Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
O înțepătură de țânțar provoacă, de obicei, doar roșeață, umflătură și mâncărime. În cazuri rare, însă, țânțarii pot transmite virusul West Nile, iar infecția poate ajunge la sistemul nervos central. Febra mare, confuzia, rigiditatea cefei, slăbiciunea musculară sau pierderea echilibrului impun evaluare medicală rapidă.
Înțepăturile de țânțar sunt aproape inevitabile în lunile călduroase. Cele mai multe produc o reacție locală care dispare fără tratament în câteva zile.
Există însă situații în care simptomele apărute după o înțepătură nu mai sunt provocate doar de reacția pielii la saliva insectei.
Țânțarii din genul Culex pot transmite virusul West Nile, prezent sezonier și în Europa. Oamenii se infectează prin înțepătura unui țânțar care a preluat virusul de la păsări infectate.
Virusul nu se transmite, în mod obișnuit, direct de la o persoană la alta și nici prin simpla atingere a unui bolnav.
Cum arată o reacție locală obișnuită
În primele minute sau ore după înțepătură poate apărea:
-
o umflătură mică și rotundă;
-
roșeață;
-
mâncărime;
-
senzație ușoară de căldură;
-
disconfort la atingere.
La persoanele mai sensibile, zona se poate umfla mai mult și poate rămâne vizibilă câteva zile.
O reacție locală mare nu înseamnă automat infecție cu West Nile. Este, de regulă, un răspuns alergic la substanțele introduse de țânțar în piele.
Virusul West Nile nu modifică neapărat aspectul înțepăturii
Un țânțar infectat nu lasă o urmă diferită de cea a unui țânțar obișnuit.
Nu există un aspect al pielii prin care să poată fi recunoscută transmiterea virusului.
Infecția trebuie suspectată pe baza simptomelor generale apărute ulterior și a circulației virusului în zona respectivă.
Potrivit Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor, sezonul de transmitere în Europa se desfășoară în principal în lunile calde, când populațiile de țânțari sunt active.
Majoritatea persoanelor nu au simptome
Aproximativ opt din zece persoane infectate cu West Nile nu dezvoltă nicio manifestare.
În jur de una din cinci poate prezenta o formă febrilă, cu simptome asemănătoare unei viroze:
-
febră;
-
durere de cap;
-
dureri musculare și articulare;
-
oboseală;
-
greață sau vărsături;
-
diaree;
-
ganglioni măriți;
-
erupție pe piele.
Manifestările apar, de regulă, la câteva zile după înțepătură. CDC precizează că debutul este cel mai frecvent după două până la șase zile, dar perioada poate fi mai lungă la persoanele cu imunitate scăzută.
Oboseala și slăbiciunea pot persista săptămâni sau chiar luni după dispariția febrei.
Semnele că infecția ar putea afecta creierul
La mai puțin de 1% dintre persoanele infectate, virusul poate ajunge la sistemul nervos central și poate provoca:
-
encefalită;
-
meningoencefalită;
-
o formă de paralizie flască acută.
Semnalele de alarmă sunt:
-
febră mare;
-
durere de cap severă;
-
rigiditatea cefei;
-
confuzie;
-
dezorientare;
-
somnolență neobișnuită;
-
imposibilitatea de a trezi ușor persoana;
-
tremor;
-
convulsii;
-
slăbiciune bruscă a unui braț sau picior;
-
pierderea echilibrului;
-
dificultăți la mers;
-
paralizie;
-
tulburări de respirație.
Aceste simptome necesită prezentare urgentă la spital. CDC avertizează că formele severe pot necesita internare, iar recuperarea poate dura săptămâni sau luni. Unele efecte neurologice pot rămâne permanente.
Cine are un risc mai mare de formă severă
Oricine poate dezvolta boală neurologică, dar riscul crește mai ales la:
-
persoane de peste 60 de ani;
-
pacienți cu imunitate scăzută;
-
persoane cu cancer;
-
pacienți transplantați;
-
persoane tratate cu medicamente imunosupresoare;
-
pacienți cu diabet;
-
persoane cu boli renale sau cardiovasculare.
Vârsta nu influențează neapărat probabilitatea de a fi înțepat, ci riscul ca infecția să evolueze sever.
Antibioticele nu tratează virusul West Nile
West Nile este o infecție virală, deci antibioticele nu sunt eficiente.
Nu există în prezent un antiviral specific sau un vaccin autorizat pentru oameni. Tratamentul formelor ușoare constă în odihnă, hidratare și controlul febrei și durerii, la recomandarea medicului.
Formele neurologice necesită tratament de susținere în spital, care poate include:
-
perfuzii;
-
monitorizarea funcțiilor vitale;
-
controlul convulsiilor;
-
susținerea respirației;
-
prevenirea complicațiilor;
-
recuperare neurologică.
Când trebuie consultat medicul
Evaluarea este indicată dacă, după o posibilă expunere la țânțari, apar:
-
febră persistentă;
-
durere de cap puternică;
-
vărsături repetate;
-
erupție asociată cu febră;
-
slăbiciune accentuată;
-
agravarea stării generale.
Apelarea serviciului de urgență este necesară în cazul confuziei, pierderii stării de conștiență, convulsiilor, rigidității cefei, paraliziei sau dificultăților respiratorii.
O simplă umflătură care provoacă mâncărime, fără febră și fără simptome generale, este mult mai probabil o reacție locală obișnuită.
Cum poate fi redus riscul
Protecția se bazează pe evitarea înțepăturilor:
-
utilizarea unui repelent autorizat;
-
purtarea hainelor care acoperă pielea;
-
montarea plaselor la ferestre;
-
îndepărtarea apei stătute din ghivece, găleți și recipiente;
-
schimbarea frecventă a apei pentru animale;
-
evitarea expunerii neprotejate în perioadele cu mulți țânțari.
În 2026, CDC a reamintit că nu există vaccin sau medicament preventiv pentru West Nile, astfel încât prevenirea înțepăturilor rămâne principala măsură de protecție.
O înțepătură de țânțar nu trebuie să provoace panică. Devine însă o problemă medicală atunci când, după câteva zile, apar febră mare și semne neurologice, nu doar roșeață și mâncărime la nivelul pielii.
