Din cuprinsul articolului
Este bogat în antioxidanți și a fost folosit mult timp pentru problemele tractului urinar, diabet, inflamații și afecțiuni digestive. Dintre toate beneficiile atribuite merișoarelor, cel mai bine documentat este reducerea probabilității de reapariție a infecțiilor urinare la anumite persoane. Fructele nu înlocuiesc însă insulina, antibioticele sau tratamentul pentru cancer, iar sucurile îndulcite pot avea chiar efectul opus celui dorit asupra glicemiei.
Merișoarele au primit denumirea populară de „insulină verde” datorită conținutului redus de zahăr al fructelor proaspete și prezenței unor compuși vegetali cercetați pentru efectele asupra metabolismului.
Numele este atrăgător, dar nu are o semnificație medicală. Merișoarele nu conțin insulină și nu reproduc acțiunea hormonului produs de pancreas.
Fructele pot face parte dintr-o alimentație echilibrată, inclusiv în cazul persoanelor cu diabet, însă efectele lor depind mult de forma în care sunt consumate. Fructul proaspăt, sucul îndulcit, extractul concentrat și ceaiul din frunze nu sunt produse echivalente.
De ce sunt considerate valoroase
Merișoarele conțin vitamina C, fibre și mai multe categorii de polifenoli, printre care:
- antocianine;
- flavonoli;
- quercetină;
- acizi fenolici;
- proantocianidine.
Acești compuși contribuie la culoarea intensă a fructelor și sunt studiați pentru posibile efecte antioxidante, antiinflamatoare și antimicrobiene.
Antioxidanții ajută organismul să limiteze efectele stresului oxidativ, dar nu funcționează ca un scut care împiedică apariția tuturor bolilor. Beneficiile unui fruct trebuie evaluate prin studii efectuate la oameni, nu numai prin măsurarea capacității antioxidante în laborator.
Merișorul românesc și cranberry nu sunt întotdeauna aceeași plantă
Sub denumirea de merișor pot fi întâlnite două fructe înrudite.
Cranberry, folosit în majoritatea studiilor despre infecțiile urinare, provine în special din specia Vaccinium macrocarpon, originară din America de Nord.
Merișorul de munte sau coacăzul de munte este Vaccinium vitis-idaea, întâlnit și în Europa. Fructele sale sunt mai mici, iar în medicina tradițională sunt folosite uneori și frunzele.
Compoziția celor două plante nu este identică. De aceea, rezultatele obținute cu un extract standardizat de cranberry nu pot fi transferate automat unui ceai din frunze sau unui alt produs vândut sub denumirea generală de merișor.
Efectul cel mai bine studiat privește infecțiile urinare recurente
Proantocianidinele din cranberry pot împiedica anumite bacterii, în special unele tulpini de Escherichia coli, să adere la pereții tractului urinar.
Bacteria care nu se fixează suficient de bine poate fi eliminată mai ușor prin urină, înainte de a provoca o nouă infecție.
O analiză Cochrane din 2023, care a reunit rezultatele mai multor studii, a arătat că produsele cu cranberry pot reduce apariția infecțiilor urinare simptomatice la femeile cu episoade recurente, la copii și la unele persoane vulnerabile după intervenții medicale. Beneficiul nu a fost demonstrat în mod clar la toate categoriile analizate.
Potrivit informațiilor publicate de Centrul Național pentru Sănătate Complementară și Integrativă din SUA, reducerea globală a probabilității de recurență la femeile predispuse a fost estimată în jurul valorii de 25%, ajungând în unele studii la peste 30%.
Efectul este unul preventiv și nu înseamnă că fiecare persoană care consumă merișoare va evita infecțiile.
Nu tratează o infecție urinară deja instalată
Sucul, fructele și capsulele cu cranberry nu înlocuiesc tratamentul unei infecții active.
O persoană care are usturime la urinare, urinări dese, durere în partea inferioară a abdomenului sau sânge în urină trebuie evaluată medical. Febra, frisoanele, greața și durerea lombară pot indica extinderea infecției către rinichi.
Merișoarele nu au demonstrat că pot elimina o infecție urinară deja instalată, iar recomandările NCCIH avertizează să nu fie folosite în locul unui tratament dovedit.
Amânarea evaluării poate permite agravarea infecției, mai ales la gravide, copii, bărbați, vârstnici și persoane cu diabet sau afecțiuni renale.
De ce nu funcționează toate produsele la fel
Cantitatea de proantocianidine poate varia considerabil între:
- sucuri;
- capsule;
- pulberi;
- fructe uscate;
- extracte;
- produse concentrate.
Procesarea și depozitarea pot reduce concentrația compușilor activi. Unele suplimente nu indică limpede ce cantitate de proantocianidine conțin, iar simpla mențiune „extract de cranberry” nu garantează că produsul este similar celui utilizat într-un studiu.
Nici doza ideală pentru prevenirea infecțiilor urinare nu a fost stabilită uniform pentru toate persoanele.
De ce i se spune „insulina verde”
Denumirea a apărut probabil din asocierea dintre fruct, conținutul său relativ redus de zaharuri și cercetările asupra metabolismului glucozei.
Insulina este însă un hormon fără de care persoanele cu diabet de tip 1 nu pot supraviețui. În diabetul de tip 2, tratamentul poate include alimentație adaptată, mișcare, medicamente orale, terapii injectabile și uneori insulină.
Niciun aliment nu poate substitui insulina atunci când aceasta este necesară.
Un studiu mic, publicat în Diabetes Care, a evaluat suplimentarea cu merișoare la numai 14 adulți cu diabet de tip 2 controlat prin dietă. Numărul redus al participanților nu permite concluzia că fructul tratează diabetul sau produce o scădere sigură a glicemiei.
Într-un alt studiu, extractul de cranberry a fost asociat cu mai puține infecții urinare la persoane care luau inhibitori SGLT2, dar nu a produs o modificare semnificativă a valorilor glicemice.
Sucul de merișoare poate crește glicemia
Fructele proaspete au un gust acru, motiv pentru care multe băuturi comerciale conțin zahăr adăugat, suc de mere, suc de struguri sau alți îndulcitori.
Un pahar de băutură comercială poate avea o cantitate considerabilă de carbohidrați și poate crește glicemia, chiar dacă pe etichetă apare imaginea unui fruct considerat sănătos.
Persoanele cu diabet trebuie să verifice:
- cantitatea totală de carbohidrați;
- zaharurile adăugate;
- procentul real de suc;
- dimensiunea porției;
- celelalte sucuri din compoziție.
Și merișoarele uscate pot conține mult zahăr. Variantele confiate sunt mai apropiate nutrițional de un produs dulce decât de fructul proaspăt.
Pot preveni cancerul?
În experimente de laborator, extractele și compușii din merișoare au influențat multiplicarea unor celule canceroase și mai multe procese implicate în inflamație și moarte celulară.
Aceste rezultate nu demonstrează că fructele tratează cancerul la oameni.
În laborator, celulele sunt expuse direct la concentrații care pot fi mult mai mari decât cele atinse în organism după consumul fructului. În corpul uman, substanțele sunt digerate, transformate și eliminate, iar tumora este influențată de numeroase alte mecanisme.
Nu există dovezi clinice că merișoarele:
- micșorează tumorile;
- împiedică metastazele;
- vindecă un cancer;
- înlocuiesc chimioterapia;
- înlocuiesc radioterapia sau intervenția chirurgicală.
O alimentație care include fructe poate susține sănătatea generală, dar un singur aliment nu reprezintă tratament oncologic.
Pot combate Helicobacter pylori?
Unele cercetări au analizat capacitatea compușilor din cranberry de a reduce aderarea bacteriei Helicobacter pylori la mucoasa stomacului.
Rezultatele nu justifică folosirea sucului în locul tratamentului de eradicare. Infecția cu Helicobacter pylori necesită de regulă o combinație de antibiotice și medicamente care reduc aciditatea gastrică.
Persistența bacteriei poate menține inflamația, ulcerul și riscul de complicații. După tratament, eliminarea ei trebuie verificată printr-un test recomandat de medic.
Pot proteja dinții?
Proantocianidinele au fost studiate și pentru capacitatea de a reduce aderarea unor bacterii orale, inclusiv Streptococcus mutans, implicată în apariția cariilor.
Efectele observate în laborator nu transformă sucul de merișoare într-o apă de gură.
Băutura este acidă, iar variantele îndulcite expun dinții atât la aciditate, cât și la zahăr. Consumul frecvent poate favoriza eroziunea smalțului și cariile dacă igiena orală este insuficientă.
Protecția danturii rămâne bazată pe periaj cu pastă fluorurată, curățare interdentară, limitarea gustărilor dulci și controale stomatologice.
Dizolvă pietrele la rinichi?
Afirmația că merișoarele sau frunzele lor dizolvă calculii urinari nu este susținută de dovezi clinice convingătoare.
Pietrele la rinichi pot fi formate din:
- oxalat de calciu;
- fosfat de calciu;
- acid uric;
- struvit;
- cistină.
Tratamentul diferă în funcție de compoziție, dimensiune, poziție și existența unei infecții sau a unui blocaj.
Anumite pietre de acid uric pot fi dizolvate prin modificarea controlată a pH-ului urinar, sub supraveghere medicală. Calculii de oxalat de calciu, cei mai frecvenți, nu dispar prin consumul unui ceai.
Cantitățile foarte mari de produse cu cranberry pot fi nepotrivite pentru unele persoane cu predispoziție la calculi. Consumul trebuie discutat cu medicul atunci când există antecedente de litiază renală.
Ceaiul din frunze nu este echivalent cu fructele
Frunzele merișorului de munte conțin taninuri, flavonoizi și arbutină.
Arbutina poate fi transformată în organism în hidrochinonă, substanță cu activitate antimicrobiană, dar și cu potențial toxic în anumite doze și condiții.
Faptul că frunzele sunt folosite tradițional nu înseamnă că pot fi consumate continuu sau în cantități mari.
Prudența este necesară în special la:
- gravide;
- femei care alăptează;
- copii;
- persoane cu boli renale;
- persoane cu boli hepatice;
- pacienți care urmează mai multe tratamente.
Un decoct foarte concentrat, preparat fără o doză clară, nu este automat mai eficient și poate expune organismul la cantități mai mari de substanțe active.
Au efect asupra artritei și inflamației?
Merișoarele conțin quercetină și alți polifenoli cercetați pentru acțiunea antiinflamatoare.
Consumul lor poate contribui la aportul general de compuși vegetali, însă nu există suficiente dovezi pentru folosirea fructelor ca tratament al artritei reumatoide, artrozei sau gutei.
O articulație care devine brusc roșie, caldă, umflată și foarte dureroasă necesită evaluare. Cauza poate fi un atac de gută, o infecție sau o altă afecțiune care nu trebuie tratată numai prin dietă.
Ajută la slăbit?
Merișoarele nu dizolvă grăsimea și nu reduc depozitele adipoase în câteva săptămâni.
Fructele proaspete pot fi incluse într-un meniu pentru controlul greutății, deoarece oferă fibre și pot înlocui un desert mai caloric. Efectul depinde însă de întreaga alimentație.
Sucurile, sosurile și fructele confiate pot aduce cantități importante de zahăr și calorii. Consumul lor fără control poate împiedica slăbirea.
Previn răceala și gripa?
Vitamina C contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar, dar merișoarele nu asigură protecție specifică împotriva virusurilor respiratorii.
Ele nu înlocuiesc vaccinarea antigripală și nici tratamentul recomandat persoanelor cu forme severe sau risc crescut de complicații.
Fructele pot fi consumate în cadrul unei alimentații variate, însă afirmația că previn gripa sau vindecă răceala depășește dovezile disponibile.
Cine trebuie să le consume cu prudență
Merișoarele consumate ca aliment sunt, în general, bine tolerate. Cantitățile mari pot provoca diaree, crampe, greață sau disconfort abdominal.
Există informații contradictorii despre o posibilă interacțiune cu warfarina, un medicament anticoagulant. Persoanele care urmează acest tratament trebuie să discute cu medicul înainte de a consuma zilnic extracte concentrate sau cantități mari de suc.
Este recomandată prudență și pentru:
- persoanele cu antecedente de pietre la rinichi;
- pacienții cu boală renală;
- femeile însărcinate sau care alăptează;
- copiii cărora li se administrează suplimente;
- persoanele care folosesc ceaiuri concentrate din frunze;
- pacienții care iau mai multe medicamente.
Cum pot fi consumate
Pentru consumul obișnuit pot fi alese:
- fructe proaspete sau congelate;
- fructe uscate fără cantități mari de zahăr adăugat;
- suc neîndulcit, în porții moderate;
- extracte standardizate, atunci când sunt recomandate pentru prevenirea infecțiilor recurente.
Persoanele cu diabet trebuie să includă carbohidrații produsului în calculul mesei. Cei care au infecții urinare repetate au nevoie și de identificarea cauzei, deoarece recurențele pot fi favorizate de calculi, retenție urinară, prostată mărită, diabet necontrolat sau anomalii ale tractului urinar.
Merișoarele au un beneficiu posibil și relativ bine documentat în prevenirea anumitor infecții urinare recurente. Nu există însă dovezi că fructul supranumit „insulina verde” înlocuiește insulina, vindecă diabetul, dizolvă pietrele la rinichi sau tratează tumorile. Valoarea lui este cea a unui aliment bogat în compuși vegetali, nu a unui tratament miraculos pentru zeci de boli.



