel puțin o astfel de prescripție.
Autorii atrag atenția tocmai asupra acestei diferențe: nu vorbim încă despre un tratament folosit de majoritatea copiilor cu obezitate, ci despre o tendință care s-a accelerat foarte mult într-un timp scurt.
Copiii de 11 ani primesc tratamentul mai des decât cei de 8 ani
Vârsta a influențat probabilitatea de a primi un GLP-1.
La copiii de 11 ani, rata prescrierii a fost de aproximativ 79,5 la 10.000, în timp ce la cei de 8 ani a fost de 41,5 la 10.000.
Fetele au primit asemenea medicamente mai frecvent decât băieții: aproximativ 75,9 față de 42,8 prescripții la 10.000 de copii.
Diferența a devenit și mai mare atunci când copilul avea deja probleme medicale asociate obezității.
În această categorie, rata a ajuns la aproximativ 188,9 prescripții la 10.000 de copii.
Asta indică faptul că medicii nu prescriu tratamentul aleatoriu, ci îl folosesc în special la copiii considerați cu risc cardiometabolic mai mare.
Copiii din familii mai avantajate au avut acces mai des
Studiul a scos la iveală și o diferență socială.
Copiii care locuiau în zone cu vulnerabilitate socială mai redusă primeau GLP-1 mai frecvent decât cei din medii dezavantajate.
Rata a fost de aproximativ 76,1 la 10.000 în grupul cu vulnerabilitate redusă, comparativ cu 49,2 la 10.000 în grupurile cu vulnerabilitate mai mare.
Autorii spun că acest rezultat ridică o altă problemă: dacă medicamentele se dovedesc eficiente și sigure pentru anumite categorii de copii, accesul la ele ar trebui să depindă de indicația medicală și nu de situația socioeconomică a familiei.
De ce se prescriu medicamente pentru obezitate la numai 8 ani
Obezitatea pediatrică severă nu este considerată doar o problemă estetică.
Copiii cu obezitate au o probabilitate mai mare de hipertensiune arterială, colesterol crescut, apnee obstructivă în somn, ficat gras metabolic, prediabet și diabet de tip 2.
Pentru cazurile severe, ghidurile pediatrice americane permit luarea în considerare a tratamentului medicamentos începând de la 8 ani, ca adjuvant la intervențiile asupra alimentației, activității fizice și comportamentului.
Asta nu înseamnă însă că orice copil de 8 ani cu exces ponderal este candidat pentru GLP-1.
Tratamentul este destinat obezității, nu câtorva kilograme în plus, iar decizia presupune evaluarea pediatrului și, de multe ori, a unei echipe specializate în obezitate pediatrică.
Situația este diferită în SUA și în Europa
O nuanță importantă pentru cititorii din România este că autorizările diferă între regiuni.
Studiul Pediatrics descrie practica din Statele Unite. La momentul analizei, produsele urmărite nu aveau toate autorizație FDA pentru tratamentul obezității la copiii sub 12 ani, astfel că o parte din utilizare este în afara indicației oficiale.
În Uniunea Europeană însă, situația s-a schimbat recent.
Saxenda, care conține liraglutidă, este autorizat și pentru copii cu vârsta între 6 și sub 12 ani, dacă au obezitate și cântăresc cel puțin 45 kg. Tratamentul trebuie început de un medic cu experiență în managementul obezității pediatrice.
Wegovy, pe bază de semaglutidă injectabilă, este în prezent autorizat în UE pentru controlul greutății de la 12 ani, în condițiile prevăzute de indicația oficială.
Semaglutida este deja testată și la copii de numai 6 ani
Interesul pentru tratamentul obezității la vârste tot mai mici nu se oprește la prescripțiile din practica medicală.
Pe 7 septembrie, Novo Nordisk a anunțat primele rezultate ale studiului STEP Young, în care semaglutida a fost testată la copii cu vârsta între 6 și sub 12 ani.
După 68 de săptămâni, în analiza participanților care au continuat tratamentul, 40,4% dintre copiii tratați cu semaglutidă nu mai îndeplineau criteriile pentru obezitate.
Toți copiii din studiu au primit și intervenții asupra stilului de viață, inclusiv alimentație cu aport caloric redus și activitate fizică.
Rezultatele sunt importante, dar nu echivalează automat cu o nouă indicație aprobată. Autoritățile de reglementare trebuie să analizeze separat raportul dintre beneficii și riscuri.
De ce medicii vor date pe termen lung
Una dintre marile necunoscute este ce se întâmplă atunci când un medicament care modifică apetitul și greutatea este administrat timp de ani unui copil aflat încă în creștere.
Trebuie urmărite nu doar kilogramele, ci și:
-
dezvoltarea și creșterea normală;
-
masa musculară și osoasă;
-
aportul de nutrienți;
-
efectele digestive;
-
dezvoltarea pubertară;
-
sănătatea psihologică;
-
ce se întâmplă după întreruperea tratamentului.
Autorii studiului spun că tendința rapidă de creștere a prescrierii face necesară monitorizarea atentă a siguranței pe termen lung.
Injecțiile nu înlocuiesc alimentația și activitatea fizică
Medicamentele GLP-1 reduc apetitul și pot crește sațietatea, dar tratamentul obezității pediatrice nu se rezumă la administrarea unei injecții.
Inclusiv studiile clinice în care aceste medicamente au produs scăderi importante ale IMC le-au combinat cu intervenții asupra alimentației și activității fizice.
În cazul Saxenda, EMA precizează că medicamentul trebuie administrat împreună cu alimentație sănătoasă și activitate fizică crescută și că tratamentul trebuie reevaluat dacă nu apare răspunsul așteptat după perioada stabilită.
Creșterea de 310 ori a prescrierilor nu arată, așadar, că injecțiile GLP-1 au devenit un tratament obișnuit pentru orice copil supraponderal. Arată însă că tratamentul medicamentos al obezității începe să fie folosit la vârste care, până recent, erau rareori asociate cu asemenea terapii.
