Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Diabetul zaharat este o afecțiune cronică ce necesită monitorizare permanentă și tratament adecvat. Atunci când boala nu este ținută sub control, pot apărea complicații grave care afectează sistemul cardiovascular, rinichii, sistemul nervos și alte organe vitale. Din acest motiv, măsurarea regulată a glicemiei și cunoașterea valorilor considerate periculoase sunt esențiale pentru prevenirea situațiilor care pot pune viața în pericol.
Specialiștii atrag atenția că nu doar valorile crescute ale glicemiei reprezintă un risc. Și scăderea excesivă a zahărului din sânge poate provoca complicații severe, motiv pentru care persoanele cu diabet trebuie să fie instruite de medic cu privire la limitele care necesită intervenție rapidă.
Atât glicemia prea mare, cât și cea prea mică pot fi periculoase
Glicemia contribuie la menținerea echilibrului întregului organism, iar variațiile importante pot avea consecințe serioase. Hiperglicemia, adică nivelul prea ridicat al zahărului din sânge, și hipoglicemia, caracterizată prin valori prea mici, sunt două situații diferite, însă ambele pot deveni urgențe medicale.
Deși manifestările sunt diferite, ambele afecțiuni pot evolua rapid și pot provoca complicații severe dacă nu sunt tratate la timp.
Simptomele care pot indica o glicemie prea mare
Hiperglicemia poate fi recunoscută printr-o serie de simptome care apar frecvent la persoanele cu diabet necontrolat.
Printre cele mai întâlnite se numără senzația persistentă de uscăciune a gurii, setea excesivă care nu poate fi potolită ușor, scăderea inexplicabilă în greutate, urinările frecvente, în special în timpul nopții, oboseala cronică și vindecarea lentă a rănilor.
În situațiile în care glicemia atinge valori extrem de ridicate, poate apărea un semn deosebit de important: respirația capătă un miros asemănător acetonei. Acest simptom poate indica instalarea cetoacidozei diabetice, una dintre cele mai grave complicații ale diabetului, care necesită tratament medical de urgență.
Cum se manifestă hipoglicemia
Scăderea excesivă a glicemiei poate fi mai greu de recunoscut, deoarece simptomele sunt întâlnite și în alte afecțiuni.
Transpirațiile abundente, amețeala, slăbiciunea accentuată și senzația continuă de foame sunt printre cele mai frecvente semne. În formele severe pot apărea convulsii și pierderea stării de conștiență, situații care impun intervenția imediată a serviciilor medicale.
Care sunt valorile glicemiei considerate periculoase
Valorile critice diferă în funcție de situația clinică și de tipul dezechilibrului glicemic.
În cazul hiperglicemiei, la persoanele cu diabet se consideră că glicemia este crescută atunci când depășește 130 mg/dl înainte de masă sau 180 mg/dl după masă. Dacă aceste valori se mențin constant și tratamentul nu este ajustat, riscul apariției complicațiilor cronice crește semnificativ.
În unele cazuri, glicemia foarte mare poate provoca urgențe medicale severe. La pacienții cu diabet de tip 1 poate apărea cetoacidoza diabetică, în timp ce persoanele cu diabet de tip 2 pot dezvolta sindromul hiperglicemic hiperosmolar, o afecțiune gravă care necesită tratament imediat în spital.
Când glicemia scade prea mult
Hipoglicemia poate apărea din mai multe cauze, inclusiv omiterea unei mese, consumul de alcool, efortul fizic intens sau administrarea unei doze prea mari de medicamente antidiabetice ori insulină.
Specialiștii consideră că hipoglicemia este prezentă atunci când glicemia scade sub 70 mg/dl, echivalentul a 3,9 mmol/l.
Valorile sub 54 mg/dl, respectiv 3,0 mmol/l, sunt considerate extrem de periculoase și reprezintă o urgență medicală. În aceste situații, întârzierea acordării asistenței medicale poate duce la convulsii, pierderea conștienței și chiar leziuni cerebrale permanente.
Monitorizarea glicemiei poate preveni complicațiile grave
Medicii subliniază că persoanele diagnosticate cu diabet trebuie să respecte cu strictețe recomandările privind tratamentul, alimentația și monitorizarea glicemiei.
Controlul regulat al valorilor zahărului din sânge permite identificarea rapidă a dezechilibrelor și reduce riscul apariției complicațiilor severe, contribuind la menținerea unei stări de sănătate cât mai bune pe termen lung.
