Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Tot mai mulți români aleg să transfere locuința pe numele copiilor încă din timpul vieții, fie pentru a evita conflictele legate de moștenire, fie pentru a avea siguranța unui sprijin la bătrânețe. Specialiștii atrag însă atenția că o astfel de decizie trebuie analizată atent, deoarece fiecare variantă juridică vine cu avantaje, obligații și riscuri care pot produce probleme serioase în timp.
În multe cazuri, părinții continuă să locuiască în imobil chiar și după transferul proprietății, însă modul în care este redactat contractul poate face diferența între protecție și vulnerabilitate juridică.
Dreptul de abitație le permite părinților să rămână în locuință
Una dintre cele mai folosite soluții este vânzarea locuinței cu rezervarea dreptului de abitație. Prin acest tip de contract, copilul devine proprietarul imobilului, însă părintele își păstrează dreptul de a locui acolo până la sfârșitul vieții.
„Acest drept îi permite să folosească locuința și să locuiască acolo împreună cu membrii familiei apropiate. Cu toate acestea, părintele nu mai este proprietar, iar copilul poate înstrăina imobilul. Noul proprietar va fi obligat să respecte dreptul de abitație, însă pot apărea dificultăți practice în exercitarea acestuia”, a explicat pentru „Adevărul” Andreea Mădălina Saveli.
În practică, acest lucru înseamnă că părintele poate continua să locuiască în casă, însă dreptul de proprietate aparține copilului, care poate decide ulterior să vândă locuința. Chiar dacă noul proprietar este obligat legal să respecte dreptul de abitație, pot apărea situații tensionate sau dificultăți privind folosirea efectivă a imobilului.
Contractul de întreținere obligă copilul să ofere sprijin părintelui
O altă variantă frecvent utilizată este contractul de vânzare cu clauză de întreținere. În acest caz, copilul devine proprietarul locuinței, însă are obligația legală de a asigura întreținerea părintelui pe durata vieții.
Obligațiile pot include sprijin financiar, îngrijire zilnică, cumpărături, plata tratamentelor sau asistență medicală și trebuie prevăzute clar în contractul autentificat la notar.
Dacă aceste obligații nu sunt respectate, părintele poate solicita în instanță desființarea contractului. Totuși, specialiștii avertizează că apar frecvent probleme legate de dovedirea faptului că obligațiile de întreținere nu au fost îndeplinite corespunzător.
„Înainte de semnarea unui astfel de act, este important ca situația concretă să fie analizată atent mai ales din punct de vedere al riscurilor. De exemplu, dacă părintele își păstrează doar dreptul de a locui în casă, copilul poate vinde în continuare dreptul lui de proprietate. În cazul contractului de întreținere, pot apărea situații în care obligațiile de întreținere nu sunt respectate sau sunt îndeplinite defectuos”, a mai spus avocata.
Donația este cea mai simplă variantă, dar oferă cea mai mică protecție
Specialiștii spun că donația reprezintă una dintre cele mai simple soluții din punct de vedere juridic, însă oferă și cel mai redus nivel de protecție pentru părinți.
Dacă în contract nu sunt introduse clauze suplimentare privind dreptul de locuire sau alte garanții, persoana care donează locuința pierde orice drept asupra imobilului după semnarea actelor.
În schimb, contractele de vânzare care includ clauze de abitație sau întreținere permit introducerea unor mecanisme suplimentare de protecție, cu condiția ca acestea să fie formulate clar și complet în documente.
Probleme pot apărea dacă locuința este transferată unui copil căsătorit
Un alt aspect important ține de situația copiilor căsătoriți. În lipsa unor clauze clare, locuința transferată poate ajunge să facă parte din masa bunurilor comune și să fie inclusă într-un eventual partaj în cazul unui divorț.
O astfel de situație poate genera complicații suplimentare și poate afecta inclusiv părintele care continuă să locuiască în imobil. Din acest motiv, avocații recomandă analizarea atentă a regimului juridic al bunului înainte de semnarea contractelor.
Cât costă transferul unei locuințe pe numele copilului
Costurile pentru transferul unui apartament sau al unei case diferă în funcție de valoarea imobilului și includ mai multe taxe obligatorii. Printre acestea se află onorariul notarului, taxa de intabulare la ANCPI, impozitul datorat statului și alte cheltuieli administrative, precum extrasul de carte funciară sau arhivarea documentelor.
Pentru un apartament evaluat la aproximativ 150.000 de lei, costurile totale pot ajunge la aproximativ 3.800 – 4.000 de lei. În această sumă intră un onorariu notarial de aproximativ 1.700 de lei plus TVA, taxa de intabulare de circa 225 de lei și impozitul care poate ajunge la aproximativ 1.500 de lei, dacă imobilul este deținut de mai mult de trei ani.
În cazul unei locuințe evaluate la aproximativ 350.000 de lei, costurile totale pot varia între 9.000 și 16.000 de lei. Onorariul notarial poate ajunge la aproximativ 5.000 de lei, iar impozitul diferă în funcție de perioada de deținere a imobilului.
Taxele rămân aceleași chiar și între rude
Legea nu face diferență între vânzările realizate între rude și cele dintre persoane fără legături de familie. Astfel, chiar dacă un părinte își vinde locuința propriului copil, taxele sunt aceleași ca în orice tranzacție obișnuită.
Diferențele apar în cazul donațiilor, unde între părinți și copii nu se plătește impozit. În practică, copilul suportă de cele mai multe ori cheltuielile notariale și taxa de intabulare, în timp ce părintele achită impozitul, însă aceste aspecte pot fi stabilite prin acord între părți.
Specialiștii mai atrag atenția că taxele sunt calculate la valoarea stabilită în grila notarilor, chiar dacă în contract este trecut un preț mai mic. În plus, dacă imobilul este ipotecat sau există un credit asociat, pot apărea costuri suplimentare.
Alegerea contractului trebuie făcută după o analiză atentă
Transferul unei locuințe pe numele copilului poate părea o soluție simplă pentru evitarea unor probleme viitoare legate de moștenire, însă specialiștii recomandă ca decizia să fie luată doar după o analiză juridică atentă.
Toate clauzele privind dreptul de locuire, obligațiile de întreținere sau eventualele restricții trebuie formulate clar în contracte, pentru a evita conflictele de familie sau procesele de durată care pot apărea ulterior.
