Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Omeprazolul, pantoprazolul, esomeprazolul și alte medicamente folosite pentru reflux, arsuri gastrice sau ulcer sunt printre cele mai prescrise tratamente digestive.
Pentru unii pacienți, administrarea începută pentru câteva săptămâni ajunge să continue luni sau chiar ani. Un studiu publicat în 2026 ridică însă din nou o întrebare importantă: ce se întâmplă atunci când aceste medicamente sunt folosite pe termen foarte lung?
Cercetarea, publicată în Scientific Reports, a analizat datele a aproape 2,45 milioane de adulți cu vârsta de cel puțin 40 de ani și a găsit o asociere între expunerea cumulată la inhibitorii pompei de protoni – PPI – și apariția ulterioară a demenței.
Cu cât cantitatea totală de medicament utilizată de-a lungul timpului era mai mare, cu atât asocierea devenea mai puternică. În categoria cu cea mai mare expunere, rata de apariție a demenței a fost cu aproximativ 66% mai mare decât în grupul folosit ca referință.
Rezultatul nu demonstrează însă că aceste medicamente provoacă demență și nu este un motiv pentru întreruperea tratamentului fără recomandarea medicului.
Aproape 137.000 de participanți au dezvoltat demență
Cercetătorii au analizat informații provenite din două mari baze de date din Taiwan, care conțineau atât informații din controalele medicale preventive, cât și date din sistemul național de asigurări de sănătate.
Au fost incluși 2.444.999 de adulți, niciunul cu diagnostic de demență la început.
Pe parcursul perioadei de urmărire, 137.126 de persoane, aproximativ 5,6% din întregul lot, au primit un diagnostic de demență. Vârsta medie la diagnostic a fost de 72,7 ani.
Cercetătorii au luat în calcul și factori precum vârsta, sexul, indicele de masă corporală, fumatul, alcoolul, activitatea fizică, hipertensiunea și diabetul.
Chiar și după aceste ajustări, legătura dintre utilizarea cumulată a inhibitorilor pompei de protoni și demență a rămas vizibilă.
Cu cât tratamentul era mai lung și expunerea mai mare, cu atât legătura era mai puternică
Studiul nu a analizat doar dacă o persoană a luat vreodată un medicament pentru reflux.
Cercetătorii au calculat expunerea cumulată, adică doza totală administrată în timp.
Persoanele din categoria cu cea mai mare expunere aveau un hazard ratio de aproximativ 1,66 pentru demență comparativ cu grupul de referință.
Asta înseamnă o creștere relativă de aproximativ 66%, nu că 66% dintre pacienții care iau aceste medicamente vor dezvolta demență.
Diferența este importantă. Riscul absolut al unei persoane depinde de foarte mulți alți factori, inclusiv vârstă, predispoziție genetică, boli cardiovasculare, diabet, fumat și stil de viață.
Asocierea a fost și mai puternică la persoanele sub 65 de ani
Un rezultat neașteptat a apărut atunci când participanții au fost împărțiți pe grupe de vârstă.
La persoanele sub 65 de ani din categoria cu cea mai mare expunere la PPI, hazard ratio pentru demență a ajuns la aproximativ 1,97.
Cu alte cuvinte, în analiza statistică, rata de apariție a diagnosticului a fost aproape dublă față de grupul de referință.
Autorii nu susțin însă că au identificat cauza acestei diferențe.
La vârste înaintate există numeroși factori care contribuie la demență, astfel că influența relativă a unei singure expuneri poate deveni mai greu de separat.
Ce medicamente fac parte din această categorie
Inhibitorii pompei de protoni reduc puternic producția de acid gastric.
Printre cele mai cunoscute substanțe se numără:
- omeprazolul;
- pantoprazolul;
- esomeprazolul;
- lansoprazolul;
- rabeprazolul.
Sunt folosite în refluxul gastroesofagian, ulcer, esofagită și în anumite situații pentru protecția stomacului la pacienți care iau alte medicamente.
Pentru multe dintre aceste indicații, beneficiile sunt bine stabilite.
Problema apare atunci când tratamentul început pentru o perioadă limitată este continuat ani la rând fără ca necesitatea lui să mai fie reevaluată.
Cum ar putea un medicament pentru stomac să aibă legătură cu creierul
Mecanismul nu este stabilit.
Au fost propuse mai multe explicații biologice.
Reducerea acidității gastrice poate influența absorbția unor nutrienți, iar utilizarea îndelungată a PPI a fost asociată în alte cercetări cu modificări ale absorbției vitaminei B12, magneziului și fierului în anumite situații.
Există și ipoteze legate de microbiomul intestinal și de efecte metabolice sau inflamatorii.
Autorii studiului din Scientific Reports subliniază însă că mecanismele prin care PPI ar putea influența sănătatea neurologică rămân insuficient clarificate.
Studiile anterioare nu au ajuns toate la aceeași concluzie
Relația dintre PPI și demență este cercetată de ani de zile, iar rezultatele nu au fost uniforme.
Unele studii observaționale au găsit o asociere, în timp ce altele nu au identificat o creștere semnificativă.
Chiar autorii studiului din 2026 precizează că dovezile anterioare au fost inconsistente.
Una dintre explicații este așa-numitul „confounding by indication”: oamenii care iau aceste medicamente pe termen lung pot avea mai multe boli, pot lua mai multe tratamente sau pot avea alte caracteristici care influențează separat riscul de demență.
Cercetătorii pot încerca să corecteze statistic aceste diferențe, dar nu le pot elimina perfect.
De ce un studiu pe 2,4 milioane de oameni nu poate demonstra totuși cauza
Dimensiunea enormă a lotului este un avantaj.
Un studiu cu milioane de participanți poate detecta relații pe care o cercetare cu câteva sute de persoane le-ar putea rata.
Dar studiul rămâne observațional.
Cercetătorii nu au luat milioane de persoane sănătoase și nu le-au repartizat aleatoriu să ia sau să nu ia pantoprazol ori omeprazol ani întregi.
Prin urmare, nu pot demonstra că medicamentul este cauza directă a diferenței observate.
Autorii spun explicit că sunt necesare cercetări suplimentare pentru clarificarea acestei relații.
Nu este recomandată întreruperea bruscă a tratamentului
Pentru pacienții care au o indicație medicală clară, inhibitorii pompei de protoni pot fi foarte utili.
Studiul nu înseamnă că o persoană care ia omeprazol sau pantoprazol trebuie să oprească medicamentul.
În plus, după utilizarea îndelungată poate apărea o creștere temporară a secreției acide după întreruperea bruscă, astfel că simptomele se pot accentua.
Întrebarea mai potrivită pentru cine ia un PPI de mult timp este dacă tratamentul mai este necesar la aceeași doză și pentru aceeași indicație pentru care a fost început.
Un medic poate decide că tratamentul trebuie continuat, redus sau reevaluat în funcție de problema digestivă, medicația concomitentă și riscul individual.
Noul studiu nu demonstrează că medicamentele pentru reflux provoacă demență, dar oferă încă un motiv pentru ca tratamentele cronice să fie revizuite periodic și să nu fie continuate ani întregi doar pentru că „așa au rămas în schemă”.
