Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Medicamentele pentru slăbit precum Mounjaro și Wegovy reduc puternic apetitul, iar pentru unele persoane efectul poate merge atât de departe încât ajung să mănânce foarte puțin.
Un profesor de neuroștiințe avertizează că restricția alimentară severă și prelungită ar putea deveni o problemă inclusiv pentru creier, dacă organismul nu mai primește suficientă energie, proteine, grăsimi și micronutrienți.
„Mai puțin” nu înseamnă automat „mai bine” atunci când vine vorba despre mâncare în timpul tratamentului pentru obezitate, explică Dr. Tommy Wood, profesor de pediatrie și neuroștiințe la University of Washington.
El atrage atenția că un deficit energetic exagerat poate lăsa creierul fără nutrienții de care are nevoie pentru funcționare și menținerea structurii sale.
Avertismentul a fost relatat de Seoul Economic Daily și pornește de la cercetări privind modul în care creierul reacționează atunci când organismul trece printr-un deficit energetic extrem.
Problema nu este medicamentul în sine
Mesajul cercetătorului nu este că Mounjaro sau Wegovy ar distruge țesut cerebral.
Nu există în prezent dovezi clinice că aceste medicamente provoacă direct „micșorarea creierului”.
Riscul teoretic discutat de Wood apare atunci când reducerea apetitului este urmată de un aport caloric și nutritiv mult prea mic pentru o perioadă lungă.
Mounjaro conține tirzepatidă și este autorizat în Europa pentru diabet zaharat de tip 2 și controlul greutății la anumite persoane cu obezitate sau suprapondere. Wegovy conține semaglutidă și este folosit pentru controlul greutății. Informațiile oficiale sunt disponibile pe paginile Mounjaro și Wegovy ale Agenției Europene pentru Medicamente.
Ambele tratamente reduc pofta de mâncare, iar pacienții pot ajunge să consume porții mult mai mici.
Pentru majoritatea persoanelor cu obezitate, reducerea aportului energetic face parte din mecanismul prin care tratamentul produce scădere în greutate.
Problema apare la extrema opusă, când alimentația devine insuficientă.
Creierul are nevoie permanentă de energie
Creierul reprezintă numai o mică parte din greutatea corpului, dar consumă o cantitate mare de energie.
Când organismul primește prea puțină hrană, apar mecanisme prin care sunt mobilizate rezervele energetice pentru a menține organele în funcțiune.
Wood atrage atenția că o alimentație foarte restrictivă poate reduce și aportul unor substanțe importante pentru sistemul nervos, printre care:
- proteine;
- acizi grași omega-3;
- fier;
- vitamina B12;
- folat;
- vitamina B6;
- vitamina D.
O persoană poate consuma puține calorii și, în același timp, să nu atingă necesarul de proteine și micronutrienți.
Riscul devine mai relevant dacă apetitul rămâne foarte scăzut timp de luni întregi.
Cercetătorul invocă un studiu surprinzător făcut pe maratoniști
Unul dintre argumentele folosite de Wood vine dintr-un studiu publicat în 2025 în Nature Metabolism.
Cercetătorii au făcut investigații RMN unor alergători înainte și după un maraton.
La una-două zile după cursă, semnalul RMN folosit ca indicator indirect al conținutului de mielină era redus în mai multe regiuni ale substanței albe.
Mielina este stratul bogat în lipide care învelește fibrele nervoase și permite transmiterea rapidă a semnalelor.
Modificarea nu a fost permanentă.
După perioada de recuperare, valorile au revenit către nivelurile de dinaintea maratonului, iar după aproximativ două luni recuperarea era completă în zonele analizate.
Creierul ar putea folosi temporar grăsimile din mielină ca sursă de energie
Autorii studiului pe maratoniști au propus o explicație interesantă.
În condiții de efort extrem, după consumarea unei cantități mari de glicogen și alte rezerve, lipidele din mielină ar putea funcționa temporar ca rezervă metabolică.
Cercetătorii au numit fenomenul „plasticitate metabolică a mielinei”.
Studiul a fost însă foarte mic.
Au fost analizate zece persoane înainte și imediat după maraton, iar numai șase au participat la investigațiile ulterioare de recuperare.
În plus, autorii au măsurat myelin water fraction, un indicator RMN asociat cu mielina. Nu au demonstrat că întregul creier s-a micșorat și nici că neuronii au fost pierduți.
Cercetarea arată mai degrabă că structurile cerebrale pot răspunde la un deficit energetic extrem într-un mod dinamic și reversibil.
Ce legătură are un maraton cu Mounjaro
Nu există o echivalență directă între alergarea unui maraton și tratamentul cu tirzepatidă sau semaglutidă.
În cazul maratonului, deficitul energetic este intens și apare într-o perioadă scurtă.
La o persoană care folosește un medicament ce suprimă apetitul, problema teoretică ar fi diferită.
Dacă pacientul mănâncă foarte puțin zi după zi, timp de săptămâni sau luni, creierul ar putea fi expus unui deficit cronic de energie și nutrienți.
Wood consideră că acesta este motivul pentru care medicii și pacienții nu ar trebui să urmărească exclusiv numărul kilogramelor pierdute.
Viteza scăderii în greutate și calitatea alimentației contează în egală măsură.
Slăbirea poate fi bună pentru creier
Există însă și partea opusă a ecuației.
Obezitatea, hipertensiunea, rezistența la insulină și glicemia crescută sunt asociate cu afectarea vaselor de sânge și cu un risc mai mare pentru sănătatea cerebrală.
În cazul persoanelor care au aceste probleme, scăderea în greutate și îmbunătățirea controlului glicemiei și tensiunii pot avea efecte favorabile.
Wood subliniază tocmai această relație în formă de U.
Prea multă energie și afectarea metabolică pot dăuna creierului, dar nici extrema opusă, cu aport alimentar sever insuficient, nu este de dorit.
Pierderea musculară este o altă problemă urmărită la tratamentele pentru slăbit
Scăderea rapidă în greutate nu înseamnă că toate kilogramele pierdute provin din grăsime.
O parte poate proveni din masa slabă.
Un consens publicat în 2026 privind tratamentul obezității la adulții mai în vârstă notează că, în timpul scăderii ponderale produse prin dietă sau medicamente, aproximativ 25–45% din greutatea pierdută poate proveni din masa slabă, în funcție de populație și de intervenție.
Proporția nu trebuie interpretată automat drept pierdere de mușchi pur.
Masa slabă include apă și alte țesuturi.
Totuși, conservarea forței și a musculaturii devine importantă, mai ales după 50–60 de ani.
Date prezentate în 2026 au arătat că industria farmaceutică testează deja combinații menite să reducă pierderea musculară în timpul tratamentului cu medicamente pentru obezitate.
Două antrenamente de forță pe săptămână
Wood recomandă persoanelor aflate în proces de slăbire să introducă cel puțin două sesiuni de exerciții de forță pe săptămână, dacă starea de sănătate le permite.
Antrenamentul de rezistență ajută la conservarea funcției musculare în timpul deficitului caloric.
Recomandarea este în linie și cu ghidurile care pun accent pe exercițiile de rezistență la persoanele care slăbesc, în special la vârste mai înaintate.
Standardele American Diabetes Association pentru 2026 recomandă aport adecvat de proteine și activitate fizică, inclusiv exerciții de forță, pentru protejarea masei slabe la adulții vârstnici care încearcă să scadă în greutate.
Proteinele devin foarte importante când apetitul scade
Un consens internațional privind suportul nutrițional în timpul tratamentelor bazate pe GLP-1 recomandă cel puțin 0,8 grame de proteine pe kilogram de greutate corporală pe zi, iar necesarul poate fi mai mare la adulții vârstnici.
Pentru persoanele în vârstă, recomandările folosite frecvent ajung la aproximativ 1–1,2 g/kg/zi, în funcție de starea de sănătate.
Nu există însă o valoare universală potrivită tuturor.
În boala renală, de exemplu, cantitatea de proteine trebuie stabilită individual împreună cu medicul sau dieteticianul.
Printre alimentele care pot furniza proteine într-un volum relativ redus se află ouăle, iaurtul, peștele, carnea slabă, brânzeturile, tofu și leguminoasele.
Când reducerea apetitului poate deveni prea mare
Faptul că o persoană mănâncă mai puțin după începerea Mounjaro sau Wegovy este de așteptat.
Merită însă discutată situația cu medicul atunci când alimentația devine atât de redusă încât apar probleme precum:
- imposibilitatea de a consuma suficiente alimente;
- slăbiciune persistentă;
- amețeli;
- pierdere rapidă și greu de controlat în greutate;
- scădere evidentă a forței;
- vărsături repetate;
- semne de deshidratare;
- dificultăți în atingerea necesarului de proteine și nutrienți.
Simptomele digestive sunt printre cele mai frecvente reacții ale terapiilor din această categorie și tind să fie mai intense în perioada de creștere a dozei.
Doza nu ar trebui crescută mai repede doar pentru a accelera slăbirea.
