Din cuprinsul articolului
M-am vindecat de cancer. Acesta este mesajul pe care îl transmite una din supraviețuitoarele acestei boli. Pacienta mai spune că 50% din vindecare vine din modul de gândire și 50% din mâna medicului.
Carmen N. (48 de ani) a povestit, în cadrul unei conferințe dedicate tratării cancerului mamar, cum a reușit să învingă boala și ce a ajutat-o cel mai mult.
Am aflat că am cancer la 38 de ani. Mi-am dat seama că ceva e în neregulă pentru că simțeam niște înțepături, niște chestii mai ciudate și, plus de asta, știam că orice femeie, la 40 de ani, trebuie să facă o mamografie. Și m-am dus, am făcut o mamografie și m-au diagnosticat direct, nu au fost dubii. Țin minte că în ziua aceea de iunie, plecasem către București pentru un control de rutină și am venit acasă cu diagnosticul ăsta. M-a zdruncinat ideea. Am stat în noaptea aceea să studiez puțin, să vad care sunt pașii de urmat. Peste tot scria că 50% se poate rezolva prin gândirea pacientului și prin psihicul lui, prin modul de viață, prin alimentație. M-am bucurat că dacă pot eu să fac 50% e extraordinar. Apoi m-am interesat să găsesc un medic bun. Dumnezeu m-a iubit pentru că am mers la o echipă minunată. Eu sunt convinsă că vindecarea a venit prin psihicul meu și prin mâinile domnului profesor Alexandru Blidaru.
M-am vindecat de cancer
De regulă, o femeie când ajunge în situația asta, vrea consiliere din partea medicului curant. Ceva ce oamenii ăștia nu pot face. Am sesizat asta și am început să mă educ, vrând de la ei doar actul profesional, în sine, nimic mai mult. Dacă vreau consiliere, găsesc alte metode. În ceea ce privește consilierea este o problemă pentru că medicul curant nu are timpul necesar să explice, el când vede diagnosticul se gândește la stadiu, el trebuie să acționeze cât mai repede, nu are timp să ofere consiliere. Pacienții se supără, suferă din această cauză pentru că li se pare că nu li s-a acordat destulă atenție. Aici trebuie lucrat, pe partea de informare, de consiliere. Unei paciente trebuie să i se explice, să știe ce se întâmplă, ea trebuie să știe cum să facă, ce să facă, să fie pregătită pentru ce se întâmplă. Mai este un moment foarte greu, atunci când te debandajezi după operație și vezi că elementul ăla esențial al feminității, nu mai este.
E adevărat că foarte importantă e și familia și sprijinul celor dragi. Dar e nevoie și de un ajutor profesionist pentru că, de multe ori, oamenii nu știu cum să se comporte în asemenea situații. Există neapărat nevoie de cineva, în cadrul spitalului, care să le consilieze, să le explice care e parcursul bolii, la ce să se aștepte.
