Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
O femeie din Statele Unite afirmă că experiența prin care a trecut după ce a fost declarată moartă timp de opt minute i-a schimbat radical modul în care privește existența. Brianna Lafferty susține că, în acele momente, a simțit că și-a părăsit corpul și a ajuns într-un loc în care timpul nu mai avea nicio semnificație.
În prezent, tânăra spune că nu se mai teme de moarte și consideră că ceea ce oamenii numesc sfârșitul vieții reprezintă doar o transformare a conștiinței.
O afecțiune neurologică rară i-a schimbat viața
Brianna Lafferty, în vârstă de 34 de ani, suferă de mioclonus-distonie, o afecțiune neurologică rară care provoacă spasme și contracții musculare involuntare. După ce tratamentele disponibile nu au mai dat rezultate, starea ei de sănătate s-a deteriorat.
Ea povestește că, înainte de episodul care i-a pus viața în pericol, a trecut printr-o perioadă extremă de insomnie, reușind să doarmă doar câteva zeci de secunde pe parcursul a patru zile. La scurt timp după aceea, organismul i-a cedat, iar medicii au declarat-o moartă timp de aproximativ opt minute.
„M-am simțit mai vie decât oricând”
Potrivit relatării sale, primul lucru pe care l-a simțit a fost că nu mai este legată de propriul corp.
„Nu îmi mai percepeam corpul fizic și nu îmi aminteam imaginea mea umană. Eram complet liniștită, fără durere, însă mă simțeam mai vie și mai conștientă decât în orice alt moment”, povestește Brianna, potrivit Mirror.
Ea spune că a fost cuprinsă de o stare profundă de pace și claritate și că a avut impresia existenței unei prezențe superioare, pe care o descrie drept o inteligență plină de iubire necondiționată.
Un loc în care timpul nu exista
Femeia susține că experiența trăită nu semăna cu nimic din ceea ce cunoscuse până atunci.
În relatarea sa, timpul părea să nu existe, iar toate evenimentele se desfășurau simultan, într-o ordine pe care o descrie drept perfectă. Ea afirmă că a auzit o voce care a întrebat-o dacă este pregătită, iar după ce a răspuns afirmativ, a pășit într-un întuneric total.
Brianna spune că a avut impresia că gândurile prindeau instantaneu formă și că realitatea era influențată direct de conștiință. Tot atunci, afirmă că a întâlnit ființe pe care nu le putea identifica, dar care îi păreau familiare.
„Moartea este doar o iluzie”
După revenirea la viață, femeia spune că cea mai importantă concluzie pe care a tras-o este că moartea nu reprezintă sfârșitul existenței.
În opinia sa, conștiința continuă să existe, iar sufletul nu dispare, ci trece printr-o transformare. Brianna consideră că experiența i-a schimbat complet prioritățile și că lucrurile materiale au devenit mult mai puțin importante decât înainte.
Ea spune că a învățat să privească dificultățile vieții dintr-o perspectivă diferită și că încearcă să accepte inclusiv momentele dureroase, pe care le vede ca pe oportunități de dezvoltare personală.
Recuperarea a fost dificilă
Revenirea la viața de zi cu zi nu a fost deloc ușoară. Brianna afirmă că a avut nevoie de timp pentru a învăța din nou să meargă și să vorbească, iar problemele medicale au continuat și după externare.
Ea susține că experiența a lăsat și urmări fizice, inclusiv la nivelul glandei pituitare, motiv pentru care a fost supusă unei intervenții experimentale pe creier. Potrivit acesteia, operația a avut rezultate încurajatoare.
Nu se mai teme de moarte
Astăzi, Brianna recunoaște că îi este teamă de o nouă experiență similară doar din cauza recuperării dificile care ar putea urma, nu din cauza morții în sine.
Ea spune că se simte recunoscătoare pentru faptul că a supraviețuit și crede că experiența prin care a trecut i-a oferit un scop nou în viață. În prezent, încearcă să îi sprijine pe oamenii care se confruntă cu boli cronice sau care trec prin perioade dificile, folosindu-se de propria poveste.
Deși experiențele din apropierea morții continuă să fie studiate de cercetători, nu există în prezent dovezi științifice care să confirme că acestea reprezintă o dovadă a existenței vieții după moarte. Specialiștii consideră că astfel de trăiri pot avea explicații neurologice și fiziologice, însă mecanismele exacte rămân un subiect de cercetare.
