Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Ozempic, medicamentul al cărui principiu activ este semaglutida și care este utilizat în tratamentul diabetului și pentru scăderea în greutate, atrage din nou atenția cercetătorilor. De această dată, oamenii de știință analizează un posibil efect care depășește controlul glicemiei și al greutății corporale.
Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea California, Berkeley, din Statele Unite, sugerează că semaglutida ar putea încetini anumite efecte ale îmbătrânirii și ar putea contribui la prelungirea vieții în cazul șoarecilor bătrâni și sănătoși.
Cercetarea a fost finanțată de Institutele Naționale de Sănătate (NIH) și a analizat efectele semaglutidei, un medicament din categoria agoniștilor receptorilor GLP-1, asupra animalelor aflate la vârste înaintate. Rezultatele au fost publicate în revista științifică „Nature”.
Ce efecte a avut semaglutida asupra șoarecilor în vârstă
Pentru a vedea ce se întâmplă atunci când organismul a ajuns deja la o vârstă înaintată, cercetătorii au administrat semaglutidă timp de trei luni unor șoareci femele în vârstă de 20 de luni.
Comparativ cu animalele care nu au primit tratamentul, șoarecii cărora li s-a administrat semaglutidă au prezentat o funcționare mai bună la nivel muscular și cognitiv.
Analiza expresiei genelor a indicat, de asemenea, o reducere a unora dintre caracteristicile asociate procesului natural de îmbătrânire. Printre acestea s-au numărat creșterea inflamației și reducerea capacității de regenerare a organismului.
Șoarecii tratați au trăit aproape 100 de zile în plus
Cercetătorii au analizat și efectul semaglutidei asupra supraviețuirii.
Un alt grup de șoareci a primit tratamentul până la sfârșitul vieții. În cazul acestora, speranța medie de viață a fost cu aproape 100 de zile mai mare decât în cazul animalelor care nu au primit semaglutidă.
Oamenii de știință au vrut apoi să afle dacă rezultatul se explică pur și simplu prin faptul că medicamentul reduce de obicei cantitatea de alimente consumată.
Pentru a verifica această ipoteză, cercetătorii au administrat timp de cinci luni semaglutidă unui grup de șoareci femele în vârstă de 20 de luni. Rezultatele au fost comparate cu cele obținute în cazul unui alt grup de animale supuse unei restricții calorice de 24%, o reducere a cantității de hrană similară celei observate la șoarecii tratați cu medicamentul.
Ozempic și restricția calorică au avut efecte asemănătoare, dar nu identice
Cercetătorii au identificat numeroase asemănări între cele două grupuri în ceea ce privește diferiți parametri fiziologici.
Au existat însă și diferențe importante.
Animalele tratate cu semaglutidă au depășit valorile inițiale în ceea ce privește comportamentul explorator, memoria spațială și menținerea glicemiei.
În schimb, rata metabolică a scăzut la animalele supuse restricției calorice, în timp ce aceasta a rămas aproape neschimbată la șoarecii care au primit semaglutidă.
Aceste rezultate i-au determinat pe cercetători să ia în calcul posibilitatea ca medicamentele din categoria agoniștilor GLP-1 să acționeze, cel puțin parțial, prin mecanisme biologice care nu depind exclusiv de reducerea cantității de alimente consumate.
Cercetătorii caută mecanismul care ar putea încetini îmbătrânirea
Autorii studiului consideră că diferențele observate între semaglutidă și restricția calorică ar putea indica existența unei căi biologice distincte prin care medicamentele GLP-1 influențează procesul de îmbătrânire.
Identificarea acestei posibile căi ar putea deveni o direcție importantă pentru viitoarele cercetări privind longevitatea.
Rezultatele sunt însă departe de a demonstra că Ozempic sau semaglutida pot prelungi viața oamenilor.
Studiul a fost realizat pe șoareci, nu pe oameni
Cercetarea a fost efectuată pe animale, iar rezultatele nu pot fi transferate automat la oameni. Sunt necesare noi studii, inclusiv cercetări clinice, pentru a stabili dacă efectele observate la șoareci se regăsesc și în cazul oamenilor.
Rafael de Cabo, cercetător principal la Institutul Național pentru Îmbătrânire (NIA) din cadrul NIH și autor al unui comentariu referitor la studiu, subliniază importanța acestei direcții de cercetare.
Majoritatea bolilor cronice își au originea în procesul de îmbătrânire. Dacă medicamentele din categoria agoniștilor GLP-1 reușesc într-adevăr să încetinească acest proces, cercetătorii consideră că ar putea exista o gamă largă de beneficii clinice.
Deocamdată, însă, studiul oferă doar indicii obținute pe șoareci. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a afla dacă semaglutida are un efect similar asupra procesului de îmbătrânire la oameni.
