Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Un medicament experimental pe bază de cupru a redus acumularea de proteine toxice asociate bolii Alzheimer și a îmbunătățit memoria spațială în experimente de laborator realizate de cercetătorii de la Monash University.
Rezultatele au fost publicate în revista ACS Chemical Neuroscience, iar autorii spun că tratamentul ar putea deschide o direcție nouă pentru terapiile care țintesc vasele de sânge ale creierului și mecanismele prin care acesta elimină deșeurile toxice.
Compusul se numește Cu(ATSM) și nu este un supliment de cupru. Este o moleculă experimentală care livrează cupru în țesuturi și care a fost studiată anterior în alte boli neurologice, inclusiv Parkinson și scleroză laterală amiotrofică. În noul studiu, cercetătorii au observat că tratamentul a reparat parțial o pompă importantă de eliminare de la nivelul barierei hemato-encefalice, numită P-glicoproteină, asociată cu eliminarea beta-amiloidului din creier.
Rezultatele sunt promițătoare, dar trebuie privite cu prudență. Studiul a fost făcut pe model animal de Alzheimer, nu pe pacienți. Asta înseamnă că tratamentul nu este disponibil pentru persoanele cu boala Alzheimer și nu se știe încă dacă aceleași efecte apar la oameni.
Cum ar funcționa tratamentul
Boala Alzheimer este asociată cu acumularea în creier a unor proteine toxice, printre care beta-amiloidul. În mod normal, o parte din aceste proteine este eliminată prin bariera hemato-encefalică, structura care separă sângele de creier și controlează ce substanțe intră și ies din sistemul nervos central.
Una dintre proteinele implicate în acest proces este P-glicoproteina, o pompă aflată la nivelul barierei hemato-encefalice. Cercetări anterioare au arătat că P-glicoproteina poate contribui la transportul beta-amiloidului din creier către sânge, iar reducerea funcției acesteia a fost discutată ca posibil mecanism implicat în acumularea proteinelor toxice în Alzheimer. Un studiu publicat în PLOS ONE a analizat transportul beta-amiloidului prin P-glicoproteină și a susținut rolul acesteia în eliminarea peptidei Aβ.
În Alzheimer, această pompă poate deveni mai slabă. Cercetătorii de la Monash descriu mecanismul ca pe un sistem de drenaj care se înfundă: proteinele toxice nu mai sunt eliminate eficient și rămân prinse în creier.
Ce au observat cercetătorii
În modelul de șoarece APP/PS1, folosit pentru studiul bolii Alzheimer, Cu(ATSM) a crescut nivelul P-glicoproteinei de la nivelul microvaselor cerebrale cu 24,1%. Tratamentul a fost asociat cu scăderea beta-amiloidului cortical și cu îmbunătățirea memoriei spațiale pe termen lung.
Dr. Jae Pyun, autorul principal al studiului și cercetător la Monash Institute of Pharmaceutical Sciences, spune că acesta este primul studiu care arată că Cu(ATSM) poate crește abundența pompelor P-gp într-un model de Alzheimer, legând repararea barierei hemato-encefalice de reducerea proteinelor toxice și de îmbunătățirea funcției cognitive.
„Prin îmbunătățirea pompelor, creierul poate în sfârșit să elimine deșeurile blocate. Pe parcursul a 56 de zile, tratamentul a redus beta-amiloidul toxic cu 42% și a îmbunătățit învățarea spațială cu aproape 44%”, a declarat dr. Jae Pyun, potrivit Monash University.
Aceste cifre explică interesul pentru studiu, dar nu trebuie traduse direct în beneficii clinice pentru pacienți. Un model animal poate reproduce anumite mecanisme ale bolii, însă Alzheimerul uman este mult mai complex.
De ce este importantă bariera hemato-encefalică
În ultimii ani, cercetarea Alzheimer nu s-a mai concentrat doar pe neuronii afectați și pe plăcile de beta-amiloid. Tot mai multe studii analizează rolul vaselor de sânge, al inflamației, al microgliei și al mecanismelor prin care creierul elimină deșeurile.
Bariera hemato-encefalică nu este o simplă graniță pasivă. Ea funcționează ca un filtru activ, cu pompe și transportori care controlează mediul chimic al creierului. Dacă aceste mecanisme se deteriorează, proteinele toxice pot fi eliminate mai greu.
Un studiu anterior al aceleiași echipe, publicat în Pharmaceutics, a arătat că Cu(ATSM) poate crește expresia și funcția P-glicoproteinei la bariera hemato-encefalică, cu implicații pentru eliminarea beta-amiloidului și pentru administrarea medicamentelor în sistemul nervos central.
Noul studiu merge mai departe și leagă această modificare de reducerea beta-amiloidului și de performanța în teste de memorie spațială.
Nu este vorba despre suplimente cu cupru
Un detaliu important este că tratamentul studiat nu are legătură cu administrarea obișnuită de cupru ca supliment. Cu(ATSM) este un compus chimic proiectat pentru a transporta cupru în anumite condiții biologice și trebuie testat ca medicament.
Administrarea de cupru fără indicație medicală poate fi periculoasă. Excesul de cupru poate produce toxicitate hepatică, tulburări digestive, afectare neurologică și alte probleme. În plus, relația dintre metalele din creier și boala Alzheimer este complexă, iar cuprul poate avea efecte diferite în funcție de formă, doză, distribuție și context biologic.
De aceea, concluzia studiului nu este că persoanele cu Alzheimer ar trebui să ia cupru, ci că un compus experimental care modulează transportul cuprului și funcția barierei hemato-encefalice merită investigat în continuare.
De ce ar putea ajunge mai repede în studii pe oameni
Profesorul Joseph Nicolazzo, autor senior al studiului și director al Center for Drug Candidate Optimization la Monash Institute of Pharmaceutical Sciences, spune că această moleculă are un avantaj: a mai fost evaluată pentru siguranță în alte boli neurologice.
„Cu(ATSM) este un compus de cupru cu proprietăți antiinflamatorii și neuroprotectoare, care a avansat deja în testări clinice pentru afecțiuni precum Parkinson și ALS”, a spus profesorul Nicolazzo.
Potrivit acestuia, rezultatele preclinice susțin testarea medicamentului în boala Alzheimer simptomatică timpurie.
Această observație este importantă, dar nu înseamnă aprobare sau eficiență demonstrată în Alzheimer. Un medicament care a trecut prin evaluări de siguranță într-o altă boală poate avea un traseu de dezvoltare mai clar, dar trebuie testat separat pentru fiecare indicație.
Ce rămâne necunoscut
Cercetătorii încă nu știu exact pe ce rute părăsesc proteinele toxice creierul după tratament. Ipoteza principală este refacerea funcției de eliminare prin P-glicoproteină, dar autorii suspectează că tratamentul ar putea activa și microglia, celulele imune ale creierului, ajutând-o să consume și să degradeze plăcile toxice.
Studiile viitoare vor trebui să urmărească mai precis traseul beta-amiloidului, să confirme efectele asupra barierei hemato-encefalice și să stabilească dacă beneficiile cognitive se mențin, dacă există efecte adverse și dacă tratamentul poate fi combinat cu alte terapii anti-amiloid.
De ce descoperirea atrage atenția
Tratamentele aprobate recent pentru Alzheimer, cum sunt anticorpii anti-amiloid, au arătat că reducerea poverii amiloidului poate încetini declinul la unii pacienți aflați în stadii timpurii, dar beneficiile sunt moderate și vin cu riscuri care cer monitorizare atentă.
Direcția propusă de echipa Monash este diferită: în loc să elimine direct amiloidul prin anticorpi, încearcă să repare o parte a sistemului natural prin care creierul își curăță proteinele toxice. Dacă acest mecanism va funcționa și la oameni, ar putea deschide o clasă nouă de terapii pentru Alzheimer, axată pe vasele cerebrale și pe bariera hemato-encefalică.
În același timp, este exact tipul de descoperire care trebuie comunicată prudent. „A restaurat memoria” în model animal nu înseamnă vindecarea Alzheimerului la oameni. Înseamnă că șoarecii tratați au avut rezultate mai bune în teste de învățare și memorie spațială, după modificări biologice măsurabile în creier.
Alzheimer, o urgență medicală globală
Boala Alzheimer și celelalte forme de demență reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale medicinei moderne. Organizația Mondială a Sănătății estimează că peste 55 de milioane de oameni trăiesc cu demență la nivel global, iar aproape 10 milioane de cazuri noi apar în fiecare an.
Pe măsură ce populația îmbătrânește, presiunea asupra familiilor și sistemelor de sănătate crește. De aceea, cercetările care vizează mecanisme noi, cum sunt disfuncția vasculară, inflamația și eliminarea proteinelor toxice, sunt urmărite cu interes.
