Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Persoanele mai inteligente nu sunt neapărat tăcute, retrase, extrem de ordonate sau permanent prudente. Una dintre cele mai ample analize realizate vreodată asupra legăturii dintre personalitate și capacitățile cognitive conturează un profil diferit: curios, deschis la idei, muncitor, activ, dispus să ia inițiativa și relativ stabil emoțional. Cercetarea nu identifică însă un „tip” unic și nu arată că o anumită personalitate garantează un IQ ridicat.
Imaginea geniului solitar este adânc înrădăcinată în cultura populară. Persoana foarte inteligentă este descrisă adesea ca fiind introvertită, tăcută, precaută, modestă și mai interesată de cărți decât de oamenii din jur.
Cercetările psihologice nu susțin însă existența unui asemenea portret universal.
O persoană sociabilă, energică și mereu implicată în proiecte poate avea capacități cognitive la fel de ridicate sau chiar mai ridicate decât cineva retras. Nici ordinea impecabilă, nici politețea, nici preferința pentru singurătate nu reprezintă, în sine, dovezi ale inteligenței.
Profilul care apare mai frecvent alături de scoruri cognitive ridicate combină mai multe caracteristici:
- deschidere intelectuală;
- curiozitate;
- plăcerea de a gândi;
- perseverență;
- ritm ridicat de activitate;
- inițiativă;
- încredere în propria capacitate de a influența rezultatele;
- stabilitate emoțională;
- sensibilitate față de nevoile celorlalți.
Această imagine provine dintr-o meta-analiză publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences, realizată de cercetătorii Kevin Stanek și Deniz Ones de la University of Minnesota.
Analiza a reunit 60.690 de relații între 79 de trăsături de personalitate și 97 de capacități cognitive, grupate în 3.543 de meta-analize bazate pe date provenite de la milioane de persoane.
Nu există, de fapt, un singur „tip de personalitate inteligent”
Cercetătorii nu au descoperit o categorie în care pot fi introduși toți oamenii cu inteligență ridicată. Studiul nu a stabilit nici că un anumit profil Myers-Briggs, precum INTJ sau INTP, ar fi superior celorlalte.
Analiza a folosit în principal modele în care personalitatea este descrisă prin trăsături aflate pe un continuum, nu prin tipuri fixe.
O persoană poate fi:
- foarte deschisă la idei, dar mai puțin sociabilă;
- muncitoare, dar dezordonată;
- activă, dar anxioasă;
- empatică, dar puțin interesată de concepte abstracte;
- curioasă, dar lipsită de perseverență.
Inteligența nu poate fi dedusă dintr-o singură caracteristică. Profilul relevant apare din combinarea mai multor trăsături, iar relațiile diferă în funcție de capacitatea analizată: raționament, memorie, viteză de procesare, aptitudini verbale, matematică sau cunoștințe acumulate.
Trăsătura cel mai des legată de inteligență: deschiderea către idei
Dintre cele cinci mari dimensiuni ale personalității, deschiderea către experiență a fost asociată cel mai constant cu abilitățile cognitive.
O persoană cu un nivel ridicat al acestei trăsături tinde să:
- fie curioasă;
- caute explicații;
- exploreze idei necunoscute;
- accepte că își poate schimba opinia;
- observe legături între concepte;
- se bucure de probleme complexe;
- manifeste interes pentru artă, știință, cultură sau filosofie;
- tolereze mai ușor ambiguitatea.
Relația este deosebit de puternică pentru componenta numită uneori intelect, care include interesul pentru idei, nevoia de a gândi și curiozitatea intelectuală.
În analiza realizată de Stanek și Ones, deschiderea generală a avut o corelație de aproximativ 0,26 cu abilitatea mentală generală. Pentru trăsături precum nevoia de cogniție, interesul pentru idei și curiozitatea, relațiile cu capacitățile cognitive au ajuns, în unele analize, în intervalul 0,17–0,40.
Aceasta nu înseamnă că fiecare persoană curioasă are un IQ ridicat sau că oamenii care preferă rutina sunt lipsiți de inteligență. Arată numai că, la nivelul populațiilor studiate, interesul pentru idei apare mai frecvent împreună cu rezultate cognitive mai bune.
Curiozitatea poate fi și o cauză, și o consecință
Legătura dintre deschidere și inteligență poate funcționa în ambele sensuri.
O persoană cu abilități ridicate de raționament poate înțelege mai ușor concepte complexe. Experiența o poate încuraja să citească, să exploreze și să caute permanent informații noi.
În același timp, curiozitatea o expune la mai multe situații de învățare.
Un om care:
- citește din domenii diferite;
- întreabă cum funcționează lucrurile;
- discută cu persoane cu opinii opuse;
- învață limbi străine;
- încearcă activități noi;
- analizează propriile convingeri;
își dezvoltă treptat vocabularul, cunoștințele, flexibilitatea gândirii și capacitatea de a face conexiuni.
Personalitatea poate orienta modul în care o persoană își „investește” resursele cognitive. Inteligența ajută la acumularea cunoștințelor, iar plăcerea de a învăța determină cât de des sunt folosite aceste capacități.
Surpriza studiului: oamenii inteligenți nu sunt neapărat retrași
Stereotipul potrivit căruia inteligența este legată de introversie nu a fost confirmat în forma sa simplă.
Extraversionul, privit ca dimensiune generală, nu permite o concluzie clară. Unele componente ale sale au însă relații pozitive cu diferite capacități cognitive.
Cea mai interesantă este activitatea.
Aceasta descrie persoanele care:
- au multă energie;
- se mișcă și gândesc într-un ritm rapid;
- preferă să fie ocupate;
- gestionează mai multe activități;
- inițiază proiecte;
- reacționează rapid la oportunități;
- caută stimulare și implicare.
În meta-analiză, componenta „activitate” a extraversiunii a avut o corelație de aproximativ 0,23 cu abilitatea mentală generală. A fost asociată și cu viteza de procesare, memoria, fluența în recuperarea informațiilor și unele capacități vizuale.
Rezultatul nu arată că persoanele gălăgioase sunt mai inteligente sau că un om retras are capacități mai mici.
Sociabilitatea, dorința de atenție și energia comportamentală sunt caracteristici diferite. Cineva poate fi foarte activ intelectual și profesional, dar să prefere un cerc social restrâns.
Concluzia este mai nuanțată: introversia nu este un semn sigur al inteligenței, iar energia, inițiativa și implicarea în mediul exterior pot apărea alături de o gândire foarte bună.
Hărnicia contează mai mult decât ordinea
Conștiinciozitatea este asociată, în general, cu responsabilitatea, disciplina, organizarea și respectarea obligațiilor.
Privită ca trăsătură globală, legătura sa cu abilitatea mentală generală a fost aproape nulă. Când cercetătorii au separat însă componentele sale, au apărut două tipare foarte diferite.
Hărnicia și perseverența
Componenta numită industriousness, care poate fi tradusă prin hărnicie, sârguință sau disponibilitatea de a depune efort, a avut una dintre cele mai puternice relații cu inteligența generală.
Corelația estimată a fost de aproximativ 0,32, mai mare decât cea observată pentru deschiderea generală.
Persoanele cu un nivel ridicat al acestei trăsături tind să:
- înceapă sarcinile fără să amâne excesiv;
- continue chiar când munca devine dificilă;
- investească efort în obiective;
- își mențină atenția;
- transforme ideile în rezultate;
- accepte provocările;
- fie productive.
Hărnicia a fost asociată și cu memoria de scurtă durată, fluența verbală, originalitatea, capacitățile vizuale, viteza perceptivă și cunoștințele matematice și verbale.
Ordinea și preferința pentru reguli
O altă componentă a conștiinciozității, ordinea, nu a prezentat același tipar. Relația sa cu inteligența generală a fost ușor negativă în unele analize.
O explicație posibilă este că ordinea extremă și preferința pentru proceduri fixe pot limita explorarea, spontaneitatea și încercarea unor soluții neobișnuite.
Aceasta nu înseamnă că dezordinea produce inteligență. O persoană poate fi foarte inteligentă și perfect organizată.
Rezultatul arată că dorința de a munci și de a persevera este mai relevantă pentru performanța cognitivă decât nevoia de a avea permanent totul aranjat și controlat.
Persoanele care iau inițiativa au un profil cognitiv mai favorabil
Una dintre cele mai puternice corelații a apărut pentru o trăsătură compusă numită „achievement via independence”, aproximativ tradusă prin capacitatea de a obține rezultate prin independență și inițiativă.
Aceasta combină:
- deschidere;
- extraversiune;
- conștiinciozitate;
- stabilitate emoțională;
- disponibilitatea de a acționa fără instrucțiuni detaliate.
Corelația cu abilitatea mentală generală a fost de aproximativ 0,37.
Persoanele cu acest profil tind să funcționeze bine în situații în care:
- problema nu are o singură soluție;
- regulile nu sunt complet stabilite;
- trebuie să ia singure decizii;
- pot experimenta;
- au libertatea de a-și organiza munca;
- rezultatul depinde de inițiativă.
Autorii analizei consideră că inteligența pare să se asocieze cu un profil orientat spre activare comportamentală și proactivitate, nu cu pasivitatea și evitarea permanentă a riscului.
Stabilitatea emoțională poate lăsa mai multe resurse pentru gândire
Neuroticismul descrie predispoziția către anxietate, îngrijorare, instabilitate emoțională și reacții intense la stres.
La nivel general, relația cu inteligența a fost redusă. Unele componente au avut însă asocieri negative mai clare.
Abilitatea mentală generală a avut corelații negative cu:
- depresivitatea;
- anxietatea;
- instabilitatea dispoziției;
- suspiciozitatea;
- afectivitatea negativă;
- retragerea determinată de teamă.
De exemplu, corelația estimată a fost de aproximativ −0,18 pentru depresivitate și −0,29 pentru instabilitatea temperamentului.
Aceste cifre nu arată că depresia sau anxietatea sunt semne ale unei inteligențe reduse. Numeroase persoane cu abilități excepționale suferă de tulburări emoționale.
Există mai multe explicații pentru relația statistică observată:
- anxietatea poate consuma o parte din memoria de lucru;
- gândurile repetitive pot îngreuna concentrarea;
- depresia poate reduce motivația și viteza de reacție;
- stresul poate afecta performanța la test;
- dificultățile cognitive pot contribui, la rândul lor, la probleme emoționale;
- factori sociali și biologici comuni pot influența ambele domenii.
Stabilitatea emoțională nu creează automat inteligență. Ea poate permite însă utilizarea mai eficientă a capacităților pe care persoana le are deja.
Încrederea în sine apare și ea în profil
Stima de sine a avut o corelație de aproximativ 0,25 cu abilitatea mentală generală, iar sentimentul de control asupra propriei vieți, de aproximativ 0,23.
Acest „locus de control intern” descrie credința că acțiunile și deciziile personale pot influența rezultatele.
O persoană cu un nivel ridicat al acestei trăsături este mai predispusă să gândească:
- „Pot învăța să rezolv problema”;
- „Efortul meu contează”;
- „Pot schimba strategia”;
- „Un eșec nu înseamnă că sunt incapabil”;
- „Merită să încerc din nou”.
Încrederea poate conduce la mai multă explorare, perseverență și practică.
Relația poate funcționa și invers. O persoană care rezolvă probleme cu ușurință și primește constant confirmări pozitive poate dezvolta, în timp, mai multă încredere în propriile capacități.
Empatia nu este opusul gândirii logice
Un alt rezultat interesant privește agreabilitatea.
La nivel general, această dimensiune nu a avut o relație simplă cu inteligența. Componentele sale au mers în direcții diferite.
Compasiunea a fost asociată pozitiv cu abilitatea mentală generală, cu o corelație de aproximativ 0,26.
A prezentat legături și cu:
- raționamentul inductiv;
- memoria;
- originalitatea;
- creativitatea;
- viteza perceptivă;
- capacitatea de a observa informații relevante.
Cercetătorii presupun că identificarea nevoilor și emoțiilor altor persoane poate presupune forme complexe de percepție, atenție și raționament social.
În schimb, componenta numită politețe, care include evitarea conflictului, conformarea și reținerea în exprimarea dezacordului, a prezentat unele relații negative.
Rezultatul nu înseamnă că persoanele nepoliticoase sunt mai inteligente.
Poate arăta că oamenii cu o gândire independentă sunt uneori mai dispuși să:
- conteste o afirmație;
- pună întrebări incomode;
- nu accepte automat autoritatea;
- își exprime dezacordul;
- respingă convențiile lipsite de sens.
Empatia și independența intelectuală pot exista în aceeași persoană. A înțelege emoțiile celorlalți nu presupune acceptarea necondiționată a opiniilor lor.
De ce modestia a avut o relație ușor negativă
În unele analize, modestia a fost asociată negativ, dar slab, cu abilitatea mentală generală.
Aceasta nu dovedește că oamenii inteligenți sunt aroganți.
Chestionarele de personalitate pot măsura modestia prin afirmații precum:
- „Nu sunt mai bun decât alții”;
- „Am puține calități speciale”;
- „Nu mă consider deosebit de capabil”.
O persoană cu abilități ridicate care își evaluează realist performanța poate să nu fie de acord cu asemenea afirmații. Rezultatul poate reflecta parțial o apreciere mai exactă a propriilor capacități, nu superioritate sau lipsă de respect.
Corelația observată a fost de aproximativ −0,13, mult prea mică pentru a permite concluzii despre un individ.
Aroganța, narcisismul și inteligența nu trebuie confundate. Încrederea realistă este diferită de exagerarea valorii personale și de disprețul față de ceilalți.
Profilul surprinzător al persoanei asociate cu o inteligență mai ridicată
Dacă rezultatele sunt reunite într-un portret orientativ, acesta nu seamănă neapărat cu elevul tăcut care stă singur în ultima bancă.
Persoana asociată statistic cu abilități cognitive mai ridicate tinde să fie:
Curioasă
Nu se mulțumește cu primul răspuns și caută să înțeleagă mecanismul din spatele unei afirmații.
Deschisă la idei
Poate examina o perspectivă nouă fără să o respingă automat doar pentru că îi contrazice convingerile.
Muncitoare
Nu se limitează la idei interesante, ci investește timp și efort pentru a le transforma în rezultate.
Activă
Preferă să fie implicată, începe proiecte și caută contexte în care își poate folosi capacitățile.
Independentă
Se descurcă mai bine când are libertate de decizie și nu are nevoie de instrucțiuni pentru fiecare pas.
Relativ stabilă emoțional
Poate rămâne funcțională în condiții de stres și își poate concentra resursele asupra problemei.
Încrezătoare în propria influență
Crede că efortul, strategia și alegerile sale pot schimba rezultatul.
Capabilă de compasiune
Observă nevoile celorlalți și poate folosi gândirea pentru a înțelege situații sociale complexe.
Nicio persoană nu trebuie să prezinte toate aceste caracteristici. Ele descriu tendințe statistice observate în grupuri foarte mari, nu o rețetă obligatorie a inteligenței.
O corelație de 0,32 nu înseamnă că cineva este cu 32% mai inteligent
Cifrele din studiu pot fi interpretate greșit.
O corelație de 0,32 între hărnicie și abilitatea mentală generală nu înseamnă:
- că hărnicia crește IQ-ul cu 32%;
- că 32% dintre oamenii muncitori sunt inteligenți;
- că o persoană harnică este automat mai inteligentă decât una mai puțin activă;
- că personalitatea explică singură inteligența.
Corelația arată doar că cele două caracteristici tind să varieze împreună într-o anumită măsură.
Relațiile găsite sunt, în cea mai mare parte, mici sau moderate. Există foarte mulți oameni care nu urmează tiparul mediu:
- introvertiți cu inteligență excepțională;
- extrovertiți cu rezultate cognitive slabe;
- persoane dezordonate și foarte capabile;
- oameni disciplinați cu aptitudini medii;
- persoane anxioase cu performanțe intelectuale extraordinare.
Un scor de personalitate nu poate înlocui un test cognitiv standardizat.
Studiul nu arată că personalitatea provoacă inteligența
Meta-analiza a reunit corelații. Nu a repartizat experimental oamenii să devină mai curioși, mai activi sau mai muncitori pentru a observa dacă inteligența lor crește.
Prin urmare, nu poate stabili direcția cauzală.
Sunt posibile mai multe explicații:
- anumite trăsături încurajează învățarea și dezvoltarea abilităților;
- abilitățile ridicate modifică experiențele și, în timp, personalitatea;
- aceiași factori genetici pot influența ambele domenii;
- educația și mediul familial pot favoriza atât curiozitatea, cât și performanța cognitivă;
- succesul academic poate crește încrederea și motivația;
- sănătatea mintală poate influența atât răspunsurile la chestionare, cât și performanța la teste.
Autorii descriu „constelații” de trăsături și capacități care se pot influența reciproc în timp, nu o relație simplă de tip cauză–efect.
Inteligența nu este același lucru cu succesul școlar
Un elev poate avea capacități cognitive foarte bune, dar rezultate slabe dacă:
- nu este motivat;
- nu își face temele;
- are anxietate;
- doarme insuficient;
- traversează probleme familiale;
- are o tulburare de atenție;
- nu se adaptează metodei de predare;
- nu beneficiază de resurse.
În sens invers, un elev cu abilități cognitive medii poate obține rezultate foarte bune prin perseverență și organizare.
O altă meta-analiză a arătat că, în predicția performanței academice, capacitatea cognitivă rămâne cel mai important factor, dar conștiinciozitatea aduce informații suplimentare importante.
Inteligența descrie ce poate face o persoană din punct de vedere cognitiv. Personalitatea influențează cât de des își folosește capacitățile, unde le investește și cât timp continuă când apare dificultatea.
Pot fi dezvoltate trăsăturile asociate cu o minte ageră?
Personalitatea are o componentă relativ stabilă, dar nu este complet fixă.
O persoană nu poate decide peste noapte să devină extrovertită sau complet lipsită de anxietate. Poate însă exersa comportamente care susțin învățarea și folosirea capacităților cognitive.
Printre acestea se numără:
- citirea unor materiale din afara domeniului familiar;
- formularea de întrebări înainte de acceptarea unei afirmații;
- căutarea deliberată a opiniilor contrare;
- începerea unor proiecte dificile;
- împărțirea obiectivelor mari în etape;
- finalizarea sarcinilor începute;
- reducerea amânării;
- învățarea unei competențe noi;
- explicarea unui concept altei persoane;
- alternarea reflecției cu activitatea practică;
- îngrijirea somnului și a sănătății mintale;
- acceptarea faptului că o convingere poate fi greșită.
Aceste practici nu garantează creșterea IQ-ului. Pot îmbunătăți însă cunoștințele, flexibilitatea, atenția, capacitatea de rezolvare a problemelor și modul în care o persoană își folosește resursele.
Un om inteligent nu trebuie să arate într-un anumit fel
Cea mai importantă lecție a cercetării este că stereotipurile pot ascunde inteligența.
Un copil vorbăreț și energic poate avea o gândire extraordinară. Un coleg care contestă procedurile poate observa o soluție pe care ceilalți nu o văd. O persoană sociabilă poate avea o mare curiozitate intelectuală. Cineva care nu își ține biroul impecabil poate fi extrem de perseverent în rezolvarea problemelor dificile.
La fel, liniștea, ochelarii, lectura, politețea sau modestia nu dovedesc singure nimic despre capacitățile cognitive.
Profilul asociat cel mai frecvent cu o minte ageră nu este pur și simplu „introvertitul inteligent” sau „extrovertitul de succes”.
Este o combinație mai complexă: curiozitate pentru idei, disponibilitate de a depune efort, energie, inițiativă, independență și suficientă stabilitate emoțională pentru ca abilitățile să poată fi folosite.
Inteligența descrie potențialul cognitiv. Personalitatea influențează direcția în care este pus în mișcare.
