Din cuprinsul articolului
Persoanele care suferă de esofagită eozinofilică, dar nu au fost încă diagnosticate, ajung adesea să își adapteze treptat obiceiurile alimentare. Mănâncă foarte încet, mestecă atent fiecare înghițitură și sunt, de regulă, ultimele care se ridică de la masă. Uneori evită mesele în grup sau evenimentele sociale care implică servirea mâncării, pentru a nu se confrunta cu simptomele neplăcute ale bolii.
Afecțiune alergică inflamatorie cronică
Esofagita eozinofilică (EoE) este o afecțiune alergică inflamatorie cronică ce afectează esofagul, tubul care face legătura între cavitatea bucală și stomac. Inflamația persistentă poate îngreuna semnificativ înghițirea și poate provoca simptome precum senzația că alimentele rămân blocate în gât, dureri în piept, regurgitarea alimentelor sau blocarea completă a bolului alimentar în esofag.
Mulți pacienți se confruntă cu aceste simptome ani la rând înainte de a primi un diagnostic corect și un tratament adecvat, explică gastroenterologul Diana Snyder, de la Mayo Clinic din Rochester, Minnesota.
Boala poate avea un impact important și asupra stării emoționale
Mulți pacienți dezvoltă anxietate legată de alimentație și încearcă să își gestioneze simptomele prin diverse strategii personale. Din acest motiv, specialiștii recomandă o abordare multidisciplinară, care să includă gastroenterologi, psihologi specializați în afecțiuni digestive și nutriționiști.
Pentru că esofagita eozinofilică este o afecțiune cronică, tratamentul trebuie urmat pe termen lung. Există mai multe opțiuni terapeutice care trebuie discutate împreună cu medicul specialist.
Variantă de tratament
Una dintre primele variante de tratament este reprezentată de inhibitorii pompei de protoni (IPP), medicamente utilizate frecvent pentru reducerea acidității gastrice și protejarea esofagului împotriva inflamației. Acestea sunt, de regulă, bine tolerate și ușor de administrat. Cu toate acestea, doar aproximativ 40% până la 50% dintre pacienți răspund favorabil la această terapie, potrivit dr. Snyder.
Dacă tratamentul cu IPP nu este eficient, următorul pas poate fi administrarea de corticosteroizi topici care acționează direct la nivelul esofagului. „La fel cum o persoană cu eczemă aplică o cremă cu steroizi pe piele pentru a reduce inflamația, noi folosim un steroid care acoperă esofagul și reduce inflamația locală”, explică specialistul.
Spre deosebire de corticosteroizii sistemici, care circulă prin sânge și pot produce mai multe efecte adverse, aceste medicamente acționează local. Fluticazona și budesonida sunt cele mai utilizate opțiuni. În 2024, budesonida sub denumirea comercială Eohilia a primit aprobarea Administrației pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) pentru tratamentul adulților și adolescenților cu vârsta de peste 11 ani.
O altă categorie de tratament este reprezentată de terapiile biologice. În prezent, dupilumab (Dupixent) este singurul medicament biologic aprobat de FDA pentru tratamentul esofagitei eozinofilice. Acesta acționează prin blocarea reacției alergice care stă la baza inflamației și se administrează prin injecție, o dată pe săptămână.
De regulă, dupilumab nu este utilizat ca tratament de primă intenție. Medicamentul este recomandat în special pacienților care nu au răspuns suficient la inhibitorii pompei de protoni și la corticosteroizii topici.
Recomandarea medicilor

În anumite situații, medicii pot recomanda dilatarea esofagului. Procedura este indicată atunci când inflamația a determinat îngustarea severă a esofagului, făcând dificil consumul alimentelor și al lichidelor. Cu ajutorul unui endoscop, medicul lărgește zona afectată pentru a facilita trecerea alimentelor.
Potrivit dr. Snyder, riscul de îngustare a esofagului se dublează la fiecare 10 ani în cazul pacienților cu esofagită eozinofilică netratată.
Chiar și pacienții care urmează tratament medicamentos sau dietetic pot avea nevoie de dilatarea esofagului pentru a reduce riscul episoadelor în care alimentele rămân blocate. Aceste blocaje reprezintă urgențe medicale și necesită intervenție endoscopică rapidă.
Specialiștii subliniază că alegerea tratamentului trebuie făcută individualizat, în urma unei discuții detaliate între pacient și echipa medicală. Există mai multe opțiuni terapeutice care pot controla inflamația, reduce simptomele și îmbunătăți semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate de această boală.



