Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Sindromul de risc cognitiv motor (MCR) este o afecțiune predementă caracterizată prin viteză redusă de mers și plângeri legate de memorie, în absența unui diagnostic de demență.
Adulții cu MCR au un risc dublu de a dezvolta demență în următorii 10 ani, conform unor cercetări coordonate de Albert Einstein College of Medicine. Un studiu pe 445 de adulți cu vârsta medie de 76 de ani, publicat în Neurology, a confirmat că somnolența excesivă în timpul zilei și lipsa motivației sunt asociate cu MCR și ar putea fi semne incipiente de declin cognitiv.
Ce este sindromul de risc cognitiv motor
Sindromul de risc cognitiv motor (Motoric Cognitive Risk syndrome, MCR) a fost descris pentru prima dată în 2013 de o echipă de cercetători condusă de profesorul Joe Verghese, șeful diviziei de geriatrie de la Albert Einstein College of Medicine și Montefiore Medical Center. Conceptul este expus pe larg într-o sinteză publicată în Geroni. Definiția cuprinde două criterii: viteză redusă de mers (sub o deviație standard față de media specifică vârstei și sexului) și plângeri cognitive subiective, în absența unui diagnostic de demență.
Studiul-pivot publicat în 2013 în The Journals of Gerontology a evaluat 997 de persoane în vârstă de peste 70 de ani, urmărite în medie 36,9 luni. Persoanele cu MCR au avut un risc semnificativ crescut de a dezvolta demență, conform datelor publicate. MCR a prezis în special demența vasculară, dar și demența de tip Alzheimer.
Riscul dublat pe 10 ani
O analiză publicată în 2023 în Maturitas, care a folosit date pe 10 ani dintr-o cohortă scoțiană, a confirmat că prezența MCR crește riscul de demență incidentă cu un raport de hazard ajustat de 2,34. Cu alte cuvinte, persoanele cu MCR au de aproape 2,5 ori mai multe șanse de a dezvolta demență în următorii 10 ani decât persoanele fără MCR. Numărul redus de ani de școlarizare și simptomele depresive au crescut suplimentar riscul.
Analiza a comparat două metode statistice (Cox proportional hazards și competing risk regression), iar rezultatele au fost consistente. Capacitatea predictivă a MCR pentru demență a fost similară cu cea raportată anterior în alte populații, ceea ce sugerează că sindromul are valoare clinică universală, indiferent de regiunea geografică sau de caracteristicile populației.
Studiul din 2024 pe 445 de adulți: somnolența diurnă
Un studiu mai recent, publicat în Neurology și sintetizat de HotNews, a fost coordonat de dr. Victoire Leroy de la Colegiul de Medicină Albert Einstein. Cercetătorii au evaluat 445 de adulți cu vârsta medie de 76 de ani, fără antecedente de demență la includere. Participanții au completat chestionare detaliate despre calitatea somnului, dificultățile de adormire și trezirile nocturne frecvente. Au fost identificate 42 de persoane cu sindrom de risc cognitiv motor.
Concluzia studiului a fost că somnolența excesivă din timpul zilei și lipsa motivației pentru îndeplinirea sarcinilor cotidiene se asociază semnificativ cu MCR. Acest detaliu este important pentru familii și pentru medicii de familie: persoanele vârstnice care încep să doarmă mai mult ziua, care își pierd motivația pentru activități pe care le făceau cu plăcere și care merg mai lent decât înainte ar trebui evaluate pentru risc de declin cognitiv.
De ce mersul lent prezice demența
Cercetările au arătat că viteza de mers începe să scadă cu mulți ani înainte ca demența să devină evidentă. Mersul nu este o activitate pur motorie. Este controlat de mai multe zone cerebrale care sunt implicate și în cogniție: cortexul prefrontal, ganglionii bazali, cerebelul, conexiunile substanței albe. Bolile care produc demența (boala Alzheimer, demența vasculară, boala Parkinson) afectează aceste zone și produc, simultan, modificări motorii și cognitive subtile.
O sinteză publicată în Frontiers in Aging Neuroscience a documentat că baza patologică a MCR include infarcte lacunare frontale, hiperintensități ale substanței albe, atrofie a substanței cenușii în cortexul premotor și prefrontal, disfuncție colinergică și răspunsuri inflamatorii. Cercetările imagistice cu sisteme computerizate de măsurare a vitezei de mers (precum sistemul GAITRite) au arătat că reducerea vitezei de mers se asociază cu scăderea performanței cognitive în studiile longitudinale.
Cum se măsoară viteza de mers acasă
Testul de viteză a mersului poate fi efectuat acasă cu un cronometru și un spațiu liniar de 4 metri. Persoana este rugată să meargă în ritm obișnuit pe o distanță marcată. Se cronometrează intervalul în care parcurge cei 4 metri. Viteza se calculează împărțind distanța la timp și se exprimă în metri pe secundă.
Pentru persoanele de peste 60 de ani, valorile sub 1 metru pe secundă (sau sub aproximativ 4 km/h) sunt considerate lente și se asociază cu un risc crescut de evenimente adverse, inclusiv căderi, pierderea autonomiei, spitalizare și demență. O viteză sub 0,8 m/s este considerată un semnal de alarmă important. Este de menționat că rezultatele depind de talie, de starea de sănătate generală și de prezența unor afecțiuni musculo-scheletice (artroză, spondiloză), care pot afecta viteza fără a indica neapărat declin cognitiv.
Plângerile cognitive subiective: al doilea criteriu
Al doilea element al MCR sunt plângerile cognitive subiective. Acestea includ: uitarea numelor obiectelor, pierderea documentelor, dezorientarea pe trasee cunoscute, dificultatea de a-și aminti întâlniri sau conversații recente, dependența crescută de bilete de aducere aminte, repetarea acelorași întrebări într-un interval scurt.
Aceste simptome pot fi reduse de cei afectați la „îmbătrânirea normală” sau pot fi confundate cu oboseala. Diferența între uitarea ocazională și plângerile cognitive semnificative este intensitatea și impactul asupra vieții cotidiene. Atunci când persoana în vârstă recunoaște că are dificultăți repetate, sau când membrii familiei observă aceste schimbări, este indicată o evaluare la medicul de familie sau la neurolog.
Ce se poate face în caz de MCR
Important de menționat: diagnosticul de MCR nu înseamnă că persoana va dezvolta cu siguranță demență. Așa cum subliniază profesorul Verghese, MCR identifică un grup la risc, dar pe această cale există posibilitatea de intervenție. Conform sintezei din Frontiers in Aging Neuroscience, strategiile de prevenție includ activitatea fizică regulată (cu accent pe exerciții care antrenează echilibrul și mersul), antrenamentul cognitiv, alimentația de tip mediteraneean, controlul factorilor de risc cardiovascular (hipertensiune, diabet, dislipidemie), socializarea și tratarea depresiei.
Exercițiile combinate de tip dual-task, în care persoana merge concomitent cu o sarcină cognitivă (numărare, recunoaștere de cuvinte), s-au dovedit utile pentru ameliorarea atât a vitezei de mers, cât și a performanței cognitive. Antrenamentele de forță previn sarcopenia și mențin masa musculară, esențială pentru mobilitate. Tratamentul depresiei poate ameliora simptomele cognitive, deoarece depresia mimează adesea declinul cognitiv la vârstnici.
