Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Un tip frecvent de accident vascular cerebral ar putea avea o cauză diferită de cea presupusă mult timp. Nu depunerile de grăsime care îngustează arterele mari par să fie problema principală în AVC-ul lacunar, ci lărgirea și alungirea unor artere din creier, un semn de boală a vaselor mici.
Concluzia vine dintr-un studiu publicat în revista Circulation, realizat de cercetători de la University of Edinburgh, UK Dementia Research Institute și mai multe centre partenere.
Rezultatul este important deoarece AVC-ul lacunar reprezintă aproximativ un sfert dintre accidentele vasculare ischemice. Acest tip de AVC apare în vasele mici din profunzimea creierului și este legat de dizabilitate, tulburări de mers, probleme de memorie, declin cognitiv, demență și risc de noi accidente vasculare.
Descoperirea poate explica de ce tratamente folosite frecvent după accidente vasculare, precum aspirina și alte antiagregante plachetare, nu au aceeași eficiență în prevenirea AVC-ului lacunar ca în alte forme de AVC ischemic. Dacă problema pornește din boala vaselor mici, nu din plăci de grăsime care blochează artere mari, tratamentul trebuie să țintească alt mecanism.
Ce este AVC-ul lacunar
AVC-ul ischemic apare atunci când o zonă a creierului nu mai primește suficient sânge din cauza blocării unui vas. În formele cunoscute publicului larg, discuția se concentrează pe artere îngustate de plăci de aterom, cheaguri, colesterol, fibrilație atrială sau embolii plecate din alte zone ale corpului.
AVC-ul lacunar este diferit. El afectează vase foarte mici, aflate adânc în creier. Leziunile pot fi mici ca dimensiune, dar efectele nu sunt întotdeauna minore. În funcție de zona afectată, pacientul poate avea slăbiciune pe o parte a corpului, tulburări de vorbire, probleme de coordonare, mers nesigur sau simptome discrete care trec neobservate la început.
Boala vaselor mici cere atenție deoarece poate produce și infarcte „tăcute”, adică zone de creier afectate fără simptome evidente. În timp, aceste leziuni se pot acumula și pot afecta memoria, mobilitatea și autonomia.
Ce au analizat cercetătorii
Studiul publicat în Circulation a inclus 229 de pacienți care trecuseră printr-un AVC lacunar sau printr-un AVC ischemic non-lacunar ușor. Participanții au fost evaluați clinic și cognitiv, iar creierul a fost analizat prin RMN la momentul accidentului vascular și din nou după un an.
Cercetătorii au comparat două tipuri de modificări vasculare. Prima a fost îngustarea arterelor mari prin depuneri grase, numită stenoză aterosclerotică. A doua a fost lărgirea și alungirea unor artere din creier, fenomen cunoscut medical ca dolichoectazie.
Rezultatul a fost clar: îngustarea arterelor mari nu s-a legat de AVC-ul lacunar și nici de markerii bolii vaselor mici. Ea a fost observată mai ales în alte tipuri de AVC. În schimb, lărgirea arterelor a avut o asociere puternică cu AVC-ul lacunar. Pacienții cu această caracteristică au fost de peste patru ori mai predispuși să aibă AVC lacunar.
De ce aspirina poate avea efect limitat în AVC-ul lacunar
Aspirina și alte antiagregante plachetare sunt folosite pentru a reduce riscul de cheaguri, mai ales în bolile arterelor mari sau în anumite forme de AVC ischemic. Ele reduc tendința trombocitelor de a se lipi între ele și de a forma cheaguri.
În AVC-ul lacunar, studiul arată că problema principală nu pare să fie placa grasă din artere mari. Profesorul Joanna Wardlaw, expert în neuroimagistică la University of Edinburgh și lider de grup la UK Dementia Research Institute, a spus că datele oferă dovezi puternice că AVC-ul lacunar este cauzat de boala vaselor mici din creier, nu de blocaje grase în arterele mari.
Această distincție poate explica de ce tratamentele convenționale, inclusiv antiagregantele, au rezultate mai slabe în prevenirea acestui tip de AVC. Nu înseamnă că pacienții trebuie să oprească aspirina sau alte medicamente. Orice schimbare de tratament trebuie decisă de neurolog sau cardiolog. Înseamnă însă că viitoarele terapii trebuie să meargă mai aproape de cauza reală a bolii vaselor mici.
Ce sunt atacurile cerebrale „tăcute”
Un atac cerebral tăcut este o zonă de țesut cerebral afectată de lipsa de sânge, dar fără simptome evidente pentru pacient. Persoana poate să nu aibă paralizie, vorbire afectată sau durere, iar leziunea apare abia pe RMN.
Problema este cumulul. Mai multe atacuri mici pot afecta rețelele creierului. În timp, pot apărea mers mai lent, echilibru slab, dificultăți de concentrare, memorie mai slabă sau risc crescut de demență vasculară.
În studiul de la Edinburgh, noile atacuri tăcute au apărut la peste un sfert dintre participanți în decurs de un an, în ciuda tratamentelor standard. Acesta este unul dintre semnalele care arată că boala vaselor mici are nevoie de terapii mai bine țintite.
Ce tratamente sunt testate acum
Rezultatele studiului susțin direcția unor cercetări precum LACI-3, un studiu clinic de fază III care testează dacă două medicamente existente, cilostazol și isosorbid mononitrat, pot proteja creierul după AVC lacunar. Cercetătorii urmăresc dacă aceste medicamente pot reduce riscul de noi accidente vasculare, probleme de memorie, dificultăți de mers și demență la persoanele cu boală a vaselor mici.
Cilostazolul este un medicament cu efecte antiagregante și vasculare, folosit în unele țări pentru boală arterială periferică și prevenție vasculară. Isosorbid mononitratul este un vasodilatator folosit în boli cardiovasculare. LACI-3 testează aceste medicamente în patru grupuri: cilostazol singur, isosorbid mononitrat singur, combinația celor două sau niciunul dintre ele, pe lângă îngrijirea standard.
Studiul LACI-2, etapa anterioară, a inclus aproximativ 363 de participanți și a indicat că cele două medicamente au fost tolerate bine, dar este nevoie de LACI-3 pentru confirmarea efectelor pe un grup mai mare de pacienți.
De ce descoperirea contează pentru pacienți
Pentru pacient, diferența dintre un AVC produs de o arteră mare îngustată și un AVC produs de boala vaselor mici nu este un detaliu de laborator. Ea poate schimba prevenția, monitorizarea și alegerea tratamentelor.
Dacă un pacient are AVC lacunar, medicul trebuie să controleze agresiv factorii de risc vasculari, în special tensiunea arterială. Hipertensiunea afectează vasele mici din creier și este una dintre cele mai importante cauze ale bolii vaselor mici. Diabetul, fumatul, colesterolul crescut, sedentarismul, apneea de somn și vârsta contribuie la deteriorarea circulației cerebrale.
Noul studiu nu anulează tratamentele actuale. El arată însă că unii pacienți pot avea nevoie de o strategie diferită, construită pentru microcirculația cerebrală, nu doar pentru prevenirea cheagurilor pe artere mari.
Ce simptome poate da un AVC lacunar
Simptomele depind de zona afectată. Uneori, AVC-ul lacunar produce semne mai puțin dramatice decât alte accidente vasculare, dar orice simptom instalat brusc trebuie tratat ca urgență.
Semnele pot include slăbiciune la nivelul feței, brațului sau piciorului, mai ales pe o singură parte a corpului, vorbire neclară, dificultăți de coordonare, mers nesigur, amorțeală bruscă, probleme de vedere sau confuzie. Chiar dacă simptomele par să se amelioreze, evaluarea medicală rămâne necesară.
Accidentul vascular cerebral este o urgență dependentă de timp. Cu cât pacientul ajunge mai repede într-un centru pregătit pentru AVC, cu atât cresc șansele de tratament și recuperare.
Importanța RMN-ului
AVC-ul lacunar și boala vaselor mici se văd cel mai bine prin imagistică cerebrală, în special RMN. Această investigație poate identifica infarcte mici, leziuni ale substanței albe, microhemoragii sau alte semne ale deteriorării vaselor mici.
În studiul de la Edinburgh, RMN-ul a permis urmărirea pacienților la momentul AVC-ului și după un an. Așa au putut cercetătorii să observe noi zone de afectare cerebrală, inclusiv infarcte tăcute.
Pentru sistemul medical, acest lucru ridică o problemă practică. Dacă boala vaselor mici trebuie urmărită mai atent, accesul la RMN și la interpretare neurologică specializată devine mai important. În zonele cu acces slab la investigații, pacienții pot rămâne subdiagnosticați sau monitorizați insuficient.
Ce nu trebuie înțeles greșit
Studiul nu spune că depunerile de grăsime din artere nu mai contează. Ateroscleroza rămâne o cauză majoră de infarct, AVC ischemic non-lacunar și boală vasculară. Colesterolul, tensiunea, diabetul și fumatul rămân ținte majore de prevenție.
Noutatea este mai precisă: în AVC-ul lacunar, îngustarea arterelor mari nu pare să explice leziunile la fel ca lărgirea și alungirea arterelor asociate cu boala vaselor mici. Această diferență poate separa pacienții care au nevoie de strategii diferite.
De asemenea, studiul nu înseamnă că aspirina sau alte medicamente trebuie întrerupte. Tratamentul după AVC se decide individual, după tipul accidentului vascular, imagistică, riscul de sângerare, fibrilație atrială, ateroscleroză, tensiune, diabet și alte boli.
Cum poate fi redus riscul de AVC lacunar
Cea mai importantă măsură rămâne controlul tensiunii arteriale. Boala vaselor mici este strâns legată de hipertensiune, iar tensiunea crescută, ani la rând, poate deteriora arterele fine din creier.
Alte măsuri cu impact mare sunt controlul glicemiei, renunțarea la fumat, reducerea consumului excesiv de alcool, mișcarea regulată, alimentația de tip mediteranean, somnul bun și tratamentul apneei de somn. Pentru pacienții care au avut deja AVC, recuperarea, monitorizarea neurologică și respectarea tratamentului prescris sunt la fel de importante ca medicația inițială.
Ce urmează în cercetare
Următorul pas este confirmarea tratamentelor care acționează asupra vaselor mici. LACI-3 va testa dacă cilostazolul, isosorbid mononitratul sau combinația lor pot reduce efectele pe termen lung ale AVC-ului lacunar. Studiul este finanțat de NIHR și este planificat ca cercetare de fază III, cu obiectivul de a evalua prevenirea evoluției bolii vaselor mici și a consecințelor după AVC lacunar.
Dacă rezultatele vor fi bune, tratamentul pentru AVC lacunar ar putea deveni mai personalizat. Pacienții ar putea fi grupați mai bine după tipul de afectare vasculară, iar medicamentele ar putea fi alese în funcție de mecanismul bolii, nu doar după eticheta generală de „AVC ischemic”.
Ce trebuie reținut
Studiul publicat în Circulation arată că AVC-ul lacunar, unul dintre cele mai frecvente tipuri de AVC ischemic, nu pare să fie legat de îngustarea arterelor mari prin depuneri grase. În schimb, cercetătorii au găsit o asociere puternică între AVC-ul lacunar și lărgirea arterelor din creier, semn al bolii vaselor mici.
Descoperirea poate explica de ce tratamentele clasice, precum antiagregantele plachetare, au eficiență mai slabă în prevenirea acestui tip de AVC. Ea deschide drumul către terapii care țintesc microcirculația cerebrală și protecția vaselor mici.
Pentru România, mesajul este serios. Accidentul vascular cerebral rămâne parte din principala cauză de mortalitate cardiovasculară, iar îmbătrânirea populației va crește presiunea asupra sistemului medical. Controlul tensiunii, diagnosticarea rapidă, accesul la imagistică și tratamentul personalizat pot face diferența între recuperare și dizabilitate pe termen lung.
