Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Două medicamente folosite deja în oncologie au redus semnele bolii Alzheimer și au îmbunătățit memoria la șoareci, într-un studiu care deschide o posibilă cale mai rapidă spre tratamente noi pentru demență.
Substanțele se numesc letrozol și irinotecan, iar cercetătorii de la UC San Francisco și Gladstone Institutes le-au identificat printr-o combinație de inteligență artificială, baze mari de date medicale și teste pe modele animale.
Rezultatele au fost publicate în revista științifică Cell și au atras atenția deoarece cele două medicamente sunt deja aprobate în Statele Unite pentru alte indicații. Letrozolul este folosit în tratamentul unor forme de cancer de sân, iar irinotecanul este utilizat în cancere precum cel colorectal și pulmonar. Faptul că nu sunt molecule complet noi ar putea scurta drumul spre studii clinice pentru Alzheimer, dar nu înseamnă că pot fi folosite acum de pacienți în afara oncologiei.
Cum au ajuns cercetătorii de la Alzheimer la medicamente oncologice
Boala Alzheimer nu afectează creierul printr-un singur mecanism. În neuronii și celulele gliale ale creierului apar schimbări complexe de expresie genetică, inflamație, acumulări de proteine toxice, pierdere de conexiuni și, treptat, deteriorarea memoriei.
Echipa condusă de Marina Sirota, specialistă în biologie computațională la UC San Francisco, și Yadong Huang, cercetător în neuroștiințe la UCSF și Gladstone Institutes, a pornit de la o întrebare foarte precisă: există medicamente deja aprobate care pot inversa semnătura genetică observată în creierul afectat de Alzheimer?
Pentru a răspunde, cercetătorii au analizat date de expresie genetică la nivel de celulă din creiere afectate de Alzheimer și le-au comparat cu efectele unor medicamente existente, folosind baza de date Connectivity Map. Apoi au verificat în registre medicale dacă pacienții tratați cu anumite medicamente pentru cancer au avut un risc mai mic de a primi ulterior diagnostic de Alzheimer.
Din această analiză, letrozolul și irinotecanul au ieșit ca două candidate puternice, mai ales în combinație.
O strategie care țintește două tipuri diferite de celule
Una dintre noutățile studiului este că tratamentul nu urmărește o singură țintă. Cercetătorii au observat că letrozolul pare să corecteze mai ales modificările din neuroni, celulele implicate direct în transmiterea informației, în timp ce irinotecanul acționează mai puternic asupra celulelor gliale, care susțin neuronii și participă la răspunsul inflamator al creierului.
Această abordare este diferită de multe tratamente dezvoltate până acum pentru Alzheimer, concentrate pe o singură proteină sau pe un singur mecanism. Autorii spun că boala apare dintr-o rețea de modificări care afectează mai multe tipuri celulare, astfel că o combinație de medicamente ar putea fi mai potrivită decât o singură substanță.
Yadong Huang a explicat că Alzheimerul este probabil rezultatul unor modificări numeroase în gene și proteine, care împreună dereglează sănătatea creierului. Tocmai această complexitate a făcut dificilă dezvoltarea unor tratamente eficiente.
Ce s-a întâmplat la șoarecii cu Alzheimer
După identificarea celor două medicamente, cercetătorii le-au testat pe șoareci modificați genetic pentru a dezvolta semne asemănătoare bolii Alzheimer, inclusiv acumulări de beta-amiloid și tau, două proteine implicate în degradarea creierului.
Administrate împreună, letrozolul și irinotecanul au redus acumulările toxice de proteine, inclusiv aglomerările de tau, și au inversat mai multe modificări de expresie genetică asociate bolii. Șoarecii tratați au avut rezultate mai bune la teste de învățare și memorie față de animalele care nu au primit combinația sau au primit doar unul dintre medicamente.
Acesta este detaliul care face cercetarea spectaculoasă. Nu a fost observată doar o modificare moleculară într-o probă de laborator, ci și o îmbunătățire funcțională a memoriei la animale.
De ce nu înseamnă că există deja un tratament pentru oameni
Entuziasmul trebuie temperat. Studiul a fost făcut pe modele de șoarece, iar rezultatele din Alzheimer la animale nu se traduc automat la oameni. Istoria cercetării în demență este plină de tratamente care au funcționat în laborator, dar au eșuat în studii clinice.
În plus, letrozolul și irinotecanul nu sunt medicamente ușoare. Sunt terapii oncologice, cu posibile reacții adverse importante. Irinotecanul, de exemplu, poate produce diaree severă, scăderea numărului de celule sanguine și risc crescut de infecții. Letrozolul poate provoca dureri articulare, bufeuri, scădere a densității osoase și alte efecte hormonale.
Asta înseamnă că orice utilizare în Alzheimer ar trebui testată atent, cu doze, scheme și criterii clare de selecție. Faptul că un medicament este aprobat pentru cancer nu îl face automat sigur sau potrivit pentru pacienții cu demență.
Avantajul major: medicamentele există deja
Totuși, reutilizarea medicamentelor aprobate are un avantaj real. Cercetătorii cunosc deja multe date despre farmacologie, toxicitate, dozare și interacțiuni. Acest lucru poate accelera trecerea către studii clinice, comparativ cu dezvoltarea unei molecule noi de la zero.
Marina Sirota a spus că instrumentele computaționale folosite de echipă au permis abordarea directă a complexității bolii Alzheimer și au dus la o posibilă terapie combinată bazată pe medicamente aprobate deja de FDA.
În plus, faptul că date complet diferite au indicat aceeași direcție face rezultatul mai interesant. Cercetătorii au ajuns la cele două medicamente prin analiza celulelor creierului, prin baze de date farmacologice, prin registre clinice și prin experimente pe animale.
Ce ar putea schimba această cercetare
Dacă rezultatele vor fi confirmate la oameni, direcția ar putea schimba felul în care sunt căutate tratamentele pentru Alzheimer. În loc să se caute o singură țintă universală, cercetătorii ar putea folosi profilul molecular al bolii pentru a găsi combinații de medicamente care corectează rețele întregi de modificări.
Această strategie ar putea duce și spre tratamente mai personalizate. În viitor, pacienții ar putea fi grupați în funcție de tipul de modificări genetice și celulare dominante din creier, iar terapia ar putea fi adaptată acestor semnături.
Pentru moment, însă, cercetarea rămâne la stadiul de dovadă preclinică. Este o pistă promițătoare, nu o soluție disponibilă.
Următorul pas: studiile clinice
Autorii spun că următoarea etapă ar trebui să fie testarea combinației în studii clinice la persoane cu Alzheimer. Aceste studii ar trebui să stabilească dacă medicamentele pot ajunge în creier în doze eficiente, dacă pot fi administrate în siguranță pacienților vârstnici, dacă îmbunătățesc memoria sau încetinesc declinul și care este raportul real între beneficii și riscuri.
Studiul publicat în Cell arată că tratamentul combinat cu letrozol și irinotecan a îmbunătățit memoria și a redus patologia Alzheimer la șoareci, dar cercetătorii insistă că validarea clinică este indispensabilă.
De ce este miza atât de mare
Peste 55 de milioane de persoane trăiesc în prezent cu demență la nivel global, potrivit estimărilor internaționale, iar numărul ar putea crește puternic pe măsură ce populația îmbătrânește. Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență și rămâne o boală pentru care opțiunile terapeutice sunt limitate.
Noile terapii anti-amiloid pot încetini declinul la unii pacienți aflați în stadii timpurii, dar nu sunt potrivite pentru toți, implică monitorizare atentă și nu inversează pierderile cognitive deja instalate. De aceea, cercetătorii caută abordări complementare, inclusiv terapii care țintesc inflamația, tau, metabolismul neuronal și celulele gliale.
Combinația dintre letrozol și irinotecan se înscrie în această direcție mai largă: tratamente care nu atacă un singur punct al bolii, ci încearcă să repare rețeaua de modificări apărute în creier.
Concluzia
Două medicamente folosite în cancer, letrozolul și irinotecanul, au redus semnele bolii Alzheimer și au îmbunătățit memoria la șoareci, într-un studiu realizat de cercetători de la UC San Francisco și Gladstone Institutes. Descoperirea este importantă deoarece pornește de la medicamente deja aprobate și de la o analiză complexă a schimbărilor produse de Alzheimer în diferite tipuri de celule ale creierului.
Dar rezultatele nu înseamnă că pacienții cu Alzheimer pot primi acum aceste medicamente. Până la studii clinice riguroase, combinația rămâne o ipoteză promițătoare, cu potențial mare, dar și cu riscuri care trebuie evaluate atent.
Dacă se va confirma la oameni, această strategie ar putea marca o schimbare importantă: Alzheimerul nu ar mai fi abordat doar printr-o singură țintă biologică, ci prin corectarea simultană a mai multor mecanisme care împing creierul spre declin.
