Anul trecut, soţii Pătrăşcoiu, din Târgu Jiu, au luat acasă o bătrână aflată în pragul vârstei de 100 de ani, pentru a avea grijă de ea. Elena Brujan ajunsese să trăiască din mila vecinilor, într-o casă din chirpici, veche de aproximativ 200 de ani, pentru că nu se mai putea îngriji singură.
După ce a fost adoptată, bătrânica Lenuța a luat deja câteva kilograme, este bine îngrijită și, în ținând cont de cei 100 de ani de viață, nu are nicio problema gravă de sănătate. Din cauza durerilor de picioare, femeia însă nu se mai poate deplasa singură. „De umblat nu mai umblă, dar mănâncă și vorbește coerent, face glume cu prietenii ce vin în vizită, râde şi povestește. Problema este că, nemaifăcând mișcare şi stând doar în fund, sau culcată, o dor oasele şi spune că i-a murit moartea. Dacă se vaită şi mă duc la ea, îmi spune «stai liniştită, că nu ai ce să îmi faci, mă caut că mă dor oasele, dar nu mă băga în seamă, că aşa o să mă caut până mi-o veni moartea». Mai spune că ar pleca şi s-ar plimba, dar nu mai poate merge”, spune Minodora.
Elena Brujan trăia într-o căsuţă din chirpici din comuna gorjeană Săuleşti, într-o sărăcie de nedescris. Încăperea în care îşi ducea zilele era cu pământ pe jos, iar mobilierul era format dintr-un pat şi o masă.
Locuinţa bătrânei este foarte veche şi degradată, existând pericolul să se prăbuşească peste ea. Bătrâna, în vârstă de 99 de ani, era îngrijită de două vecine, care veneau, atunci când aveau timp, să-i aducă mâncare şi să mai dea cu mătura, pentru că Elena Brujan se deplasează cu mare dificultate.
Mai mult decât atât, bătrâna trăia de aproape 40 de ani cu un sicriu în prispa casei, care fusese confecţionat chiar de soţul ei, mort de aproximativ 30 de ani. Elena Brujan avea o singură dorinţă, să moară mai repede.
Minodora Pătrăşcoiu, femeie de afaceri, a aflat de cazul bătrânei care trăieşte din mila vecinilor, şi a fost să-i ducă de mâncare împreună cu familia sa. A fost impresionată de condiţiile în care trăia Elena Brujan şi a simţit că trebuie s-o ajute, astfel că i-a promis că o va lua la ea acasă. Toată familia a fost de acord cu decizia luată de Minodora. „Când am ajuns în casa în care stătea, nu am putut să concep ca om să trăieşti în felul acela. Era nemâncată şi nu m-a lăsat sufletul să plec şi, având posibilitatea, nu am văzut niciun impediment de ce să nu o iau acasă. E o vorbă: «Cine nu are bătrâni să-şi cumpere». E păcat, pentru că nu deranjează pe nimeni. Ai grijă mai mare de un câine sau de un copil… Dânsa stă, se ridică, mai face puţină mişcare, mănâncă şi doarme. Seara când ajung acasă, o întreb ce vrea să mănânce, dar îmi spune: «Ce ai mitale»“, a spus Minodora.
Familia Pătrăşcoiu nu locuieşte într-o vilă cu multe camere, ci într-un apartament din Târgu Jiu, iar una dintre camere i-a rezervat-o bătrânei care în luna ianuarie a anului viitor va împlini vârsta de 100 de ani.
Elena Brujan a fost îndrăgită imediat de familia care a luat-o în îngrijire, pentru a-i face sfârşitul vieţii mai frumos. Băieţelul Minodorei, care are vârsat de şapte ani, o îndrăgeşte foarte mult pe tanti Lenuţa, aşa cum îi spune, pe care o consideră ca şi străbunica lui.
„Iubeşte foarte mult copilul, care-i spune străbunica. Nu ne-am dus cu gândul s-o luăm acasă. Ne-am dus să-i ducem de mâncare, iar când am văzut în ce condiţii trăieşte, i-am propus să vină la noi acasă. Copilul mi-a spus seara să mergem şi s-o luăm pe tanti Lenuţa acasă, că aşa i-am promis“.
Bătrâna le răsplătește bunătatea prin poezii și vorbe bune: „Mă simt bine. Au grijă mare de mine. E foarte bine aici. E mult mai bine decât acasă. Nu mă gândeam că o sa trăiesc la vârsta mea aşa de bine. Era rău acasă. Nu aveam nici apă, nici mâncare la timp. Aici am de toate“.
