Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Metforminul este unul dintre cele mai cunoscute și mai utilizate medicamente pentru diabetul de tip 2. Este prescris de zeci de ani, are un profil de siguranță bine studiat și rămâne o opțiune importantă pentru controlul glicemiei.
Există însă un efect al tratamentului de lungă durată pe care mulți pacienți nu îl cunosc: nivelul vitaminei B12 poate scădea treptat.
Problema devine mai importantă după câțiva ani de tratament și mai ales la doze mai mari. În Standardele American Diabetes Association pentru 2026, scăderea vitaminei B12 este descrisă drept o consecință cunoscută a utilizării îndelungate a metforminului. ADA recomandă evaluarea periodică a B12, în special la persoanele care primesc cel puțin aproximativ 1.500 mg de metformin pe zi, au luat tratamentul de 4–5 ani sau mai mult ori prezintă anemie, neuropatie sau alți factori care predispun la deficit.
Pentru cei care iau metformin de peste patru ani, recomandările din 2026 spun că monitorizarea vitaminei B12 ar trebui făcută anual, mai ales dacă există și alți factori de risc.
Partea delicată este că simptomele deficitului pot semăna chiar cu unele complicații ale diabetului.
De ce metforminul poate scădea vitamina B12
Vitamina B12 din alimentație nu ajunge pur și simplu din stomac în sânge.
Absorbția ei presupune mai multe etape și depinde inclusiv de factorul intrinsec produs de stomac și de mecanisme de absorbție din partea finală a intestinului subțire.
Metforminul poate reduce absorbția intestinală a B12, iar efectul devine mai vizibil pe măsură ce anii de tratament se acumulează.
Organismul are rezerve de vitamina B12, în special în ficat, astfel că deficitul nu apare obligatoriu la câteva săptămâni sau luni după începerea tratamentului.
Poate trece o perioadă lungă până când rezervele scad suficient pentru ca analiza să se modifice sau să apară simptome.
Studiile pe termen lung au confirmat legătura
Una dintre cele mai importante analize provine din Diabetes Prevention Program și perioada sa extinsă de urmărire, DPPOS.
În studiul publicat în The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, peste 1.000 de participanți fuseseră inițial repartizați la metformin, iar un număr similar la placebo. Vitamina B12 a fost analizată după aproximativ cinci și 13 ani de urmărire.
După cinci ani, deficitul biochimic de vitamina B12 a fost observat la 4,3% dintre participanții din grupul metformin, față de aproximativ 2,3% în grupul placebo.
Diferența a devenit și mai vizibilă dacă au fost incluse și valorile aflate la limita inferioară: 19,1% dintre cei din grupul metformin aveau B12 mică sau la limită după cinci ani, comparativ cu 9,5% în grupul placebo.
După aproximativ 13 ani, proporțiile au fost de 20,3% versus 15,6%.
Fiecare an suplimentar de metformin a contat
Analiza pe termen lung a găsit și o relație între durata expunerii și probabilitatea deficitului.
După ajustarea pentru vârstă, sex, greutate și alți factori, fiecare an de expunere la metformin a fost asociat cu o creștere de aproximativ 13% a odds-ului de deficit de vitamina B12.
Asta nu înseamnă că riscul crește în mod simplu cu 13 puncte procentuale în fiecare an și nici că orice pacient aflat zece ani pe metformin va dezvolta deficit.
Este o măsură statistică a asocierii dintre durata tratamentului și probabilitatea unei valori scăzute.
Rezultatul susține însă motivul pentru care ghidurile actuale acordă o atenție mai mare pacienților care iau medicamentul ani la rând.
Furnicăturile pot fi confundate cu neuropatia diabetică
Aici apare una dintre cele mai importante probleme practice.
Deficitul de B12 poate afecta nervii și poate provoca:
- furnicături;
- amorțeală;
- senzație de arsură;
- slăbiciune;
- probleme de echilibru;
- tulburări de sensibilitate.
Dar diabetul însuși poate produce neuropatie periferică.
Un pacient cu diabet care începe să simtă furnicături în picioare poate presupune că boala a început să îi afecteze nervii, deși deficitul de B12 poate contribui și el la simptome.
Tocmai din acest motiv, ADA recomandă testarea vitaminei B12 atunci când există neuropatie periferică la un pacient care ia metformin.
În urmărirea DPPOS, neuropatia a fost mai frecventă în grupul persoanelor tratate cu metformin care aveau B12 scăzută, deși numărul cazurilor a fost mic și rezultatul trebuie interpretat prudent.
Poți avea deficit fără anemie
Mulți oameni asociază vitamina B12 exclusiv cu anemia.
În realitate, manifestările neurologice pot apărea și înainte ca hemoleucograma să ofere un semnal evident.
În studiul DPPOS, cercetătorii au observat deficit de B12 inclusiv în absența anemiei și au atras atenția că simpla monitorizare hematologică nu este suficientă pentru identificarea tuturor cazurilor.
Un pacient poate avea, așadar, hemoglobina într-o zonă aparent bună și totuși B12 redusă.
Ce simptome poate provoca deficitul
Pe lângă manifestările neurologice, o carență semnificativă poate fi însoțită de:
- oboseală;
- lipsă de energie;
- paloare;
- dificultăți de concentrare;
- slăbiciune;
- palpitații;
- dificultăți la efort.
Simptomele sunt nespecifice și pot avea foarte multe alte cauze.
De aceea, ele nu pot confirma singure un deficit de B12, dar devin un motiv pentru testare atunci când pacientul folosește metformin pe termen lung.
După câți ani merită verificată B12
Recomandările ADA din 2026 sunt mai concrete decât simplul „din când în când”.
Riscul este mai important în special la:
- tratament de 4–5 ani sau mai mult;
- doze de aproximativ 1.500 mg/zi sau peste;
- existența anemiei;
- neuropatie periferică;
- boală renală cronică;
- alți factori care predispun la deficit.
Pentru o persoană care ia metformin de peste patru ani, ADA recomandă monitorizarea anuală a vitaminei B12.
Veganii și persoanele operate pe stomac sau intestin au un motiv suplimentar
Unele persoane pornesc deja cu o probabilitate mai mare de deficit.
ADA menționează explicit, printre exemple, dieta vegană și antecedentele de chirurgie gastrică sau a intestinului subțire.
Dacă un asemenea factor se suprapune peste ani de tratament cu metformin, monitorizarea devine cu atât mai justificată.
Nu înseamnă că deficitul va apărea obligatoriu, ci că există mai multe mecanisme care pot reduce simultan disponibilitatea vitaminei.
O valoare mică nu înseamnă automat că trebuie oprit metforminul
Descoperirea unui deficit de vitamina B12 nu transformă metforminul într-un medicament „rău” și nu înseamnă că tratamentul trebuie întrerupt.
Metforminul are beneficii bine stabilite pentru pacienții cărora le este indicat, iar deficitul de B12 poate fi tratat separat.
Medicul poate decide, în funcție de valoare și simptome:
- repetarea analizei;
- efectuarea unor teste suplimentare dacă rezultatul este neclar;
- administrarea de vitamina B12;
- investigarea altor cauze ale deficitului;
- urmărirea neurologică sau hematologică atunci când este necesară.
Oprirea sau reducerea dozei de metformin nu ar trebui făcută de pacient fără recomandare medicală.
Nu orice persoană pe metformin trebuie să înceapă singură suplimente
Faptul că medicamentul poate reduce B12 nu înseamnă că orice pacient trebuie să ia preventiv doze mari de vitamină ani întregi.
Mai util este ca problema să fie căutată înainte să fie ratată.
Analiza este simplă, iar ghidurile actuale oferă deja criterii pentru persoanele la care monitorizarea este în mod special relevantă.
Pentru cine ia metformin de patru, cinci sau zece ani și nu își amintește să fi verificat vreodată vitamina B12, întrebarea merită pusă la următorul control – mai ales dacă au apărut oboseală, anemie, amorțeli sau furnicături.
