Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
O intervenție chirurgicală considerată de rutină în anumite situații medicale ar putea avea consecințe pe termen lung asupra sănătății, potrivit unui studiu realizat în Statele Unite și publicat în prestigioasa revistă The New England Journal of Medicine (NEJM).
Cercetătorii au descoperit că pacienții cărora le-a fost îndepărtat timusul au prezentat, în următorii ani, un risc mai mare de cancer, boli autoimune și deces comparativ cu persoanele care nu au trecut prin această intervenție. Totuși, specialiștii subliniază că rezultatele nu trebuie interpretate ca un motiv pentru evitarea operației atunci când aceasta este recomandată din motive medicale bine întemeiate.
Ce este timusul și de ce este important
Timusul este o glandă situată între gât și torace și joacă un rol esențial în dezvoltarea sistemului imunitar, în special în maturizarea limfocitelor T, celule albe ale sângelui implicate în apărarea organismului împotriva infecțiilor.
Deși funcția timusului la adulți nu este pe deplin înțeleasă, îndepărtarea sa este realizată în mod obișnuit în timpul unor intervenții chirurgicale efectuate în zona toracică sau pentru tratarea anumitor afecțiuni.
Pornind de la această practică, cercetătorii americani au analizat efectele pe termen lung ale timectomiei, intervenția prin care timusul este îndepărtat chirurgical.
Studiul a analizat peste 7.000 de participanți
Pentru cercetare au fost analizați 1.420 de pacienți care au suferit o timectomie și 6.021 de persoane care au format grupul de control.
Specialiștii au urmărit evoluția participanților și au comparat rata deceselor, apariția cancerului și dezvoltarea bolilor autoimune în cele două grupuri.
Riscul de cancer și mortalitatea au fost mai mari după îndepărtarea timusului
La cinci ani după intervenție, rezultatele au arătat că mortalitatea din orice cauză a fost semnificativ mai mare în rândul persoanelor care au trecut prin timectomie, ajungând la 8%, comparativ cu 2,8% în grupul de control.
Și riscul de apariție a cancerului a fost aproape dublu, fiind de 7,4% în grupul pacienților operați, față de 3,7% în cazul celor care nu au suferit intervenția.
De asemenea, cercetătorii au observat o incidență mai mare a bolilor autoimune la persoanele cărora le-a fost îndepărtat timusul.
Analizele de laborator au evidențiat și o producție redusă de limfocite T, precum și niveluri crescute de citokine proinflamatorii în sângele pacienților operați, modificări care pot sugera o îmbătrânire accelerată a sistemului imunitar.
Specialiștii cer prudență în interpretarea rezultatelor
Experți universitari care tratează pacienți cu miastenia gravis, boală pentru care timectomia este recomandată în numeroase cazuri, au atras atenția că mecanismele biologice care explică aceste rezultate nu sunt încă pe deplin înțelese.
Aceștia consideră că modificările observate ar putea avea legătură cu procesul de imunosenescență, adică scăderea eficienței sistemului imunitar odată cu înaintarea în vârstă, însă spun că studiul nu oferă suficiente date pentru a demonstra această ipoteză.
Pacienții cu miastenia gravis nu ar trebui să renunțe la operație
Autorii comentariului publicat tot în The New England Journal of Medicine subliniază că rezultatele acestui studiu nu ar trebui să îi descurajeze pe pacienții diagnosticați cu miastenia gravis să accepte intervenția atunci când aceasta este recomandată de medic.
Potrivit acestora, mai multe cercetări anterioare nu au evidențiat o creștere a riscului de cancer după timectomie în cazul persoanelor cu această boală, iar beneficiile intervenției sunt bine documentate.
Aceeași opinie este împărtășită și de profesorul Marco Alifano, șeful Secției de Chirurgie Toracică din cadrul Spitalului Cochin din Paris, care a explicat că eficiența timectomiei în tratamentul miasteniei gravis este demonstrată de zeci de ani.
Specialistul afirmă că intervenția poate duce la ameliorarea semnificativă a bolii sau chiar la vindecare în unele cazuri, iar studiile recente confirmă aceste beneficii prin dovezi științifice solide.
Concluzia cercetătorilor este că rolul timusului la adult ar putea fi mai important decât se credea până acum. Ei consideră că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mai bine efectele pe termen lung ale îndepărtării acestei glande și pentru a stabili în ce situații intervenția este cu adevărat necesară.
