Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Într-o zonă retrasă din județul Vâlcea se află un așezământ monahal cu o rânduială rar întâlnită în România. La Mănăstirea Frăsinei, femeile nu au voie să intre în incinta mănăstirii de călugări, regulă păstrată până în prezent și legată de un legământ lăsat de Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica în anul 1867.
Mănăstirea Frăsinei se află în comuna Muereasca, județul Vâlcea, și este cunoscută drept „Athosul românesc”, datorită vieții monahale inspirate din tradiția athonită. Regula privind accesul femeilor este una dintre cele mai cunoscute particularități ale locului, dar în jurul ei s-au construit, de-a lungul timpului, numeroase povești și legende.
Important este însă să fie făcută diferența între ceea ce este consemnat în tradiția și documentarea mănăstirii și ceea ce ține de folclorul local sau de relatări apărute în presă.
Mănăstirea Frăsinei, așezământul cunoscut pentru rânduiala sa aparte
Istoria Frăsineiului începe în anul 1710, când monahii Ilarion și Ștefan au ridicat aici o primă biserică. Așezământul avea să fie refăcut și dezvoltat în secolul al XIX-lea, în timpul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, episcop al Râmnicului.
Potrivit prezentării oficiale a Mănăstirii Frăsinei, Sfântul Calinic a ctitorit actualul așezământ între anii 1860 și 1863, pe locul vechii biserici. Tot el a impus o rânduială monahală strictă, inspirată de tradiția Sfântului Munte Athos.
Printre regulile păstrate la Frăsinei se numără faptul că în mănăstire nu intră femeile, nu se consumă carne, iar slujbele se săvârșesc după rânduiala athonită.
Legământul Sfântului Calinic datează din 1867
Regula privind accesul femeilor este legată de o piatră de hotar așezată de Sfântul Calinic la 17 ianuarie 1867. Piatra, păstrată astăzi în muzeul mănăstirii, consemnează în scriere chirilică interdicția ca femeile să treacă mai departe de hotarul stabilit.
Textul vorbește despre motivele pentru care episcopul a considerat necesară această regulă și cuprinde atât avertismente pentru cele care ar încălca hotărârea, cât și o binecuvântare pentru cele care o respectă.
De aici provine și expresia „blestemul de la Frăsinei”, folosită frecvent în relatările despre mănăstire. Din punct de vedere jurnalistic, însă, este important de precizat că formularea de pe piatră trebuie privită în contextul epocii și al limbajului religios al vremii, nu ca o dovadă că anumite nenorociri ar fi fost provocate în mod supranatural.
Arhiepiscopia Râmnicului confirmă și astăzi existența și respectarea legământului Sfântului Calinic.
Unde se opresc femeile care ajung la Frăsinei
Interdicția nu înseamnă că femeile nu pot vizita deloc zona Mănăstirii Frăsinei.
La baza muntelui se află o biserică destinată femeilor, cunoscută drept Biserica de Jos. Aceasta a fost construită tocmai pentru ca pelerinii de sex feminin să poată participa la rugăciune și să se apropie de locul monahal fără a încălca rânduiala stabilită de Sfântul Calinic.
De la acest punct începe zona în care se aplică legământul. Informația este menționată și în prezentarea oficială a mănăstirii, care precizează că pentru femei a fost construită o biserică la baza muntelui.
Astfel, femeile pot ajunge la Frăsinei și se pot ruga la biserica de jos, însă nu pot continua spre incinta mănăstirii de călugări.
De ce a fost instituită interdicția
Piatra de legământ oferă și explicația pentru hotărârea Sfântului Calinic. Textul vorbește despre posibilitatea ca prezența femeilor să provoace „scandal” în rândul monahilor și stabilește, în consecință, un hotar care nu trebuia trecut.
În jurul acestei explicații oficiale au apărut ulterior mai multe povești. Una dintre cele mai cunoscute spune că Sfântul Calinic ar fi ajuns la Frăsinei într-un moment în care i-ar fi găsit pe unii dintre călugări petrecând împreună cu femei din sat.
Povestea este frecvent menționată în relatările despre mănăstire, însă nu trebuie prezentată drept un fapt istoric demonstrat fără o sursă documentară solidă. Ea aparține mai degrabă tradiției orale și legendelor care s-au format în jurul Frăsineiului.
Legendele despre femeile care ar fi încălcat legământul
Caracterul neobișnuit al regulii a făcut ca, de-a lungul timpului, în jurul Mănăstirii Frăsinei să circule numeroase povești despre persoane care ar fi încălcat interdicția.
Una dintre relatările păstrate în tradiția mănăstirii vorbește despre o tânără din Muereasca despre care se spune că ar fi trecut din greșeală hotarul. Potrivit acestei tradiții, ea s-ar fi îmbolnăvit și ar fi apelat ulterior la ajutorul Sfântului Calinic.
Există și alte variante ale poveștii, inclusiv relatări despre femei care ar fi încercat să ajungă în zona mănăstirii deghizate în bărbați. Aceste istorii au contribuit la imaginea misterioasă a Frăsineiului, însă nu există motive pentru a le prezenta ca evenimente confirmate istoric.
Mănăstirea Frăsinei și asemănarea cu Muntele Athos
Comparația cu Muntele Athos nu este întâmplătoare. Rânduiala monahală de la Frăsinei păstrează mai multe elemente asociate tradiției athonite, iar interdicția privind accesul femeilor este cel mai cunoscut dintre acestea.
De aceea, mănăstirea a primit de-a lungul timpului denumirea de „Athosul românesc”. Chiar site-ul oficial al Mănăstirii Frăsinei folosește această formulare și subliniază asemănarea vieții monahale cu cea de la Sfântul Munte.
Frăsineiul are însă propria sa istorie și propriul său așezământ, iar legământul Sfântului Calinic reprezintă elementul care îi conferă o identitate aparte în peisajul monahal românesc.
Povestea Veronicăi Bulai și reapariția legendei „blestemului”
Una dintre cele mai cunoscute povești asociate cu Frăsineiul este legată de moartea Veronicăi Bulai, mama Monicăi și Ramonei Gabor.
În august 2013, Veronica Bulai se afla într-un pelerinaj în județul Gorj. Femeia a murit în apropierea Peșterii Polovragi după ce o bucată de stâncă desprinsă de pe versant a lovit-o. La momentul respectiv, presa a relatat că femeia fusese anterior la Mănăstirea Frăsinei, iar ulterior au apărut speculații potrivit cărora ar fi încălcat legământul Sfântului Calinic.
Nu există însă dovezi că tragedia ar fi avut vreo legătură cu regula de la Frăsinei. Moartea a fost consecința unui accident produs în zona Peșterii Polovragi, după desprinderea unei stânci de pe versant.
Asocierea dintre cele două evenimente a fost făcută în spațiul public și a contribuit puternic la reaprinderea legendei despre „blestemul” de la Frăsinei, dar nu poate fi considerată o explicație factuală a tragediei.
De ce Frăsineiul continuă să fascineze
Mănăstirea Frăsinei a rămas, până astăzi, unul dintre cele mai neobișnuite așezăminte monahale din România. Izolarea în mijlocul pădurilor din Vâlcea, regulile stricte de viețuire, legământul din 1867 și poveștile transmise despre cei care ar fi încălcat hotarul au construit în jurul său o aură aparte.
Dincolo de legende, există însă un fapt cert: regula stabilită de Sfântul Ierarh Calinic este consemnată istoric și este respectată de comunitatea monahală. Arhiepiscopia Râmnicului prezintă în continuare Frăsineiul drept un așezământ în care femeile nu intră, iar pentru acestea există biserica de la baza muntelui.
Așa se explică de ce Mănăstirea Frăsinei este cunoscută drept unul dintre cele mai aparte locuri de pelerinaj din România. Pentru unii, este „Athosul românesc”; pentru alții, un loc învăluit în mister. Cert este că povestea sa nu se rezumă la legendele despre blesteme, ci are la bază o rânduială monahală instituită în urmă cu mai bine de un secol și jumătate și păstrată până în prezent.
