Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
O femeie de 34 de ani din Marea Britanie a murit după ce a suferit o reacție anafilactică severă la substanța de contrast administrată pentru o tomografie computerizată. Investigația fusese recomandată pentru a verifica dacă o infecție dentară se răspândise spre gât și torace.
Leigh Rodgers a intrat în șoc anafilactic în timpul examinării efectuate la University Hospital of North Durham. În ciuda manevrelor de resuscitare, femeia a fost declarată decedată aproximativ 90 de minute mai târziu.
Ancheta medico-legală a stabilit drept cauză a morții „anafilaxia severă refractară la substanța de contrast”. Cazul este extrem de rar, dar nu este singurul de acest fel descris în presă și în literatura medicală.
Tomografia în sine nu a provocat reacția. Declanșatorul a fost substanța de contrast iodată injectată pentru ca medicii să poată vedea mai clar țesuturile, vasele de sânge și extinderea eventualei infecții.
O infecție dentară pentru care nu a găsit programare
Leigh Rodgers, mamă a unei fetițe de nouă ani, avusese dureri dentare puternice timp de aproximativ două săptămâni. Potrivit declarațiilor familiei prezentate în timpul anchetei, femeia încercase să obțină o programare la dentist, dar i se spusese că trebuie să aștepte.
Durerea s-a extins ulterior spre gât și piept, iar partenerul ei a chemat ambulanța. La spital, medicii au suspectat că infecția dentară ar fi putut provoca angina Ludwig, o infecție bacteriană rară care afectează planșeul gurii și țesuturile gâtului.
Afecțiunea poate evolua rapid, poate bloca respirația și se poate extinde în torace. Pentru a verifica răspândirea infecției, medicii au recomandat o tomografie a gâtului și toracelui cu substanță de contrast.
Examinarea nu a găsit semne de angină Ludwig. În timpul administrării contrastului iodat, Leigh Rodgers a dezvoltat însă o reacție severă și a intrat în șoc anafilactic. Ancheta desfășurată la Crook Coroners’ Court a stabilit că femeia a murit pe 7 martie 2024 din cauza reacției la contrast.
Mama tinerei a criticat atât dificultatea de a obține un consult stomatologic, cât și modul în care i-ar fi fost explicate riscurile investigației.
„Dacă ar fi putut ajunge la un dentist la timp, ar fi fost în viață”, a declarat aceasta.
Reprezentanții County Durham and Darlington NHS Foundation Trust au transmis condoleanțe familiei și au afirmat că au efectuat o investigație completă, iar măsurile stabilite după analizarea cazului urmau să fie introduse în activitatea spitalului.
Medicul spune că nu mai întâlnise un asemenea caz
Dr. Oliver Moore, medic specialist în urgențe la spitalul unde a fost tratată femeia, a declarat în cadrul anchetei că era primul caz de reacție atât de gravă la contrast pe care îl întâlnise în cariera sa.
„Tomografiile presupun un risc de reacție, dar acesta este singurul caz de acest fel din practica mea”, a spus medicul, adăugând că, în opinia sa, tratamentul de urgență nu fusese întârziat.
Medicul legist Crispin Oliver a descris moartea drept „foarte neobișnuită” și „extrem de nefericită”.
Faptul că un pacient nu a avut anterior alergii cunoscute nu exclude o reacție severă. Anafilaxia poate apărea și la prima administrare documentată a unei anumite substanțe de contrast.
La ce folosește substanța de contrast
Tomografia computerizată folosește raze X pentru a crea imagini detaliate ale structurilor din interiorul corpului. Unele examinări pot fi realizate fără contrast, dar în alte situații substanța este necesară pentru a diferenția vasele de sânge, organele, inflamațiile, tumorile sau zonele infectate.
Pentru CT se folosesc, de regulă, substanțe de contrast pe bază de iod. Pentru examinările RMN sunt utilizate cel mai frecvent substanțe pe bază de gadoliniu. Cele două categorii nu sunt identice și au profiluri diferite de reacții adverse.
După injectarea contrastului pentru CT, pacientul poate simți pentru câteva secunde:
- o senzație de căldură care se răspândește prin corp;
- gust metalic în gură;
- impresia că urinează;
- ușoară greață.
Aceste senzații sunt frecvente, trec repede și nu reprezintă, de obicei, o reacție alergică.
Cât de frecvente sunt reacțiile severe
Substanțele de contrast iodate moderne sunt, în general, bine tolerate. Majoritatea reacțiilor sunt ușoare și se manifestă prin mâncărime, câteva pete de urticarie, strănut sau disconfort trecător.
Un studiu multicentric care a urmărit 196.081 de administrări a identificat reacții de hipersensibilitate la 0,73% dintre pacienți. Reacțiile severe au apărut la 17 persoane, adică în aproximativ 0,01% dintre administrări.
Ghidurile europene actualizate în 2025 arată că reacțiile severe apar la mai puțin de una din 10.000 de administrări. Cele mai multe reacții de hipersensibilitate sunt ușoare sau moderate.
O analiză publicată în 2026 a evaluat 702.917 tomografii cu substanță de contrast efectuate într-un centru medical pe parcursul a zece ani. Cercetătorii au identificat 143 de episoade de anafilaxie, echivalentul a aproximativ 20 de cazuri la 100.000 de examinări. Dintre acestea, 14 au fost refractare la tratamentul inițial, 19 au pus viața în pericol, iar un pacient a murit.
Cum se manifestă anafilaxia
Reacțiile imediate apar în prima oră după administrare, adesea în primele minute. Ele pot fi ușoare la început și se pot agrava rapid.
Printre semnele care trebuie anunțate imediat personalului medical se numără:
- urticaria care se extinde;
- umflarea buzelor, limbii, feței sau gâtului;
- răgușeala apărută brusc;
- senzația de gât închis;
- respirația șuierătoare;
- dificultatea de a respira;
- amețeala intensă sau pierderea stării de conștiență;
- scăderea tensiunii arteriale;
- pulsul slab sau foarte rapid.
În formele severe pot apărea șocul, stopul respirator și stopul cardiac. Ghidurile Societății Europene de Radiologie Urogenitală recomandă ca unitățile în care se administrează contrast să aibă personal instruit, medicamente și echipamente de resuscitare disponibile.
Anafilaxia se tratează în primul rând cu adrenalină administrată rapid. Pot fi necesare oxigen, perfuzii, susținerea căilor respiratorii și alte măsuri de terapie intensivă. Antihistaminicele și corticosteroizii nu înlocuiesc adrenalina în reacția severă.
Pot apărea reacții chiar dacă pacientul a mai făcut CT
O administrare anterioară fără probleme nu garantează că următoarea va fi tolerată.
Un caz medical publicat în literatura de specialitate descrie moartea unei femei de 23 de ani după administrarea contrastului iodat pentru un CT abdominal. Pacienta mai făcuse de trei ori investigații cu contrast fără să prezinte reacții.
La scurt timp după injectare, femeia a simțit căldură și lipsă de aer, și-a pierdut starea de conștiență și a intrat în stop cardiac. Valoarea foarte ridicată a triptazei, o substanță eliberată de mastocite în timpul reacțiilor alergice severe, a susținut diagnosticul de anafilaxie.
Au fost publicate și alte cazuri de anafilaxie fatală la persoane fără alergie cunoscută la substanțele de contrast. Imprevizibilitatea acestor episoade explică de ce centrele de imagistică trebuie să fie pregătite pentru o urgență chiar și atunci când pacientul nu prezintă factori evidenți de risc.
Un alt deces după o examinare de rutină
În februarie 2024, Yvonne Graham, o femeie de 66 de ani din Northamptonshire, a murit după ce i-a fost injectată o substanță de contrast înaintea unui CT recomandat pentru investigarea balonării abdominale.
La mai puțin de cinci minute după intrarea în sala de examinare, femeia a început să se simtă rău, iar ulterior a intrat în stop cardiac. A murit aproximativ două ore mai târziu.
Familia sa a declarat că femeia suferea de boală renală cronică și astm și a criticat pregătirea personalului pentru o reacție anafilactică. La începutul anului 2025, ancheta medico-legală nu fusese încă încheiată, astfel că acuzațiile familiei nu puteau fi considerate concluzii oficiale.
Este importantă separarea celor două probleme. Boala renală poate crește îngrijorarea privind afectarea rinichilor după contrast, dar aceasta este diferită de anafilaxie. O reacție anafilactică se produce prin activarea rapidă a sistemului imunitar și poate apărea inclusiv la persoane cu funcție renală normală.
Cine are o probabilitate mai mare de reacție
Cel mai important factor este o reacție moderată sau severă produsă anterior la o substanță de contrast iodată.
Probabilitatea mai poate fi crescută la persoanele cu:
- astm instabil;
- boli alergice pentru care urmează tratament;
- antecedente de reacții la mai multe medicamente;
- o reacție anterioară insuficient documentată după o investigație imagistică.
În studiul realizat pe aproape 200.000 de pacienți, antecedentul personal de reacție la contrast a fost de departe cel mai puternic predictor al unui nou episod. Alergiile la medicamente și alte boli alergice au fost și ele legate de o frecvență mai mare a reacțiilor.
O alergie la fructe de mare nu înseamnă automat alergie la contrast. Reacția la crustacee este produsă de proteinele alimentare, nu de iod. Nici expresia „alergie la iod” nu descrie corect mecanismul, deoarece iodul este un element prezent în organism și nu funcționează ca un alergen obișnuit.
Se pot face teste înainte de investigație?
Testarea alergologică de rutină înaintea primului CT cu contrast nu este recomandată. Un test cutanat negativ nu poate garanta că pacientul nu va avea o reacție, iar administrarea unei doze mici de probă nu prezice în siguranță toleranța la doza completă.
Testele cutanate sunt folosite mai ales după o reacție moderată sau severă, în cadrul unei evaluări efectuate de un medic alergolog. Scopul este identificarea substanței implicate și, atunci când pacientul are nevoie de o nouă investigație, alegerea unei alternative cu probabilitate mai mică de reacție.
Recomandările europene din 2025 prevăd trimiterea la un specialist în alergologie după reacțiile moderate și severe și testarea unui grup de substanțe de contrast, nu efectuarea unui singur test preventiv pentru toată populația.
Premedicația nu elimină complet pericolul
Persoanelor care au avut o reacție anterioară li se pot recomanda, în anumite situații, corticosteroizi și antihistaminice înaintea unei noi examinări.
Aceste medicamente nu oferă protecție completă. Anafilaxia poate apărea și după premedicație.
Un consens comun al American College of Radiology și al Academiei Americane de Alergie, Astm și Imunologie recomandă alegerea strategiei în funcție de severitatea reacției anterioare. Pentru o reacție ușoară din trecut, corticosteroizii nu sunt, în general, recomandați automat. În cazurile grave, medicii pot lua în calcul o altă investigație, schimbarea substanței de contrast, evaluarea alergologică și monitorizarea atentă.
Cât de periculos este contrastul pentru rinichi
Riscul renal al substanțelor de contrast iodate moderne a fost mult timp supraestimat. Numeroase studii mai vechi au inclus drept „afectare provocată de contrast” toate cazurile în care funcția renală se deteriora după CT, chiar dacă pacienții aveau infecții, deshidratare, tensiune foarte mică sau alte cauze posibile.
Un consens al American College of Radiology și National Kidney Foundation arată că riscul provocat direct de contrast este mult mai mic decât s-a considerat anterior.
La persoanele cu o rată de filtrare glomerulară de cel puțin 45 ml/min/1,73 m², riscul estimat de leziune renală produsă de contrast este apropiat de zero. Pentru valori între 30 și 44, acesta a fost estimat între 0% și 2%. Incertitudinea este mai mare la pacienții cu insuficiență renală severă, în special când rata de filtrare este sub 30.
Pacienții trebuie să informeze echipa medicală dacă au boală renală, insuficiență cardiacă, un episod recent de afectare renală sau urmează dializă. În funcție de situație, medicii pot verifica funcția renală, pot recomanda hidratare intravenoasă sau pot alege o altă metodă de examinare.
De ce pacienții sunt ținuți sub observație
Cele mai multe reacții severe apar rapid. NHS recomandă ca pacienții care au primit substanță de contrast să rămână în spital până la 30 de minute după examinare.
Ghidurile europene recomandă, de asemenea, menținerea pacientului într-un mediu medical timp de cel puțin 30 de minute după injectare, cu echipamentul de urgență disponibil.
Unele reacții pot apărea mai târziu, la câteva ore sau zile după examinare. Acestea sunt, de obicei, erupții cutanate, roșeață, umflături sau mâncărime și sunt mai rar periculoase decât reacțiile imediate.
Dificultatea de a respira, umflarea feței sau limbii, starea de leșin și agravarea rapidă a simptomelor impun solicitarea ajutorului medical de urgență.
Ce trebuie spus înaintea unui CT cu contrast
Înaintea investigației, pacientul ar trebui să menționeze:
- orice reacție avută anterior după un CT, o angiografie sau altă procedură cu contrast;
- simptomele exacte apărute și, când este cunoscută, denumirea substanței;
- astmul, mai ales dacă nu este bine controlat;
- bolile renale și rezultatele recente ale analizelor;
- afecțiunile tiroidei;
- sarcina posibilă;
- medicamentele administrate în mod curent.
Pacientul poate întreba de ce este necesar contrastul, ce informații suplimentare aduce și dacă examinarea ar putea fi făcută fără el, prin ecografie sau RMN. Alternativa trebuie aleasă în funcție de boala suspectată. O examinare fără contrast nu oferă întotdeauna informațiile necesare, iar amânarea unui diagnostic urgent poate fi mai periculoasă decât riscul foarte mic al unei reacții.
Cazul lui Leigh Rodgers nu arată că tomografiile cu contrast ar trebui evitate. Arată că reacțiile severe, deși foarte rare, pot apărea fără avertisment, iar informarea pacientului, verificarea antecedentelor și intervenția imediată rămân principalele măsuri de protecție.
