Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
O cină organizată acasă, alături de prieteni sau vecini, poate aduce în aceeași activitate conexiune socială, stimulare mentală, mâncare gătită, mișcare și relaxare. Oncologul și specialistul în îmbătrânire sănătoasă Ezekiel Emanuel spune că aceasta ar fi prima sa recomandare pentru o persoană care vrea să își protejeze sănătatea, înaintea suplimentelor scumpe și a metodelor de biohacking.
Când este întrebat ce activitate ar recomanda pentru o viață mai lungă și mai sănătoasă, oncologul Ezekiel Emanuel nu vorbește despre crioterapie, peptide, post prelungit sau dispozitive care măsoară fiecare etapă a somnului.
Răspunsul său este mult mai simplu: organizează o cină cu prietenii.
Emanuel, profesor de oncologie și etică medicală la University of Pennsylvania, susține că o masă pregătită acasă poate reuni mai multe comportamente asociate cu îmbătrânirea sănătoasă:
- interacțiunea socială;
- stimularea creierului;
- prepararea unei mese echilibrate;
- activitatea fizică ușoară;
- relaxarea și sentimentul de apartenență.
Într-o discuție despre cele șase reguli pentru o viață lungă, medicul a explicat că o cină îi obligă pe oameni să aleagă rețete, să se organizeze, să gătească și să poarte conversații. O plimbare făcută după masă adaugă și componenta de mișcare.
De ce o cină poate conta mai mult decât pare
O masă cu alte persoane nu este un tratament și nu garantează longevitatea.
Valoarea ei vine din faptul că aduce împreună mai mulți factori care influențează sănătatea pe termen lung, fără să transforme prevenția într-o activitate obositoare sau costisitoare.
În aceeași seară, o persoană poate:
- să planifice și să pregătească o rețetă;
- să folosească atenția, memoria și coordonarea;
- să mănânce alături de alții;
- să discute și să asculte;
- să strângă masa și să facă puțină mișcare;
- să iasă la o plimbare;
- să își întărească relațiile.
Emanuel consideră că medicina și publicul acordă prea puțină atenție sănătății sociale, în comparație cu dieta, greutatea sau exercițiul fizic.
Această idee este susținută și de Organizația Mondială a Sănătății, care descrie conexiunea socială ca pe o componentă a sănătății fizice și mintale, nu doar ca pe o sursă de divertisment.
Relațiile sociale sunt legate de o viață mai lungă
Conexiunea socială descrie felul în care oamenii relaționează și interacționează unii cu alții.
OMS o împarte în trei dimensiuni:
- structura relațiilor – câte relații are o persoană și cât de des interacționează;
- funcția – ce tip de sprijin primește sau oferă;
- calitatea – dacă relațiile sunt apropiate și satisfăcătoare sau tensionate și conflictuale.
Nu este suficient ca o persoană să fie înconjurată de oameni. Relațiile trebuie să îi ofere un anumit nivel de sprijin, siguranță și apartenență.
Raportul Comisiei OMS pentru Conexiune Socială arată că izolarea și singurătatea sunt asociate cu mortalitate prematură, boli cardiovasculare, diabet de tip 2, depresie și anxietate. Aproximativ una din șase persoane la nivel mondial declară că se simte singură.
Singurătatea și izolarea nu sunt același lucru
O persoană care locuiește singură nu este automat singură din punct de vedere emoțional.
Ea poate avea prieteni apropiați, poate vorbi zilnic cu familia și poate participa la activități comunitare.
În același timp, cineva poate locui împreună cu partenerul sau familia și totuși să se simtă singur.
OMS face diferența între:
- izolare socială – existența obiectivă a prea puține contacte și relații;
- singurătate – sentimentul că relațiile pe care persoana le are nu corespund celor de care are nevoie.
O cină cu prietenii poate reduce izolarea, dar nu rezolvă automat singurătatea profundă. În asemenea situații, pot fi necesare relații mai apropiate, activități regulate, sprijin psihologic sau intervenții pentru depresie și anxietate.
De ce întâlnirile trebuie să fie regulate
O singură masă festivă pe an nu poate compensa luni întregi de izolare.
Efectul pozitiv al relațiilor se construiește din interacțiuni repetate și previzibile:
- o cină în fiecare săptămână sau lună;
- o plimbare cu un prieten;
- un apel telefonic regulat;
- un club de lectură;
- o activitate de voluntariat;
- un curs;
- un grup religios sau comunitar;
- o masă duminicală în familie.
Regularitatea creează sentimentul că persoana are pe cineva pe care se poate baza și o activitate către care să privească cu plăcere.
OMS include grupurile comunitare, serviciile de socializare, antrenarea abilităților sociale și terapiile psihologice printre strategiile care pot reduce izolarea și singurătatea.
Gătitul pune creierul la lucru
Pregătirea unei mese poate părea o activitate de rutină, dar implică mai multe funcții cognitive.
Persoana trebuie să:
- aleagă o rețetă;
- calculeze cantități;
- planifice cumpărăturile;
- urmărească ordinea etapelor;
- gestioneze mai multe preparate;
- adapteze rețeta;
- controleze timpul și temperatura;
- rezolve greșelile apărute.
Învățarea unei rețete noi solicită mai mult creierul decât repetarea automată a unui preparat cunoscut de ani întregi.
Emanuel include stimularea mentală și învățarea continuă între cele șase reguli ale sale pentru îmbătrânire sănătoasă. El recomandă activități care sunt suficient de noi și dificile încât să necesite atenție și adaptare.
Conversația este și ea un exercițiu cognitiv
O discuție bună presupune mai mult decât rostirea unor cuvinte.
Creierul trebuie să:
- urmărească firul conversației;
- interpreteze tonul și expresiile;
- își amintească informații;
- formuleze răspunsuri;
- schimbe perspectiva;
- înțeleagă emoțiile celuilalt;
- reacționeze la idei noi.
O conversație poate stimula memoria, limbajul, atenția și flexibilitatea mentală.
Interacțiunile sociale regulate sunt asociate în studiile observaționale cu o sănătate cognitivă mai bună. Totuși, asocierea nu demonstrează că simpla organizare a unor cine previne demența. Persoanele mai sănătoase și mai active pot avea, de la început, și o viață socială mai bogată.
Mâncarea gătită acasă poate fi mai ușor de controlat
Atunci când pregătește masa, gazda decide:
- câtă sare adaugă;
- ce tip de grăsime folosește;
- ce cantitate de legume pune;
- cât de mare este porția;
- dacă include produse ultraprocesate;
- ce desert oferă.
O cină echilibrată poate conține:
- legume;
- salată;
- leguminoase;
- pește sau carne proaspătă;
- cereale integrale;
- fructe;
- iaurt;
- ulei de măsline;
- nuci și semințe.
Nu trebuie să fie o masă „perfectă”. Mesajul lui Emanuel este tocmai evitarea perfecționismului și a restricțiilor imposibil de menținut.
O porție de desert împărțită cu prietenii nu anulează valoarea unei alimentații în general echilibrate.
Masa în companie poate schimba felul în care mâncăm
Când oamenii mănâncă singuri, în fața televizorului sau telefonului, pot acorda mai puțină atenție gustului, porției și sațietății.
O masă așezată poate încetini ritmul și poate transforma mâncarea dintr-un gest automat într-o experiență.
Totuși, efectul nu este identic pentru toată lumea. Mesele sociale pot duce și la porții mai mari, mai multe gustări sau consum mai mare de alcool.
Beneficiul depinde de:
- calitatea mâncării;
- durata întâlnirii;
- atmosfera;
- relațiile dintre participanți;
- cantitatea de alcool;
- existența sau nu a presiunii sociale.
O cină tensionată, cu certuri sau excese, nu are aceleași efecte ca o întâlnire plăcută și relaxată.
Strângerea mesei și plimbarea adaugă mișcare
Activitatea fizică nu înseamnă numai sală sau alergare.
Cumpărăturile, pregătirea mesei, servirea, strângerea și spălarea vaselor implică stat în picioare, mers și mișcarea brațelor.
Efortul este redus, dar întrerupe sedentarismul.
Emanuel recomandă și o plimbare după cină. Astfel, întâlnirea include o formă accesibilă de activitate aerobică și oferă timp suplimentar pentru conversație.
Pentru adulții sedentari sau mai în vârstă, o plimbare ușoară poate fi mai realistă decât un program intens de antrenament.
Mișcarea trebuie adaptată stării de sănătate. O persoană cu dureri, probleme cardiace sau tulburări de echilibru poate avea nevoie de recomandarea medicului.
Este necesar alcoolul pentru o cină reușită?
Nu.
În materialul publicat de TODAY este menționată ideea că puțin vin ar putea facilita conversația. Această afirmație trebuie însă interpretată cu prudență.
Alcoolul nu este necesar pentru socializare și nu ar trebui recomandat pentru longevitate.
Consumul este legat de un risc crescut pentru mai multe cancere, inclusiv cele de sân, ficat și colon. O persoană care nu consumă alcool nu are niciun motiv medical să înceapă pentru presupuse beneficii sociale.
O cină poate include:
- apă minerală;
- apă cu fructe;
- ceai rece fără zahăr;
- băuturi fără alcool;
- limonadă;
- cafea, dacă ora și toleranța permit.
Pentru oameni cu antecedente de dependență, boli hepatice, tratamente incompatibile sau sarcină, alcoolul trebuie evitat.
Telefonul poate rămâne în altă cameră
O întâlnire fizică nu garantează o conversație reală dacă fiecare participant își verifică permanent telefonul.
Pentru câteva ore, invitații pot conveni să lase dispozitivele:
- într-un coș;
- pe silențios;
- într-o altă cameră;
- cu ecranul în jos, departe de masă.
Scopul nu este impunerea unei reguli rigide, ci reducerea întreruperilor.
O persoană care așteaptă un apel important, are copii acasă sau monitorizează o problemă medicală trebuie, firește, să își poată păstra telefonul aproape.
Nu trebuie să gătești singur
Pentru cineva care nu știe să gătească, are puțin timp sau se simte copleșit, o cină poate fi organizată și altfel.
Emanuel propune varianta în care fiecare invitat aduce un preparat.
Alte soluții sunt:
- o supă și un fel simplu;
- o masă cu gustări;
- un picnic;
- o cafea și un desert;
- o seară în care invitații gătesc împreună;
- comandarea unei părți a mesei;
- întâlnirea într-un parc.
Beneficiul principal este conexiunea, nu performanța culinară.
Grupul nu trebuie să fie mare
O „cină cu prietenii” nu înseamnă obligatoriu zece sau douăzeci de persoane.
Pentru cineva introvertit sau anxios, o întâlnire cu unul sau doi oameni poate fi mult mai plăcută.
Pot fi invitați:
- un vecin;
- un coleg;
- o rudă;
- un prieten vechi;
- o persoană cunoscută recent;
- cineva care locuiește singur.
Calitatea interacțiunii este mai importantă decât numărul invitaților.
OMS subliniază că sănătatea socială depinde atât de numărul relațiilor, cât și de sprijinul și calitatea lor.
Ce faci când nu ai pe cine invita
Recomandarea poate părea simplă pentru oamenii care au deja o rețea socială, dar dificilă pentru cineva mutat într-un oraș nou, divorțat, văduv sau izolat din cauza unei boli.
Primii pași pot fi:
- participarea la un curs;
- înscrierea într-un grup local;
- voluntariatul;
- reluarea legăturii cu o cunoștință;
- invitarea unui coleg la cafea;
- folosirea bibliotecii sau a centrelor comunitare;
- activități pentru seniori;
- grupuri pentru persoane cu aceeași boală sau experiență;
- întâlniri online urmate, când este posibil, de activități fizice.
Conexiunile noi se formează mai ușor în jurul unei activități comune decât prin încercarea directă de „a-ți face prieteni”.
O cină nu înlocuiește tratamentul singurătății
Singurătatea persistentă poate apărea în depresie, anxietate socială, doliu, traumă sau după schimbări majore de viață.
Pentru unele persoane, invitația de a organiza o cină poate părea imposibilă.
Sprijinul poate include:
- psihoterapie;
- tratamentul depresiei;
- grupuri de suport;
- servicii sociale;
- programe de conectare comunitară;
- ajutor pentru probleme de mobilitate și transport.
OMS consideră singurătatea o problemă de sănătate publică și arată că soluțiile nu trebuie lăsate exclusiv în responsabilitatea individului. Comunitățile au nevoie de parcuri, transport, biblioteci și spații accesibile în care oamenii să se poată întâlni.
Activitatea nu poate garanta longevitatea
Durata vieții este influențată de numeroși factori:
- genetică;
- boli;
- venit;
- educație;
- locuință;
- poluare;
- acces la servicii medicale;
- alimentație;
- mișcare;
- somn;
- accidente.
O cină săptămânală nu poate elimina efectul tuturor acestor factori.
Recomandarea lui Emanuel trebuie privită ca un mod practic de a integra mai multe comportamente sănătoase, nu ca pe o rețetă antiîmbătrânire.
Raportul OMS susține că relațiile sociale de calitate sunt legate de o sănătate mai bună și de un risc mai mic de deces prematur, dar efectele diferă între oameni și situații.
Cum poți începe fără prea mult efort
O variantă realistă ar putea fi:
- inviți două persoane;
- alegi o rețetă simplă;
- pregătești un fel principal și o salată;
- rogi un invitat să aducă desertul;
- lași telefonul deoparte;
- alegi un subiect de conversație;
- faceți o plimbare de 15–20 de minute după masă;
- stabiliți următoarea întâlnire.
Întâlnirea poate fi organizată o dată pe lună și găzduită pe rând de participanți.
Nu este nevoie de o casă mare, de veselă specială sau de un meniu complicat.
De ce recomandarea este diferită de sfaturile obișnuite despre longevitate
Industria longevității promovează frecvent:
- teste costisitoare;
- suplimente;
- dispozitive;
- terapii experimentale;
- diete greu de urmat;
- monitorizare permanentă.
Cina propusă de Emanuel nu promite întinerirea celulelor și nu poate fi vândută într-un flacon.
Ea se bazează pe comportamente obișnuite, dar susținute de un corp tot mai mare de cercetări: conectare, hrană, activitate mentală și mișcare.
OMS a ridicat conexiunea socială la nivel de prioritate de sănătate publică și estimează că singurătatea contribuie la aproximativ 871.000 de decese anual. Aceste cifre nu demonstrează că fiecare masă cu prietenii prelungește viața, dar arată că relațiile nu ar trebui tratate drept un detaliu secundar al sănătății.
Pentru cineva care caută un prim pas ușor de pus în practică, recomandarea oncologului rămâne simplă: pregătește o masă, invită câțiva oameni, purtați o conversație adevărată și ieșiți apoi la plimbare.
