Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Un program care se termină după miezul nopții sau o tură care începe seara nu înseamnă doar ore de lucru într-un interval mai incomod. Codul muncii stabilește reguli speciale pentru salariații care lucrează noaptea, iar una dintre ele poate însemna un spor de 25% din salariul de bază sau, alternativ, o zi de muncă mai scurtă fără reducerea salariului.
Există însă o condiție pe care mulți angajați o pot interpreta greșit: simplul fapt că ai lucrat o oră după 22:00 nu îți dă automat dreptul la sporul de noapte prevăzut de lege.
Potrivit Codului muncii, articolele 125 și 126, munca prestată între 22:00 și 6:00 este considerată muncă de noapte. Pentru a beneficia de compensația specială prevăzută de lege trebuie însă îndeplinite condițiile referitoare la numărul de ore lucrate în acest interval.
Ce înseamnă, legal, „salariat de noapte”
Codul muncii face diferența între o persoană care lucrează ocazional după ora 22:00 și un salariat de noapte.
Este considerat salariat de noapte cel care se află în cel puțin una dintre următoarele situații:
- lucrează minimum trei ore din timpul său zilnic de lucru în intervalul 22:00–6:00;
- lucrează noaptea în proporție de cel puțin 30% din timpul lunar de lucru.
Aceste criterii sunt prevăzute expres la articolul 125 din Codul muncii.
Așadar, un angajat care termină programul la 23:00 și lucrează numai între 22:00 și 23:00 nu primește automat sporul legal de 25% doar pentru acea oră.
În schimb, o tură de exemplu de la 18:00 la 2:00 conține patru ore de muncă de noapte și poate intra în condițiile prevăzute de lege.
Poți primi spor de 25% din salariul de bază
Pentru salariații care îndeplinesc condițiile, Codul muncii oferă angajatorului două variante de compensare.
Prima este reducerea programului cu o oră, fără reducerea salariului de bază, pentru zilele în care angajatul efectuează minimum trei ore de muncă de noapte.
A doua este acordarea unui spor de 25% din salariul de bază pentru munca prestată în timpul nopții, dacă timpul lucrat noaptea reprezintă cel puțin trei ore din timpul normal de lucru.
Cele două variante apar la articolul 126 din Codul muncii.
Formularea „fie… fie…” este importantă: legea nu spune că orice salariat trebuie să primească simultan și program redus, și spor de 25%.
Cum se calculează sporul
Sporul de noapte este raportat la salariul de bază, nu la întregul venit lunar care poate include bonusuri, tichete sau alte adaosuri.
De exemplu, dacă un angajat are un salariu de bază brut de 5.000 de lei, sporul de 25% nu înseamnă automat încă 1.250 de lei în fiecare lună.
Sporul se raportează la orele de noapte pentru care sunt îndeplinite condițiile, conform programului efectiv de lucru.
Dacă doar o parte dintre orele lunii sunt prestate noaptea, compensația se calculează pentru acea muncă de noapte, nu ca majorare permanentă cu 25% a întregului salariu lunar.
Programul redus cu o oră nu trebuie să însemne salariu mai mic
A doua variantă este mai puțin cunoscută.
Codul muncii permite ca salariatul să lucreze cu o oră mai puțin decât durata normală a zilei de muncă, în zilele în care efectuează cel puțin trei ore de muncă de noapte.
Salariul de bază nu poate fi redus din acest motiv.
Astfel, dacă programul normal este de opt ore și sunt îndeplinite condițiile legale, compensația poate lua forma unui program de șapte ore, cu păstrarea salariului de bază aferent programului normal.
„Lucrez în ture” nu înseamnă automat „lucrez noaptea”
Un alt lucru care poate produce confuzie este termenul „muncă în schimburi”.
O persoană poate lucra în ture fără să intre niciodată în intervalul 22:00–6:00.
De exemplu, un program în două schimburi, 6:00–14:00 și 14:00–22:00, nu conține în mod normal muncă de noapte în sensul Codului muncii.
În schimb, turele de tip:
- 18:00–2:00;
- 20:00–4:00;
- 22:00–6:00;
- 19:00–7:00,
includ muncă în intervalul legal de noapte și trebuie analizate prin raportare la regulile speciale din Codul muncii.
Munca după 22:00 nu este același lucru cu orele suplimentare
Sporul de noapte nu trebuie confundat cu sporul pentru ore suplimentare.
Sunt două situații juridice diferite.
Munca de noapte se referă la momentul în care sunt prestate orele: între 22:00 și 6:00.
Munca suplimentară se referă la depășirea duratei normale a timpului de lucru.
Un angajat poate lucra opt ore între 22:00 și 6:00 fără ca acestea să fie ore suplimentare. Sunt ore normale de muncă, dar prestate noaptea.
În schimb, dacă depășește programul normal, pot deveni aplicabile și regulile privind munca suplimentară.
Codul muncii prevede pentru orele suplimentare compensarea cu ore libere plătite, iar dacă aceasta nu este posibilă în termenul legal, sporul negociat pentru munca suplimentară nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. (Codul muncii)
Prin urmare, sporul de 25% pentru noapte și cel aferent muncii suplimentare au reguli și temeiuri diferite.
Există și o limită privind durata muncii de noapte
Codul muncii prevede că durata normală a timpului de lucru pentru salariatul de noapte nu trebuie să depășească în medie opt ore pe zi, calculate pe o perioadă de referință de maximum trei luni, cu respectarea repausului săptămânal.
Pentru salariații de noapte care lucrează în condiții speciale sau deosebite există reguli și mai stricte.
În anumite situații în care se ajunge peste limita de opt ore, angajatorul trebuie să acorde repaus compensatoriu echivalent sau compensație în bani, în condițiile prevăzute de lege.
Ai dreptul și la control medical gratuit
Munca de noapte nu are numai o componentă salarială.
Salariații care urmează să desfășoare muncă de noapte în condițiile legii trebuie să beneficieze de examen medical gratuit înainte de începerea activității și apoi periodic.
Dacă apar probleme de sănătate recunoscute ca fiind legate de munca de noapte, salariatul trebuie trecut la o muncă de zi pentru care este apt, potrivit articolului 127 din Codul muncii.
Acesta este un drept separat de sporul salarial.
Cine nu poate fi obligat să lucreze noaptea
Pentru anumite categorii, legislația oferă protecție suplimentară.
Tinerii care nu au împlinit 18 ani nu pot presta muncă de noapte.
În plus, femeile gravide, lăuzele și cele care alăptează, precum și persoana singură dintr-o familie monoparentală, nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte, potrivit formei actuale a articolului 128 din Codul muncii.
Mențiunea privind persoana singură din familia monoparentală a fost adăugată în legislație în 2024.
Și bugetarii au spor de noapte de 25%
În sistemul public există o regulă similară.
Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prevede un spor de 25% din salariul de bază, solda de funcție, salariul de funcție sau indemnizația de încadrare, pentru orele lucrate între 22:00 și 6:00, dacă sunt prestate cel puțin trei ore de noapte din timpul normal de lucru.
Există însă categorii profesionale pentru care pot interveni și reguli speciale, astfel că situația concretă trebuie verificată și prin legea aplicabilă sectorului respectiv.
Ce merită să verifici pe fluturașul de salariu
Pentru un angajat care lucrează regulat după ora 22:00, primul lucru de verificat este programul real:
Câte ore dintre turele mele sunt între 22:00 și 6:00?
Apoi trebuie verificat contractul individual de muncă, contractul colectiv dacă există, pontajul și fluturașul de salariu.
Dacă sunt îndeplinite condițiile pentru munca de noapte, dar nu apare nici programul redus prevăzut de lege, nici compensația corespunzătoare, situația merită clarificată cu angajatorul.
Important este însă detaliul pe care titlul singur nu îl poate surprinde: ora 22:00 deschide intervalul legal de noapte, dar o singură oră lucrată după 22:00 nu garantează automat sporul de 25%. Pragul de trei ore este cel care contează pentru compensația prevăzută de Codul muncii.
