Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Excesul de țesut adipos este asociat cu un risc mai mare pentru 13 tipuri de cancer, iar întrebarea care îi preocupă tot mai mult pe medici este cât trebuie să slăbească o persoană pentru ca riscul oncologic să înceapă să scadă?
Nu există, deocamdată, un prag confirmat de tipul „5 kilograme”, „10% din greutate” sau „două mărimi la haine”. Jennifer A. Ligibel, medic oncolog la Dana-Farber Cancer Institute și profesoară la Harvard Medical School, a explicat pentru Cancer Network că medicina are dovezi puternice despre legătura dintre obezitate și cancer, dar știe mai puțin despre cantitatea exactă de greutate pierdută necesară pentru a schimba riscul unei persoane.
Datele cele mai solide vin, în acest moment, din studiile pe pacienți care au trecut prin chirurgie bariatrică. Aceste cercetări arată o scădere clară a riscului de cancere asociate obezității, dar pacienții operați pierd, de regulă, mult mai multă greutate decât persoanele care slăbesc prin dietă, mișcare sau medicamente. De aceea, medicii nu pot spune încă dacă este nevoie de o scădere atât de mare pentru a obține o protecție oncologică măsurabilă.
Obezitatea este legată de 13 tipuri de cancer
Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA, CDC, arată că excesul ponderal și obezitatea sunt asociate cu un risc mai mare pentru 13 tipuri de cancer. Lista include cancerul colorectal, cancerul de sân după menopauză, cancerul uterin, ovarian, pancreatic, hepatic, renal, tiroidian, cancerul de vezică biliară, adenocarcinomul esofagian, cancerul gastric superior, meningiomul și mielomul multiplu. Aceste forme reprezintă aproximativ 40% dintre cancerele diagnosticate anual în Statele Unite, potrivit CDC.
Legătura nu înseamnă că fiecare persoană cu obezitate va face cancer și nici că o persoană cu greutate normală este ferită. Cancerul are cauze multiple, de la vârstă și genetică până la fumat, alcool, infecții, expuneri profesionale, sedentarism și dietă. Totuși, greutatea corporală intră în categoria factorilor care pot fi modificați, iar acest lucru o transformă într-o țintă importantă pentru prevenție.
Excesul de grăsime corporală poate întreține inflamația cronică, rezistența la insulină, niveluri mai mari de insulină în sânge și modificări hormonale. Aceste mecanisme sunt studiate intens deoarece pot favoriza apariția sau evoluția unor tumori. În cazul cancerelor hormonodependente, cum este cancerul de sân după menopauză sau cancerul endometrial, țesutul adipos are o relevanță medicală aparte.
Întrebarea nu este dacă greutatea contează, ci cât trebuie pierdut
Jennifer A. Ligibel spune că există sute de studii care arată asocierea dintre obezitate și un risc mai mare de cancer, recidivă sau mortalitate în unele dintre cele mai frecvente cancere, inclusiv sân, colon și cancere ginecologice. Ce lipsește este un răspuns clinic precis despre cât de mult trebuie să slăbească o persoană pentru prevenție sau pentru rezultate mai bune după diagnostic.
Această nuanță este importantă pentru pacienți. O persoană care trăiește cu obezitate poate avea impresia că beneficiile apar doar după o scădere masivă în greutate. Datele medicale nu permit o concluzie atât de rigidă. În același timp, nici promisiunea că o scădere mică reduce sigur riscul de cancer nu ar fi corectă.
În boli cardiovasculare sau diabet, medicina are praguri mai clare. O scădere de 5 până la 10% din greutatea corporală poate îmbunătăți glicemia, tensiunea, colesterolul sau ficatul gras. În oncologie, relația este mai greu de măsurat, deoarece multe cancere apar după ani sau decenii, iar studiile randomizate pe termen lung sunt dificil de făcut.
Ce au arătat studiile despre chirurgia bariatrică
Unul dintre cele mai citate studii este SPLENDID, publicat în 2022 în JAMA Network. Cercetarea a inclus 30.318 adulți cu obezitate, dintre care 5.053 au trecut prin chirurgie bariatrică, iar 25.265 au fost incluși într-un grup comparabil fără operație. Pacienții au fost urmăriți pe termen lung, iar cercetătorii au analizat apariția cancerelor asociate obezității și mortalitatea prin cancer.
Rezultatele au fost clare. Chirurgia bariatrică a fost asociată cu un risc mai mic de cancere asociate obezității, cu un hazard ratio de 0,68, și cu o mortalitate prin cancer mai mică, cu un hazard ratio de 0,52. La 10 ani, incidența cumulată a cancerelor asociate obezității a fost de 2,9% în grupul operat și de 4,9% în grupul fără operație.
Studiul a raportat și diferența de greutate dintre grupuri. La 10 ani, pacienții care trecuseră prin chirurgie bariatrică aveau o pierdere ponderală cu aproximativ 24,8 kilograme mai mare, echivalentul unei diferențe de 19,2% față de grupul neoperat. Aceste cifre explică de ce datele sunt greu de transpus direct la cineva care încearcă să slăbească prin schimbări alimentare sau prin activitate fizică.
De ce chirurgia bariatrică nu oferă tot răspunsul
Chirurgia bariatrică este una dintre cele mai eficiente intervenții pentru obezitatea severă, dar nu este o soluție generală pentru toată populația. Ea are indicații medicale precise, presupune evaluare atentă, controale pe termen lung și schimbări majore de stil de viață.
Mai există o limită importantă. Studiile despre chirurgia bariatrică și cancer nu sunt, în general, studii randomizate în care oamenii sunt repartizați întâmplător la operație sau la lipsa operației. Cercetătorii compară pacienți operați cu pacienți asemănători ca vârstă, greutate, sex și boli asociate. Această metodă este valoroasă, dar nu elimină complet riscul unor diferențe ascunse între grupuri.
Chiar și așa, datele sunt greu de ignorat. În analiza SPLENDID, cercetătorii au notat că studiile randomizate suficient de mari pentru prevenția cancerului ar fi foarte greu de realizat, deoarece ar cere mii de participanți și urmărire timp de mulți ani. Din acest motiv, studiile observaționale bine construite rămân o sursă importantă de informație.
Medicamentele GLP-1 au deschis o nouă direcție
Interesul pentru medicamentele GLP-1, precum semaglutida sau alte terapii din aceeași clasă, a crescut puternic în ultimii ani. Aceste medicamente sunt folosite pentru diabet de tip 2 și, în anumite indicații, pentru managementul greutății. Ele pot produce scăderi mari în greutate, deși, în general, nu la nivelul observat după chirurgia bariatrică.
Ligibel afirmă că datele despre GLP-1 sunt urmărite cu mare interes deoarece ar putea ajuta medicina să înțeleagă dacă scăderi ponderale mai mici decât cele obținute prin operație pot modifica riscul de cancer. Cercetarea este însă la început, iar concluziile trebuie citite cu prudență.
Un studiu publicat în 2024 în JAMA Network a analizat peste 1,6 milioane de pacienți cu diabet de tip 2 și fără diagnostic anterior de cancer asociat obezității. Cercetătorii au comparat pacienții tratați cu agoniști ai receptorului GLP-1 cu cei tratați cu insulină sau metformin. În comparație cu insulina, GLP-1 a fost asociat cu un risc mai mic pentru 10 dintre cele 13 cancere asociate obezității, inclusiv colorectal, endometrial, pancreatic, hepatic, ovarian, renal, de vezică biliară, esofagian, meningiom și mielom multiplu.
Rezultatul nu înseamnă că aceste medicamente previn cancerul în mod demonstrat. Studiul a fost observațional, iar pacienții aveau diabet de tip 2, deci concluziile nu pot fi extinse automat la toți adulții cu obezitate. Mai mult, în comparație cu metforminul, GLP-1 nu a fost asociat cu scăderea riscului pentru toate cancerele analizate, iar pentru cancerul renal a apărut un semnal de risc mai mare în anumite comparații. Un studiu mai nou a găsit semnale similare, dar cu aceleași rezerve
În 2025, JAMA Network a publicat o altă analiză, realizată pe date din rețeaua OneFlorida+, care a comparat 43.317 utilizatori de GLP-1 cu 43.315 persoane eligibile care nu foloseau aceste medicamente. Studiul a inclus adulți cu suprapondere sau obezitate, fără istoric anterior de cancer.
Cercetătorii au observat un risc global mai mic de cancer la utilizatorii de GLP-1, cu un hazard ratio de 0,83. Scăderi au fost raportate mai ales pentru cancerul endometrial, ovarian și meningiom. Pentru cancerul renal, autorii au notat un semnal de risc mai mare, aflat la limita relevanței statistice, motiv pentru care au cerut urmărire pe termen mai lung.
Aceste date sunt promițătoare, dar nu închid discuția. Medicamentele GLP-1 pot modifica greutatea, glicemia, inflamația, apetitul și metabolismul, iar cercetătorii trebuie să stabilească dacă eventualul beneficiu oncologic vine din scăderea ponderală, din efecte metabolice directe sau dintr-o combinație.
De ce nu ar trebui transformată slăbirea într-o promisiune falsă
Pentru public, mesajul poate fi ușor denaturat. „Slăbește și scapi de cancer” este o formulare greșită și periculoasă. Slăbirea poate reduce anumiți factori de risc, dar nu anulează riscul oncologic. Niciun medic serios nu poate promite că pierderea în greutate previne sigur o tumoră sau o recidivă.
Mai corect este altă formulare. Greutatea corporală este unul dintre factorii asupra cărora se poate interveni, iar reducerea excesului adipos poate schimba mediul metabolic în care apar sau evoluează anumite cancere. Beneficiul probabil depinde de tipul de cancer, vârstă, sex, distribuția grăsimii corporale, istoricul familial, bolile asociate și momentul în care apare scăderea ponderală.
Pentru persoanele diagnosticate deja cu cancer, subiectul devine și mai delicat. Slăbirea necontrolată poate fi un semn de boală activă sau poate agrava fragilitatea în timpul tratamentelor. De aceea, orice plan de scădere în greutate la un pacient oncologic trebuie discutat cu oncologul, nutriționistul și medicul curant.
Contează și cum slăbești, nu doar cât arată cântarul
O scădere rapidă în greutate nu este automat o veste bună. Dacă pierderea vine în mare parte din masă musculară, persoana poate ajunge mai vulnerabilă, mai obosită și cu toleranță mai slabă la tratamente sau intervenții medicale. În oncologie, menținerea masei musculare poate conta mult pentru recuperare și calitatea vieții.
Un program bine construit include alimentație cu suficiente proteine, activitate fizică adaptată, exerciții de forță, somn mai bun și controlul bolilor metabolice. Pentru unele persoane, medicamentele sau chirurgia bariatrică pot fi potrivite. Pentru altele, o scădere mai lentă, cu schimbări susținute, poate fi o alegere mai sigură.
Această diferență este importantă mai ales pentru adulții trecuți de 50 de ani, pentru femeile după menopauză și pentru pacienții care au avut deja un cancer. Obiectivul nu ar trebui să fie o cifră agresivă pe cântar, ci reducerea grăsimii excesive fără pierdere inutilă de masă musculară.
Ce poate face o persoană cu obezitate care vrea să reducă riscul
Primul pas realist este evaluarea medicală. Tensiunea, glicemia, profilul lipidic, ficatul gras, circumferința abdominală și istoricul familial pot arăta mai bine riscul real decât greutatea privită izolat. Medicul poate recomanda analize, screening oncologic adecvat vârstei și, dacă este cazul, trimitere către endocrinolog, diabetolog, nutriționist sau chirurg bariatric.
Al doilea pas este alegerea unei strategii care poate fi menținută. Dietele extreme rareori duc la rezultate stabile. O scădere ponderală obținută prin mese regulate, controlul porțiilor, reducerea alimentelor ultraprocesate, aport bun de fibre și proteine, plus mișcare adaptată, are șanse mai mari să reziste în timp.
Al treilea pas este evitarea rușinii ca motor al schimbării. Obezitatea este o boală complexă, influențată de biologie, mediu, medicamente, somn, stres, venituri, acces la alimente sănătoase și istoric personal. Mesajul medical nu ar trebui să fie moralizator, ci practic. Greutatea poate fi tratată, iar tratamentul poate aduce beneficii dincolo de aspectul fizic.
Ce știm acum și ce rămâne necunoscut
Știm că excesul ponderal și obezitatea sunt asociate cu 13 tipuri de cancer. Știm că chirurgia bariatrică, în studii mari observaționale, a fost asociată cu risc mai mic de cancere legate de obezitate și cu mortalitate oncologică mai mică. Știm și că medicamentele GLP-1 au produs semnale interesante în date reale, mai ales pentru anumite cancere, dar cercetarea are nevoie de urmărire mai lungă.
Ce nu știm încă este cifra exactă. Nu există un prag universal de slăbire care să garanteze reducerea riscului de cancer. Pentru unii oameni, o scădere moderată poate îmbunătăți puternic metabolismul. Pentru alții, poate fi nevoie de o intervenție medicală mai amplă. Iar în cazul pacienților oncologici, deciziile trebuie luate individual.
Mesajul cel mai corect este acesta. Slăbitul nu este o poliță de asigurare împotriva cancerului, dar greutatea corporală pare să fie una dintre variabilele care pot fi schimbate. Pentru o persoană cu obezitate, discuția cu medicul despre scădere ponderală nu mai ține doar de diabet, inimă sau articulații. Ține și de prevenția oncologică, chiar dacă medicina încă nu poate spune exact câte kilograme trebuie pierdute pentru ca riscul să scadă.
