Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Hipertensiunea arterială afectează aproximativ 1,4 miliarde de persoane la nivel mondial și rămâne unul dintre principalii factori de risc pentru infarct, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă și boală renală cronică.
Cu toate acestea, potrivit celui mai recent raport al Organizației Mondiale a Sănătății, doar puțin peste 20% dintre persoanele diagnosticate reușesc să își controleze eficient tensiunea arterială.
Una dintre explicații este surprinzător de simplă. Mulți pacienți renunță la tratament. Nu pentru că medicamentele nu funcționează, ci pentru că efectele adverse îi determină să le întrerupă după câteva luni.
O nouă analiză publicată în prestigioasa revistă JAMA vine cu răspunsuri importante pentru medici și pacienți. Cercetătorii au analizat 716 studii clinice randomizate care au inclus 159.362 de participanți și au comparat tolerabilitatea principalelor clase de medicamente antihipertensive.
De ce contează atât de mult tolerabilitatea
Hipertensiunea este adesea numită „ucigașul tăcut” deoarece poate evolua ani întregi fără simptome evidente.
Paradoxal, multe persoane se simt perfect sănătoase atunci când primesc diagnosticul și trebuie să înceapă un tratament pe care îl vor urma, probabil, toată viața.
În aceste condiții, apariția unor efecte adverse aparent minore, precum amețeli, dureri de cap, umflarea gleznelor sau tuse persistentă, poate deveni suficientă pentru abandonarea tratamentului.
Studiile anterioare au arătat că între 30% și 80% dintre pacienții care încep tratamentul antihipertensiv renunță la el în primul an.
Pentru noua analiză, cercetătorii au urmărit atât rata întreruperii tratamentului, cât și patru dintre cele mai frecvente reacții adverse:
-
dureri de cap;
-
edeme (umflarea picioarelor și gleznelor);
-
tuse.
Ce medicamente au ieșit pe primul loc
Rezultatele au arătat că blocanții receptorilor angiotensinei II (ARB) sunt cel mai bine tolerați dintre toate clasele majore de medicamente analizate.
Mai mult, combinația dintre un ARB și un blocant al canalelor de calciu (CCB) a ocupat primul loc în clasamentul general al tolerabilității.
Topul tratamentelor cel mai bine tolerate
| Loc | Tratament | Tolerabilitate |
|---|---|---|
| 1 | ARB + CCB | Foarte ridicată |
| 2 | ARB + beta-blocant | Foarte ridicată |
| 3 | ARB | Ridicată |
| 4 | ARB + diuretic tiazidic | Ridicată |
| 5 | Placebo | Inferioară tratamentelor de mai sus |
Un rezultat care a atras atenția cercetătorilor este că patru dintre primele cinci poziții ale clasamentului au fost ocupate de scheme terapeutice care conțineau un ARB.
Ce sunt ARB-urile
ARB-urile blochează acțiunea angiotensinei II, un hormon care determină îngustarea vaselor de sânge.
Prin inhibarea acestui mecanism, vasele se relaxează, iar tensiunea arterială scade.
În această categorie intră medicamente precum:
-
losartan;
-
valsartan;
-
candesartan;
-
telmisartan;
-
olmesartan;
-
irbesartan.
Aceste medicamente sunt deja utilizate pe scară largă în întreaga lume pentru hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă și protecția rinichilor la anumite categorii de pacienți.
Care medicamente au provocat cele mai multe efecte adverse
La polul opus s-au aflat anumite scheme terapeutice bazate pe blocante ale canalelor de calciu administrate singure și unele combinații care conțineau beta-blocante și diuretice.
Tratamente asociate mai frecvent cu întreruperea terapiei
| Tratament | Tendință de abandon |
|---|---|
| CCB administrat singur | Crescută |
| Beta-blocant + diuretic | Crescută |
| Beta-blocant singur | Moderată |
| Diuretic tiazidic | Moderată |
Autorii subliniază însă că acest lucru nu înseamnă că aceste medicamente sunt „rele” sau că nu ar trebui prescrise.
Pentru mulți pacienți ele rămân opțiuni excelente și chiar indispensabile, în funcție de bolile asociate și de profilul cardiovascular.
Descoperirea surprinzătoare legată de durerile de cap
Cercetătorii au observat un fenomen neașteptat.
Majoritatea medicamentelor pentru hipertensiune au fost asociate cu mai puține dureri de cap decât placebo.
Excepția a fost reprezentată de blocantele canalelor de calciu.
Explicația posibilă este că aceste medicamente produc vasodilatație cerebrală, iar la unele persoane acest mecanism poate favoriza apariția cefaleei.
Ce înseamnă aceste rezultate pentru pacienți
Autorii studiului nu recomandă schimbarea tratamentului fără consult medical.
Hipertensiunea este o boală complexă, iar alegerea medicamentului depinde de numeroși factori:
-
vârstă;
-
diabet;
-
boală renală;
-
insuficiență cardiacă;
-
antecedente de infarct;
-
risc cardiovascular global;
-
alte tratamente administrate.
Totuși, rezultatele oferă medicilor informații valoroase atunci când trebuie să aleagă un tratament nou sau să înlocuiască unul care provoacă reacții adverse.
De ce este importantă această cercetare
În ultimii 20 de ani nu a existat o comparație atât de amplă între principalele clase de medicamente antihipertensive și combinațiile acestora.
Pentru milioane de pacienți, succesul tratamentului nu depinde doar de cât de mult scade tensiunea arterială, ci și de cât de ușor poate fi urmat pe termen lung.
Iar mesajul principal al studiului este clar: cele mai eficiente medicamente sunt cele pe care pacienții reușesc să le ia în fiecare zi, ani la rând.
