Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Un dinte care începe să se miște îi face pe cei mai mulți pacienți să creadă că extracția este inevitabilă. În realitate, mobilitatea dentară nu înseamnă automat pierderea dintelui.
În funcție de cauză, de gradul de afectare și de rapiditatea cu care este început tratamentul, dintele poate fi stabilizat și păstrat pe arcadă.
„Da, în anumite situații, un dinte care se mișcă poate fi salvat. Mobilitatea nu este un diagnostic în sine, ci un simptom. Trebuie să aflăm dacă este provocată de o boală parodontală, de un traumatism, de bruxism, de o infecție sau de o fisură a dintelui. Prognosticul depinde în special de starea osului și a țesuturilor care susțin rădăcina”, explică, dr. Răzvan Boberiș, medicul stomatolog.
De ce începe să se miște un dinte permanent
Una dintre cele mai frecvente cauze ale mobilității dentare la adulți este boala parodontală. Aceasta afectează gingia și osul care susțin dintele. Pe măsură ce boala evoluează, dintele pierde treptat din suport și începe să se miște.
„În cazul parodontozei, problema nu este doar la nivelul dintelui, ci mai ales la nivelul țesuturilor care îl susțin. Cu cât intervenim mai devreme și mai există suficient os în jurul rădăcinii, cu atât șansele de păstrare a dintelui sunt mai bune”, precizează medicul stomatolog.
Mobilitatea poate apărea și după un traumatism, cum ar fi o lovitură sau o cădere. În aceste situații, dintele poate fi deplasat sau ligamentele care îl susțin pot fi afectate. Dacă pacientul ajunge rapid la cabinet, dintele poate fi uneori repoziționat și imobilizat temporar de dinții vecini, astfel încât țesuturile să se vindece.
O altă cauză posibilă este bruxismul, adică scrâșnitul sau încleștarea involuntară a dinților. Presiunea repetată poate suprasolicita dinții și structurile de susținere, mai ales în timpul nopții.
„În cazul pacienților care scrâșnesc dinții, nu este suficient să tratăm doar mobilitatea. Trebuie să corectăm și cauza, prin reglarea mușcăturii, purtarea unei gutiere sau alte soluții recomandate în funcție de situație”, adaugă medicul stomatolog.
Infecțiile dentare, cariile profunde, tratamentele vechi care nu mai sunt etanșe sau fisurile rădăcinii pot, de asemenea, să ducă la pierderea stabilității dintelui. Tocmai de aceea, evaluarea clinică și radiologică este esențială.
Cum poate fi salvat un dinte care se mișcă
Tratamentul depinde de cauza mobilității. În cazul bolii parodontale, medicul poate recomanda igienizare profesională, detartraj subgingival, curățarea suprafețelor rădăcinilor și tratament parodontal. Uneori sunt necesare intervenții chirurgicale sau regenerative, dacă situația permite refacerea parțială a țesuturilor de susținere.
Dacă mobilitatea este provocată de bruxism sau de contacte incorecte între dinți, tratamentul poate include ajustarea mușcăturii și purtarea unei gutiere de protecție.
În alte cazuri, dintele poate fi imobilizat temporar de dinții vecini, printr-o procedură numită splintare. Aceasta reduce presiunea exercitată asupra dintelui și îi oferă mai multă stabilitate în timpul vindecării.
„Imobilizarea poate oferi confort și poate ajuta dintele să suporte mai bine forțele masticatorii, dar nu tratează singură cauza. Dacă există o infecție, o boală parodontală sau o suprasolicitare, acestea trebuie tratate în paralel”, explică specialistul.
Atunci când nervul dintelui este afectat, poate fi necesar și un tratament de canal. Dacă dintele prezintă o fisură sau o distrucție coronară importantă, medicul va evalua dacă acesta poate fi reconstruit prin obturație, pivot sau coroană dentară.
Când extracția nu mai poate fi evitată
Deși medicina dentară modernă urmărește păstrarea dinților naturali cât mai mult timp, există și situații în care extracția rămâne cea mai sigură soluție.
Acest lucru se poate întâmpla atunci când pierderea osoasă este foarte mare, mobilitatea este severă, există o fractură profundă a rădăcinii, infecția nu mai poate fi controlată sau dintele nu mai poate fi restaurat predictibil.
„Scopul nostru este să păstrăm dintele natural atunci când acest lucru este sigur și are un prognostic bun. Există însă situații în care menținerea lui ar prelungi o infecție, ar afecta osul sau ar compromite dinții din jur. În aceste cazuri, extracția devine soluția medicală corectă”, spune medicul stomatolog.
Decizia nu se ia doar în funcție de cât de tare se mișcă dintele. Sunt necesare examinarea clinică, radiografia, evaluarea nivelului osos, testarea vitalității și analiza stării gingiilor.
Semnele care trebuie să te trimită rapid la medic
Mobilitatea dentară nu trebuie ignorată, mai ales dacă este însoțită de sângerări gingivale, retragerea gingiilor, durere la masticație, puroi, inflamație, respirație neplăcută persistentă sau schimbarea poziției dintelui.
De asemenea, un dinte care începe să se miște după o lovitură trebuie evaluat cât mai repede. În cazul traumatismelor, timpul poate influența semnificativ șansele de salvare.
Pacienții ar trebui să evite să verifice în mod repetat mobilitatea dintelui cu degetele sau cu limba și să nu amâne consultația în speranța că problema va dispărea singură.
„Cu cât cauza este descoperită mai devreme, cu atât avem mai multe opțiuni de tratament. În unele cazuri, diferența dintre salvarea și pierderea dintelui este dată chiar de momentul în care pacientul ajunge la medic”, concluzionează medicul stomatolog.
Un dinte care se mișcă poate fi salvat în numeroase situații, dar prognosticul depinde de starea osului, de cauza problemei și de rapiditatea intervenției. Consultația stomatologică și investigațiile sunt singurele care pot stabili dacă dintele poate fi tratat sau dacă extracția este necesară.
