Din cuprinsul articolului
Un medicament prescris de ani de zile pentru controlul tensiunii arteriale ar putea deschide noi perspective în lupta împotriva cancerului. Cercetători din Statele Unite au descoperit că telmisartanul, utilizat frecvent în tratamentul hipertensiunii, poate crește semnificativ eficiența unor terapii oncologice moderne și poate face celulele tumorale mai vulnerabile la atacul medicamentelor anticancer.
Descoperirea aparține unei echipe de la Centrul de Cancer Dartmouth și oferă speranțe pentru dezvoltarea unor strategii terapeutice mai eficiente în cazul unor forme de cancer care răspund slab la tratamentele existente.
Cum ar putea telmisartanul să îmbunătățească tratamentele oncologice
În cadrul cercetării, oamenii de știință au analizat efectele telmisartanului în combinație cu olaparib, un medicament din clasa inhibitorilor PARP, utilizat deja în tratamentul anumitor tipuri de cancer.
Inhibitorii PARP acționează prin exploatarea defectelor pe care unele celule canceroase le au în procesul de reparare a ADN-ului. Aceste terapii sunt deosebit de eficiente la pacienții care prezintă mutații ale genelor BRCA, însă numeroase tumori dezvoltă rezistență sau nu răspund suficient la tratament.
Potrivit cercetătorilor, telmisartanul pare să crească sensibilitatea celulelor tumorale la olaparib, inclusiv în situațiile în care lipsesc defectele genetice asociate în mod obișnuit cu eficiența inhibitorilor PARP.
Tumorile au devenit mai vulnerabile la tratament
Rezultatele testelor preclinice au arătat că asocierea celor două medicamente produce efecte importante asupra celulelor canceroase. Cercetătorii au observat un nivel mai ridicat de deteriorare a ADN-ului tumoral, ceea ce limitează capacitatea celulelor maligne de a se multiplica și de a supraviețui.
În același timp, combinația terapeutică a stimulat producția de interferoni de tip I, molecule implicate în activarea răspunsului imun al organismului. Acest proces poate ajuta sistemul imunitar să recunoască și să combată mai eficient celulele canceroase.
Studiul a evidențiat și o reducere a expresiei proteinei PD-L1, un mecanism prin care multe tumori reușesc să se ascundă de sistemul imunitar și să evite distrugerea.
„Acest studiu demonstrează că un medicament sigur, tolerabil și ieftin poate îmbunătăți semnificativ eficacitatea unei clase vitale de terapii oncologice”, afirmă autorul principal al studiului, potrivit BMJ Journals.
Un efect care nu a fost observat la alte medicamente similare
Telmisartanul face parte din categoria blocanților receptorilor de angiotensină II, o clasă larg utilizată pentru controlul tensiunii arteriale. Cu toate acestea, cercetătorii au remarcat că efectul observat asupra tratamentului oncologic pare să fie specific acestui medicament.
În testele efectuate, alte medicamente din aceeași categorie nu au reușit să reproducă rezultatele obținute cu telmisartanul, ceea ce sugerează existența unor mecanisme biologice distincte care merită investigate în continuare.
Mai mult, oamenii de știință cred că beneficiile ar putea depăși combinația cu inhibitorii PARP. Există indicii că telmisartanul ar putea amplifica și efectele altor tipuri de chimioterapie sau imunoterapie utilizate în tratamentul cancerului.
Primele studii clinice sunt deja în desfășurare
Un avantaj important al acestei descoperiri este faptul că telmisartanul este deja aprobat pentru utilizare medicală și are un profil de siguranță bine cunoscut. Acest lucru a permis cercetătorilor să avanseze rapid către studiile clinice pe pacienți.
În prezent, sunt evaluate efectele combinației dintre telmisartan și olaparib la pacienți cu cancer de prostată metastatic. Potrivit cercetătorilor, primul participant inclus în studiu a prezentat un răspuns promițător la tratament.
O altă cercetare se concentrează asupra pacientelor diagnosticate cu cancer ovarian rezistent la terapiile pe bază de platină, una dintre formele de boală care ridică provocări importante pentru medicina oncologică.
Specialiștii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru confirmarea rezultatelor și pentru stabilirea exactă a beneficiilor pe termen lung. Cu toate acestea, descoperirea oferă o nouă direcție de cercetare și ar putea contribui, în viitor, la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente pentru pacienții diagnosticați cu cancer.



