Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Potasiul este unul dintre mineralele de care inima depinde la fiecare bătaie. Când nivelul lui scade, pot apărea oboseală, slăbiciune musculară, crampe, constipație, palpitații și, în formele severe, tulburări de ritm care pot deveni periculoase. În același timp, un aport prea mic de potasiu, mai ales într-o dietă bogată în sare, este asociat cu tensiune arterială mai mare și risc cardiovascular crescut.
Problema este frecvent trecută cu vederea. Potasiul nu are notorietatea magneziului sau a vitaminei D, deși controlează echilibrul lichidelor, transmiterea impulsurilor nervoase, contracția mușchilor și funcționarea normală a inimii. În articolul de referință, deficitul de potasiu este prezentat ca un factor care poate afecta direct tensiunea, ritmul cardiac, rinichii și forța musculară.
National Institutes of Health arată că potasiul este principalul ion pozitiv din interiorul celulelor și participă la funcții vitale precum echilibrul fluidelor, contracția musculară și transmiterea semnalelor nervoase. Deficitul ușor poate fi greu de recunoscut, iar hipokaliemia severă poate afecta direct activitatea electrică a inimii.
Cum ajută potasiul la controlul tensiunii arteriale
Relația dintre potasiu și tensiune pornește de la echilibrul cu sodiul. Sarea consumată în exces favorizează retenția de apă și crește presiunea în vasele de sânge. Potasiul ajută rinichii să elimine mai eficient sodiul și relaxează pereții vaselor, reducând presiunea arterială.
American Heart Association explică faptul că alimentele bogate în potasiu pot controla tensiunea tocmai prin diminuarea efectelor sodiului. Cu cât aportul de potasiu este mai bun, cu atât organismul poate elimina mai mult sodiu prin urină, iar vasele se pot relaxa mai ușor.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă creșterea aportului de potasiu din alimente pentru reducerea tensiunii arteriale și a riscului de boli cardiovasculare, accident vascular cerebral și boală coronariană. Pentru adulți, OMS indică un aport de cel puțin 3.510 mg pe zi.
Deficitul nu apare întotdeauna doar din alimentație
Un aport scăzut de potasiu contează, dar deficitul sever apare mai des prin pierderi. Diareea, vărsăturile, transpirațiile abundente, unele diuretice, laxativele folosite excesiv și anumite tulburări hormonale pot reduce nivelul potasiului din sânge.
NIH subliniază că hipokaliemia este rareori produsă doar de aport alimentar scăzut. De obicei, apare când organismul pierde potasiu prin tubul digestiv sau rinichi.
Acesta este un detaliu important. O persoană care mănâncă puține legume poate avea un aport insuficient, dar valorile periculos de mici apar mai frecvent în contexte medicale: gastroenterite, tratamente pentru hipertensiune care elimină apă, episoade repetate de vărsături sau boli renale și endocrine.
Semnele care pot indica un nivel scăzut
O scădere mică a potasiului poate să nu producă simptome. Când deficitul devine mai evident, apar oboseala, slăbiciunea musculară, crampele, constipația, senzația de rău general și palpitațiile.
Printre simptomele potasiului scăzut se numără senzația de bătăi neregulate sau „sărite” ale inimii, oboseala, slăbiciunea ori spasmele musculare, constipația, furnicăturile și amorțelile.
În formele severe, riscurile cresc. Pot apărea aritmii, paralizie musculară, dificultăți de respirație, confuzie și modificări importante ale funcției renale. Un nivel foarte scăzut de potasiu este urgență medicală, mai ales la persoanele cu boli cardiace sau tratamente care influențează ritmul inimii.
Cât potasiu ar trebui să consumi zilnic
Necesarul diferă în funcție de vârstă și sex. NIH indică un aport adecvat de aproximativ 3.400 mg pe zi pentru bărbații adulți și 2.600 mg pe zi pentru femeile adulte. În sarcină, necesarul crește la aproximativ 2.900 mg pe zi, iar în alăptare la 2.800 mg pe zi.
American Heart Association recomandă, pentru prevenția sau controlul hipertensiunii, un aport zilnic de 3.500-5.000 mg de potasiu, ideal din alimentație, nu din suplimente luate fără indicație medicală.
Diferența dintre recomandări vine din scopul lor. Valorile NIH descriu aportul adecvat pentru populația generală, iar recomandările AHA vizează mai ales controlul tensiunii arteriale.
Alimentele care aduc cel mai mult potasiu
Potasiul se găsește mai ales în alimentele puțin procesate. Surse bune sunt cartofii copți, fasolea, lintea, năutul, spanacul, sfecla, roșiile, avocado, bananele, prunele uscate, caisele uscate, iaurtul, laptele, peștele și sucul de portocale.
Alimentele procesate au, de obicei, problema inversă: mult sodiu și puțin potasiu. Din acest motiv, raportul dintre sodiu și potasiu este adesea mai important decât un singur mineral privit izolat. O dietă bazată pe legume, fructe, leguminoase, lactate simple și cereale integrale aduce potasiu și reduce presiunea sodiului din alimentele ambalate.
Dieta DASH, construită pentru reducerea tensiunii arteriale, folosește exact această logică: mai multe legume, fructe, lactate cu conținut redus de grăsimi, nuci și leguminoase, mai puțină sare și mai puține produse ultraprocesate.
Potasiul poate proteja și vasele de sânge
Datele epidemiologice susțin legătura dintre aportul mai mare de potasiu și risc mai mic de accident vascular cerebral. O meta-analiză publicată în Journal of the American College of Cardiology a arătat că un aport mai ridicat de potasiu este asociat cu rate mai mici de AVC și poate reduce riscul de boală cardiovasculară.
O altă analiză, publicată în Journal of the American Heart Association, a arătat că efectul de scădere a tensiunii prin suplimentare cu potasiu este mai puternic la persoanele cu hipertensiune și la cele cu aport mare de sodiu.
Aceste date nu înseamnă că potasiul tratează singur hipertensiunea. Înseamnă că aportul alimentar adecvat este o parte importantă a prevenției cardiovasculare, mai ales într-o dietă în care sarea este prezentă zilnic în cantități mari.
Când potasiul devine periculos
Potasiul nu trebuie suplimentat la întâmplare. Excesul poate fi la fel de periculos ca deficitul, mai ales la persoanele cu boală renală, insuficiență cardiacă sau tratamente care cresc nivelul potasiului.
Riscul este mai mare la cei care iau inhibitori ai enzimei de conversie, sartani, spironolactonă, eplerenonă, unele diuretice care economisesc potasiu sau suplimente multiple. În aceste situații, potasiul poate crește prea mult în sânge, iar hiperkaliemia poate produce aritmii grave.
American Heart Association avertizează că persoanele care vor să folosească sare îmbogățită cu potasiu sau suplimente ar trebui să discute înainte cu medicul, deoarece excesul poate duce la ritmuri cardiace neregulate.
Ce ar trebui să verifici dacă ai crampe, palpitații sau tensiune mare
Crampele și oboseala nu înseamnă automat deficit de potasiu. Pot avea multe cauze: lipsă de somn, anemie, deficit de magneziu, hipotiroidism, deshidratare, diabet, probleme neurologice sau efecte adverse ale medicamentelor.
Dacă apar palpitații, slăbiciune importantă, crampe frecvente, furnicături, constipație persistentă sau tensiune greu de controlat, merită cerut un set de analize care să includă potasiul, sodiul, magneziul, calciul, funcția renală și, la nevoie, o electrocardiogramă.
Pentru majoritatea oamenilor, soluția nu este o pastilă cu potasiu, ci schimbarea raportului dintre alimentele proaspete și cele procesate. Mai multe legume, leguminoase, fructe și lactate simple pot crește aportul fără riscul pe care îl aduc suplimentele luate fără control medical.
Potasiul este unul dintre mineralele care țin inima, rinichii și mușchii în echilibru. Prea puțin poate crește vulnerabilitatea cardiovasculară. Prea mult poate deveni periculos. Între cele două extreme, alimentația rămâne cea mai sigură cale de reglare.
