Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
O investigație care trebuia să ajute la stabilirea unui diagnostic s-a încheiat cu moartea unei paciente de 66 de ani. Femeia a decedat după ce acul folosit pentru o puncție medulară i-a străpuns sternul și i-a perforat aorta, provocând o hemoragie în jurul inimii.
Incidentul s-a petrecut pe 23 iulie 2019, la fostul Spital Municipal „Dr. Gavril Curteanu” din Oradea. După o anchetă care a durat mai bine de cinci ani și un proces început în toamna anului 2024, medicul hematolog Anna-Ileana Vereș a fost condamnat în primă instanță pentru ucidere din culpă.
Judecătoria Oradea a stabilit o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendarea executării. Hotărârea nu este definitivă și poate fi atacată cu apel.
Pacienta venise la spital pentru investigații
Femeia ajunsese la spital după ce analizele de sânge arătaseră un deficit sever de globule roșii și modificări ale altor componente sanguine. Pentru a afla cauza, medicii i-au recomandat o puncție medulară.
Procedura permite recoltarea unei cantități mici de măduvă osoasă, care este apoi analizată pentru diagnosticarea unor afecțiuni precum leucemiile, sindroamele mielodisplazice, mielomul multiplu, limfoamele sau unele forme severe de anemie.
În cazul pacientei din Oradea, recoltarea a fost realizată prin stern, osul aflat în partea anterioară a toracelui.
La scurt timp după introducerea acului, femeia a oftat și și-a pierdut starea de conștiență. Personalul medical a suspectat inițial un accident vascular cerebral și a transferat-o la Terapie Intensivă.
Starea pacientei s-a deteriorat rapid. A intrat în stop cardiorespirator, iar manevrele de resuscitare nu au reușit să o salveze. De la începerea procedurii până la deces trecuseră aproximativ 35 de minute.
Autopsia a arătat că acul îi perforase aorta
Cauza reală a colapsului a fost stabilită în urma autopsiei.
Acul folosit pentru puncție trecuse prin stern și perforase aorta, cel mai mare vas de sânge al organismului. Sângele s-a acumulat în sacul care înconjoară inima și a provocat tamponadă cardiacă.
În tamponada cardiacă, sângele sau un alt lichid se strânge între inimă și pericard, membrana care o învelește. Presiunea exercitată din exterior împiedică umplerea normală a camerelor inimii și reduce cantitatea de sânge pompată spre organe.
Fără identificare și intervenție rapidă, pacientul poate dezvolta tensiune foarte mică, pierderea stării de conștiență, șoc și stop cardiac.
Experții medico-legali consultați în dosar au arătat că recunoașterea imediată a perforației și intervenția chirurgilor cardiovasculari i-ar fi putut oferi pacientei o șansă de supraviețuire. Nu există însă certitudinea că aceasta ar fi putut fi salvată.
Literatura medicală descrie tamponada cardiacă drept o complicație rară, dar potențial mortală a puncției sternale. Un caz publicat în literatura de medicină legală prezintă decesul unui pacient după ce acul de puncție a traversat sternul, a lezat aorta și a provocat acumularea rapidă de sânge în jurul inimii.
Prima expertiză nu a găsit o vină a medicului
Anchetatorii au solicitat două expertize medico-legale, iar concluziile acestora au fost diferite.
Prima expertiză, realizată la Oradea, a confirmat că aorta fusese perforată de acul utilizat la puncția medulară. Specialiștii au considerat însă că medicul respectase tehnica procedurii și că accidentul fusese favorizat de fragilitatea sternului pacientei.
Potrivit acestei opinii, osul ar fi fost slăbit de celulele canceroase, iar acul l-ar fi traversat mai ușor decât în mod obișnuit.
Polițiștii au cerut ulterior o nouă evaluare, realizată de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” din București. Concluziile celei de-a doua expertize au schimbat direcția anchetei.
Cât trebuia să pătrundă acul
Potrivit concluziilor INML citate în hotărârea instanței, lungimea ideală de pătrundere a acului fusese estimată la 11,3 milimetri.
Procedura operațională a spitalului prevedea ca acul să fie prevăzut cu un opritor. După ce vârful atingea suprafața osului, acesta trebuia să poată avansa doar încă 3-5 milimetri.
Acul examinat în timpul anchetei nu putea fi însă reglat la mai puțin de 3 centimetri. Lungimea era de cel puțin șase ori mai mare decât avansul permis de protocol după atingerea sternului.
Distanța dintre sternul pacientei și aortă fusese estimată la aproximativ 3-5 centimetri.
În fața instanței, medicul a declarat că reglase acul la 4 centimetri deoarece pacienta era supraponderală. A mai susținut că opritorul nu era decisiv, deoarece un medic cu experiență simte momentul în care acul intră în măduvă.
Judecătoria Oradea nu a acceptat această explicație.
Acul folosit în timpul procedurii fusese aruncat
Instrumentul utilizat în ziua incidentului nu a mai putut fi examinat direct, deoarece fusese eliminat împreună cu deșeurile medicale.
Spitalul le-a pus anchetatorilor la dispoziție un alt ac. Medicul a susținut că acesta provenea dintr-un lot diferit și că nu era identic cu instrumentul folosit în timpul procedurii.
Unitatea medicală a comunicat însă că, la momentul incidentului, avea în dotare un singur tip de ac destinat puncțiilor sternale.
Pe baza expertizelor, a informațiilor primite de la spital și a declarațiilor din proces, instanța a considerat că instrumentul era „vădit necorespunzător” pentru efectuarea în siguranță a puncției.
Judecătorul a arătat că, în cazul în care dotarea spitalului nu permitea respectarea protocolului, medicul trebuia să renunțe la procedură sau să îndrume pacienta către o unitate în care aceasta putea fi realizată în condiții sigure.
Ce prevăd recomandările pentru puncția sternală
Recoltarea măduvei osoase este considerată, în general, o procedură sigură. Cele mai frecvente locuri de recoltare sunt crestele iliace, situate în partea posterioară sau laterală a bazinului.
Sternul poate fi folosit pentru aspirația măduvei, dar prezintă riscuri particulare deoarece în spatele său se află inima, aorta, vase mari și plămânii. Prin stern se poate face aspirație medulară, nu biopsie osoasă propriu-zisă.
O sinteză medicală publicată în NCBI Bookshelf arată că zona posterioară a crestei iliace este preferată datorită siguranței și confortului pacientului. Puncția sternală trebuie realizată cu prudență extremă, deoarece poziționarea greșită a acului poate provoca hemoragie, tamponadă cardiacă și deces.
Ghidurile Consiliului Internațional pentru Standardizare în Hematologie precizează că aspirația sternală trebuie efectuată numai de un operator cu experiență, care cunoaște pericolul tamponadei cardiace. Procedura nu este recomandată atunci când există suspiciunea unor boli care produc resorbția sau fragilizarea osului, cum se poate întâmpla în mielomul multiplu.
Într-un raport medico-legal despre un caz asemănător, autorii arată că acul trebuie să aibă un opritor special, ajustat astfel încât, după atingerea sternului, să mai permită o avansare de aproximativ 5 milimetri.
Și Mayo Clinic menționează că investigațiile măduvei osoase sunt, de regulă, sigure, dar că pătrunderea accidentală prin stern poate produce leziuni ale inimii sau plămânilor.
Experiența nu a înlocuit măsurile de siguranță
În motivarea sentinței, Judecătoria Oradea a făcut diferența între riscul inerent unei proceduri medicale și pericolul creat prin nerespectarea regulilor.
Orice intervenție medicală poate avea complicații, chiar dacă este realizată corect. Atunci când medicul respectă protocoalele, folosește instrumentele potrivite și ia măsurile de precauție necesare, producerea unei complicații poate reprezenta un „risc permis”.
În cazul analizat, instanța a considerat că nerespectarea măsurilor de siguranță și folosirea unui ac nepotrivit au transformat situația într-un „risc nepermis”.
Judecătorul a respins și argumentul potrivit căruia medicul realizase anterior numeroase puncții cu același tip de instrument, fără incidente.
Faptul că alte proceduri se încheiaseră fără complicații nu însemna, în opinia instanței, că instrumentul devenise potrivit sau că măsurile prevăzute în protocol puteau fi ignorate.
Instanța a reținut că medicul cunoscuse riscul major al intervenției, dar considerase că acesta nu se va produce, bazându-se pe experiența acumulată.
De ce complicația trebuie recunoscută imediat
Pierderea stării de conștiență după o puncție sternală poate avea mai multe cauze, de la o reacție vasovagală până la hemoragie internă sau tamponadă cardiacă.
În cazul unei perforații, fiecare minut poate conta. Ecografia cardiacă efectuată la patul pacientului poate identifica rapid acumularea de sânge în jurul inimii.
Un caz publicat în literatura medicală arată că utilizarea rapidă a ecografiei după deteriorarea stării unui pacient supus unei puncții sternale a permis depistarea tamponadei cardiace. Autorii subliniază că identificarea precoce a complicației poate preveni un deznodământ fatal.
Tratamentul depinde de gravitate și de sursa sângerării. Poate presupune drenarea urgentă a sângelui din jurul inimii și intervenție chirurgicală pentru repararea vasului lezat.
În cazul pacientei din Oradea, perforarea aortei și hemoragia nu au fost identificate înainte de deces.
Doi ani de închisoare cu suspendare
Medicul Anna-Ileana Vereș a fost condamnat în primă instanță la doi ani de închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Instanța a stabilit un termen de supraveghere de doi ani. Medicul trebuie să participe la un program de reintegrare socială și să efectueze 80 de zile de muncă în folosul comunității.
La stabilirea pedepsei, Judecătoria Oradea a ținut cont că medicul nu avea antecedente penale, era integrat social și manifestase regret față de moartea pacientei, chiar dacă nu și-a recunoscut răspunderea penală.
Familia femeii nu s-a constituit parte civilă în proces și nu a solicitat despăgubiri. Dosarul a avut astfel ca miză stabilirea răspunderii penale pentru deces.
Contactat după pronunțarea sentinței, medicul nu a dorit să ofere declarații publicației BIHOREANUL.
Hotărârea Judecătoriei Oradea este o sentință de primă instanță. Până la soluționarea definitivă a dosarului se aplică prezumția de nevinovăție.
