Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Diagnosticul înscris într-un document medical nu garantează automat acordarea unui anumit grad de handicap. Din noiembrie 2025, comisiile folosesc un set nou de criterii medico-psihosociale, care analizează nu numai boala, ci și funcțiile pierdute, autonomia, posibilitatea de autoservire și participarea persoanei la viața socială.
Vechile criterii din 2007 au fost înlocuite prin Ordinul nr. 2.300/1.457/2025, iar noile reguli sunt aplicate de serviciile de evaluare complexă și comisiile județene sau de sector.
Comisia nu se uită numai la numele bolii
Evaluarea urmărește efectul concret al afecțiunii asupra vieții persoanei.
În funcție de capitolul medical, pot fi analizate:
- rezultatele investigațiilor;
- severitatea deficienței;
- răspunsul la tratament;
- caracterul progresiv sau ireversibil;
- capacitatea de deplasare;
- comunicarea;
- orientarea;
- memoria și judecata;
- capacitatea de autoîngrijire;
- nevoia de supraveghere;
- posibilitatea de a desfășura activități cotidiene sau profesionale.
Criteriile oficiale includ parametri diferiți pentru bolile psihice, vizuale, auditive, neurologice, cardiace, respiratorii, digestive, renale, oncologice și locomotorii.
Mai multe boli nu se adună matematic
O persoană cu trei sau patru diagnostice nu primește automat un grad mai mare decât cineva cu o singură boală.
Noile criterii precizează că, atunci când există mai multe afecțiuni care se încadrează în grad de handicap, evaluarea se face în funcție de severitatea afecțiunii predominante.
Comisia poate ține seama de modul în care bolile se influențează reciproc, dar nu există o formulă prin care două grade medii să devină automat un grad grav.
De aceea, documentele trebuie să arate nu numai lista diagnosticelor, ci și efectul lor cumulat asupra autonomiei.
Ce înseamnă handicap mediu
Gradul mediu este acordat atunci când există o deficiență funcțională importantă, dar persoana păstrează un nivel semnificativ de autonomie.
În funcție de tipul afecțiunii, persoana poate:
- să se îngrijească singură;
- să se deplaseze cu dificultate sau cu dispozitive;
- să efectueze activități simple;
- să aibă nevoie de adaptarea locului de muncă;
- să necesite servicii de recuperare sau sprijin periodic.
Criteriile exacte diferă. De exemplu, în afectările intelectuale sunt analizate nivelul cognitiv, comportamentul adaptativ, comunicarea și deprinderile de autoservire, nu doar un scor izolat.
Ce poate duce la grad accentuat
Gradul accentuat presupune limitări mai severe și o reducere marcată a capacității de a desfășura activități obișnuite.
Persoana poate avea nevoie de:
- ajutor regulat din partea familiei;
- supraveghere pentru tratament;
- sprijin pentru deplasare;
- adaptări extinse;
- servicii sociale și medicale constante;
- protecție în activitatea profesională.
În unele capitole, gradul accentuat este asociat cu pierderi funcționale obiective, cu imposibilitatea unor activități profesionale organizate sau cu autonomie parțial afectată.
Când se acordă grad grav
Gradul grav este legat de deficiențe severe, cu pierderea totală sau aproape totală a unor funcții și cu dependență semnificativă față de sprijinul altei persoane.
Poate fi vorba despre:
- imposibilitatea deplasării fără ajutor;
- pierderea capacității de autoservire;
- tulburări cognitive profunde;
- cecitate severă;
- afectări neurologice cu paralizie;
- boli în stadii avansate, cu complicații ireversibile;
- dependență de dispozitive sau tratamente permanente;
- nevoia de supraveghere continuă.
Gradul grav poate fi stabilit cu asistent personal sau fără asistent personal.
Grav cu asistent personal nu se acordă tuturor
Asistentul personal nu este acordat automat oricărei persoane încadrate în grad grav.
Criteriile arată că gradul grav cu asistent personal este justificat atunci când persoana are pierdută total capacitatea de autoservire, autoîngrijire și autogospodărire și are nevoie de sprijin permanent.
Gradul grav fără asistent personal poate fi stabilit atunci când persoana necesită sprijin parțial pentru unele activități, dar nu este complet dependentă.
Unele diagnostice pot să nu fie luate în calcul
Noile criterii precizează că, dacă persoana are și afecțiuni care nu sunt cuprinse în anexă, evaluarea gradului se face pe baza afecțiunilor reglementate de criteriile oficiale.
Acest lucru nu înseamnă că celelalte probleme medicale nu există, ci că ele nu produc automat încadrarea juridică într-un grad de handicap.
Documentele trebuie să descrie funcționalitatea
Un dosar bazat numai pe rețete și diagnostice poate fi insuficient.
Sunt utile documentele care arată:
- debutul și evoluția bolii;
- tratamentele urmate;
- lipsa răspunsului terapeutic;
- investigațiile recente;
- complicațiile;
- necesitatea ajutorului altei persoane;
- dificultățile de mers;
- pierderea vederii sau auzului;
- tulburările de comportament;
- limitările activităților zilnice.
Pentru anumite afecțiuni, criteriile cer teste obiective, scale funcționale sau examinări realizate de specialiști diferiți.
Gradul poate fi diferit la persoane cu același diagnostic
Două persoane cu poliartrită reumatoidă, accident vascular cerebral, cancer sau insuficiență renală pot primi grade diferite.
Contează:
- stadiul bolii;
- sechelele;
- autonomia;
- eficiența tratamentului;
- posibilitatea recuperării;
- capacitatea de deplasare;
- afectarea altor organe;
- nevoia reală de asistență.
Certificatul reflectă nivelul actual al deficienței funcționale, nu gravitatea percepută a denumirii diagnosticului.
Certificatul poate fi contestat
Dacă persoana consideră că gradul nu corespunde limitărilor sale, certificatul poate fi contestat la Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
Termenul este de 30 de zile calendaristice de la comunicarea certificatului, potrivit Legii nr. 448/2006.
Contestația ar trebui să arate concret:
- criteriul care nu a fost aplicat;
- investigațiile ignorate;
- nivelul real al dependenței;
- limitările funcționale;
- documentele medicale relevante.
Comisia superioară poate menține gradul, îl poate crește, îl poate reduce sau poate decide neîncadrarea.
