Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Hipertensiunea arterială poate avansa ani întregi fără să dea semne clare. Nu doare, nu se vede pe față, nu anunță mereu prin amețeli sau dureri de cap. Mulți oameni află întâmplător că au valori mari, la un control de rutină, înaintea unei intervenții medicale sau după ce își cumpără un tensiometru pentru altcineva din familie.
Organizația Mondială a Sănătății descrie hipertensiunea ca pe o afecțiune în care vasele de sânge au presiune crescută în mod persistent, iar inima trebuie să pompeze împotriva unei rezistențe mai mari. În timp, tensiunea netratată crește riscul de infarct, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă, boală renală și deces prematur.
În ghidurile americane actualizate, valorile de 130/80 mmHg sau mai mari intră deja în zona hipertensiunii, iar obiectivul tratamentului este, pentru cei mai mulți adulți, menținerea tensiunii sub acest prag.
De ce tensiunea mare este atât de periculoasă
Tensiunea arterială arată forța cu care sângele apasă pe pereții arterelor. Primul număr, tensiunea sistolică, măsoară presiunea din momentul în care inima se contractă. Al doilea număr, tensiunea diastolică, măsoară presiunea dintre bătăile inimii.
O valoare mare izolată, după stres, cafea, efort sau o noapte proastă, nu înseamnă automat hipertensiune. Problema apare când valorile rămân ridicate la măsurători repetate. Atunci arterele, inima, creierul și rinichii sunt expuși la presiune mai mare zi după zi.
OMS arată că factorii care pot fi modificați includ consumul excesiv de sare, alimentația bogată în grăsimi saturate și trans, aportul scăzut de fructe și legume, sedentarismul, fumatul, alcoolul și excesul ponderal. La acestea se adaugă vârsta, istoricul familial, diabetul și boala renală, factori care cresc riscul și cer monitorizare mai atentă.
Sarea care nu se vede pe farfurie
Mulți oameni spun că nu pun multă sare în mâncare și, totuși, consumă prea mult sodiu. Explicația este simplă: mare parte din sare vine deja ascunsă în produse procesate.
Mezelurile, brânzeturile sărate, pâinea, conservele, supele instant, sosurile, chipsurile, pizza, produsele de patiserie, mâncarea de restaurant și semipreparatele pot ridica aportul de sodiu fără ca persoana să simtă că mănâncă „foarte sărat”.
American Heart Association recomandă adulților să nu depășească 2.300 mg de sodiu pe zi, cu o țintă ideală de aproximativ 1.500 mg pentru multe persoane, mai ales cele cu risc cardiovascular.
Sodiul atrage apă în vasele de sânge. Când volumul de sânge crește, presiunea pe artere urcă. Pentru unii oameni, sensibilitatea la sare este mai pronunțată, în special la vârstnici, persoane cu diabet, boală renală sau hipertensiune deja diagnosticată.
Dieta DASH, una dintre cele mai bine susținute prin studii
Pentru scăderea tensiunii, una dintre cele mai studiate intervenții alimentare este dieta DASH, prescurtare de la Dietary Approaches to Stop Hypertension. Ea se bazează pe legume, fructe, cereale integrale, lactate cu puține grăsimi, pește, leguminoase, nuci și semințe. În același timp, reduce carnea roșie, produsele foarte sărate, dulciurile și alimentele ultraprocesate.
Studiul DASH-Sodium, publicat în The New England Journal of Medicine, a arătat că dieta DASH a redus tensiunea sistolică la toate nivelurile de sodiu testate, iar efectul a fost mai mare când aportul de sare a fost redus.
Pentru public, mesajul este practic. Nu ajunge să iei solnița de pe masă dacă meniul rămâne plin de produse gata preparate. Etichetele contează. Uneori, sarea cea mai problematică nu este cea adăugată acasă, ci cea inclusă deja în produs.
Alcoolul poate ridica tensiunea chiar dacă pare un obicei „normal”
Alcoolul este deseori privit ca metodă de relaxare, mai ales seara. Pentru tensiune, însă, consumul frecvent poate deveni o problemă. OMS include alcoolul printre factorii modificabili legați de hipertensiune.
Efectul nu ține doar de cantitate. Alcoolul poate crește pulsul, poate activa sistemul nervos simpatic, poate afecta somnul, poate favoriza creșterea în greutate și poate reduce controlul tensiunii la persoanele care iau deja tratament.
Statul pe scaun ore întregi
Sedentarismul afectează tensiunea prin mai multe căi. Crește riscul de obezitate, reduce sensibilitatea la insulină, favorizează rigidizarea vaselor și slăbește mecanismele prin care corpul reglează presiunea arterială.
CDC include inactivitatea fizică printre factorii care cresc riscul de hipertensiune, alături de alimentația nesănătoasă, alcool, tutun, diabet, obezitate, vârstă și istoric familial.
O analiză publicată în British Journal of Sports Medicine, care a inclus sute de studii randomizate, a comparat efectele exercițiului fizic cu cele ale medicamentelor antihipertensive asupra tensiunii sistolice. Autorii au observat că, la persoanele cu hipertensiune, exercițiul poate avea reduceri relevante ale tensiunii, comparabile în anumite analize cu efectele unor tratamente medicamentoase. Asta nu înseamnă că medicamentele se opresc fără medic, ci că mișcarea trebuie tratată ca parte reală din prevenție și control.
Cea mai bună activitate este cea care poate fi menținută. Mers alert, înot, bicicletă, urcat scări, exerciții de forță adaptate, gimnastică medicală sau dans. Pentru mulți oameni, primul pas este mai simplu: pauze scurte de mișcare în zilele cu multe ore la birou.
Stresul cronic, presiunea invizibilă
Stresul acut este normal. Corpul eliberează adrenalină și cortizol, pulsul crește, vasele se contractă, iar tensiunea urcă temporar. După ce pericolul trece, organismul ar trebui să revină la ritmul obișnuit.
Problema apare când stresul devine stare de fond. Muncă fără pauze, griji financiare, îngrijirea unui membru al familiei, conflicte, lipsa somnului, notificări permanente și sentimentul că nu există timp de refacere pot ține corpul într-o alertă prelungită.
Stresul mai are un efect indirect. Oamenii obosiți și tensionați mănâncă mai haotic, consumă mai multă cafea sau alcool, dorm mai prost și fac mai puțină mișcare. În astfel de situații, tensiunea nu crește dintr-un singur motiv, ci dintr-un cumul de factori care se susțin reciproc.
Singurătatea poate ajunge să apese și pe inimă
Singurătatea persistentă și izolarea socială nu sunt doar probleme emoționale. Ele pot modifica rutina, somnul, nivelul de stres, apetitul, mișcarea și felul în care o persoană își urmărește sănătatea.
Un studiu publicat în Journal of the American Heart Association a analizat legătura dintre izolarea socială pe parcursul vieții și riscul de hipertensiune. Cercetătorii au observat că izolarea socială la începutul vârstei adulte sau la vârsta mijlocie a fost asociată cu o probabilitate mai mare de hipertensiune mai târziu, iar acumularea izolării în mai multe etape ale vieții a crescut riscul.
Pentru persoanele vulnerabile, lipsa sprijinului social poate însemna și controale amânate, tratament luat neregulat sau simptome ignorate. Inima nu funcționează separat de viața de zi cu zi.
Somnul prost și apneea de somn
Somnul scurt, fragmentat sau de slabă calitate poate afecta tensiunea. Corpul are nevoie de noapte pentru scăderea pulsului, reglarea hormonilor și reducerea presiunii asupra sistemului cardiovascular.
Un caz aparte este apneea obstructivă de somn, afecțiune în care respirația se oprește repetat în timpul nopții. Nivelul de oxigen scade, creierul trezește corpul pentru scurt timp, iar acest ciclu se repetă de multe ori. Persoana poate dormi opt ore și totuși se trezește epuizată.
American Heart Association a atras atenția că apneea de somn este frecventă la pacienții cu hipertensiune și rămâne adesea netratată. Semnele de alarmă sunt sforăitul puternic, pauzele de respirație observate de partener, trezirile cu senzație de sufocare, durerile de cap dimineața, somnolența ziua și tensiunea greu de controlat.
În aceste cazuri, soluția nu este doar „dormi mai mult”. Este nevoie de evaluare medicală, iar uneori de investigație de somn și tratament specific.
Medicamente care pot crește tensiunea
O cauză frecvent trecută cu vederea este tratamentul luat pentru alte probleme. Unele medicamente pot ridica tensiunea sau pot reduce efectul tratamentului antihipertensiv.
Printre acestea se află antiinflamatoarele nesteroidiene, cum sunt ibuprofenul și naproxenul, unele decongestionante pentru răceală, anumite antidepresive, corticosteroizii, unele contraceptive hormonale și suplimente precum sunătoarea. Mayo Clinic notează că antiinflamatoarele pot favoriza retenția de apă și pot afecta rinichii, iar decongestionantele pot îngusta vasele de sânge, cu efect asupra tensiunii.
Asta nu înseamnă că aceste medicamente sunt interzise pentru toți. Înseamnă că persoanele cu hipertensiune, boală renală, insuficiență cardiacă sau valori greu de controlat trebuie să spună medicului tot ce iau, inclusiv pastile fără rețetă și suplimente.
Boli care se pot ascunde în spatele hipertensiunii
Cele mai multe cazuri de hipertensiune sunt primare, adică nu au o singură cauză identificabilă. Există însă și hipertensiune secundară, produsă de o altă boală sau de un tratament.
Aceasta trebuie suspectată mai ales când tensiunea apare la vârste tinere, crește brusc, ajunge la valori foarte mari sau nu răspunde la mai multe medicamente. Printre cauze se pot afla boala renală, îngustarea arterelor renale, hiperaldosteronismul, tulburările tiroidiene, sindromul Cushing, apneea de somn și anumite medicamente.
Semnele care merită discutate cu medicul includ palpitații, transpirații neobișnuite, slăbiciune severă, creștere rapidă în greutate, intoleranță la frig sau căldură, urinare modificată, umflarea picioarelor, oboseală marcată sau valori tensionale care cresc fără explicație.
Moștenirea familială nu poate fi ignorată
Hipertensiunea poate apărea mai des în unele familii. Genele contează, dar familia transmite și obiceiuri. Mese sărate, porții mari, multe prăjeli, puțină mișcare, fumat, consum frecvent de alcool și controale rare. Toate se pot repeta de la o generație la alta.
Un istoric familial de hipertensiune, infarct, AVC sau boală renală nu înseamnă că boala este inevitabilă. Înseamnă că tensiunea trebuie verificată mai devreme și mai regulat.
Pentru o persoană cu risc familial, schimbările făcute la 30 sau 40 de ani pot întârzia apariția hipertensiunii sau pot reduce severitatea ei mai târziu. Nu este nevoie de perfecțiune. Este nevoie de consecvență.
Ce schimbări ajută cel mai mult
Cele mai eficiente măsuri sunt cele care pot fi menținute. Mai puține alimente procesate. Mai multe legume, fructe, leguminoase și cereale integrale. Mai puțin alcool. Mișcare regulată. Somn mai bun. Greutate controlată. Stoparea fumatului. Medicamente luate conform recomandării, atunci când sunt necesare.
Pentru mulți oameni, tensiunea nu scade după o singură schimbare spectaculoasă, ci după o serie de ajustări mici, repetate. O plimbare zilnică. O cină mai puțin sărată. Mai puține produse ambalate. O seară fără alcool. Un control medical făcut la timp.
Tratamentul medicamentos nu trebuie privit ca eșec. Dacă medicul îl recomandă, scopul este protecția inimii, creierului și rinichilor. Stilul de viață și medicamentele se completează reciproc.
