Din cuprinsul articolului
Demența este asociată, de obicei, cu uitarea: persoana repetă aceleași întrebări, pierde obiecte, nu își amintește întâlniri sau se rătăcește în locuri cunoscute. Totuși, în unele forme de demență, primele semne nu sunt neapărat legate de memorie, ci de mișcare, echilibru și coordonare.
Un mers nesigur, stângăcia apărută fără explicație, dificultățile de coordonare sau tremorul și rigiditatea membrelor pot fi semnale care merită verificate, mai ales dacă apar progresiv, se repetă sau sunt însoțite de schimbări de comportament, atenție, somn ori orientare.
Aceste simptome nu înseamnă automat demență. Pot avea cauze mult mai frecvente: probleme vestibulare, deficit de vitamina B12, efecte adverse ale medicamentelor, Parkinson, accident vascular cerebral, neuropatie diabetică, probleme cervicale, anxietate, tulburări tiroidiene sau alte boli neurologice. Dar tocmai pentru că lista cauzelor este lungă, apariția lor nu trebuie ignorată.
Mersul nesigur
Un prim semn care poate apărea înaintea pierderilor evidente de memorie este mersul nesigur. Persoana pare mai instabilă, merge mai încet, se împiedică ușor, își schimbă postura, face pași mai mici sau pare că nu mai are aceeași siguranță pe picioare.
În unele forme de demență, mai ales cele asociate afectării vaselor mici din creier sau tulburărilor de tip parkinsonian, mersul se poate modifica devreme. Persoana poate avea nevoie să se țină de mobilă, să evite scările sau să pară mai temătoare când merge pe teren denivelat.
NHS arată că simptomele demenței pot varia în funcție de zona creierului afectată și de tipul bolii, iar schimbările nu se limitează la memorie. În unele forme pot apărea dificultăți de gândire, limbaj, comportament, orientare și mișcare.
Un mers nesigur devine mai îngrijorător dacă apare împreună cu căderi repetate, confuzie, schimbări de dispoziție, încetinirea mișcărilor sau probleme noi de atenție.
Stângăcia apărută din senin
Al doilea semn este stângăcia. O persoană poate începe să scape obiecte, să verse lichide, să lovească lucruri din casă, să se împiedice de praguri sau să aibă dificultăți cu gesturi care înainte erau automate.
Poate părea doar neatenție. Dar dacă schimbarea este nouă și se repetă, merită observată. Creierul controlează nu doar memoria, ci și planificarea mișcărilor, orientarea în spațiu și adaptarea corpului la mediul din jur.
În boala Alzheimer, dificultățile de coordonare a unor mișcări fine pot apărea pe măsură ce boala evoluează. În alte tipuri de demență, semnele motorii pot fi mai vizibile încă de la început.
Stângăcia trebuie evaluată mai ales dacă apare la o persoană care era îndemânatică înainte sau dacă se asociază cu slăbiciune pe o parte a corpului, dificultăți de vorbire, amorțeală, vedere dublă sau amețeală severă. În aceste cazuri, trebuie exclus rapid un accident vascular cerebral sau altă problemă neurologică.
Problemele de coordonare
Al treilea semn este dificultatea de coordonare. Persoana poate avea probleme când se îmbracă, se încalță, taie alimente, folosește tacâmuri, scrie, încuie ușa, apasă corect pe butoane sau face activități care cer secvențe de mișcări.
Uneori, problema nu este forța musculară, ci faptul că mișcarea nu mai este organizată corect. Persoana știe ce vrea să facă, dar corpul nu mai execută gestul la fel de precis.
Acest tip de schimbare poate fi legat de afectarea zonelor cerebrale implicate în planificare, atenție și control motor. În demența vasculară, de exemplu, simptomele pot depinde de zonele creierului afectate de circulația deficitară sau de accidente vasculare mici. Alzheimer’s Society descrie demența vasculară ca o formă în care simptomele pot include încetinirea gândirii, probleme de planificare, dificultăți de concentrare, schimbări de dispoziție și, la unele persoane, probleme de mișcare.
Coordonarea afectată nu trebuie pusă automat pe seama îmbătrânirii. Îmbătrânirea poate aduce mișcări mai lente, dar pierderea clară a unei abilități trebuie discutată cu medicul.
Tremorul și rigiditatea membrelor
Al patrulea semn este apariția tremorului, rigidității sau încetinirii mișcărilor. Aceste simptome sunt cunoscute mai ales din boala Parkinson, dar pot fi întâlnite și în demența cu corpi Lewy sau în demența asociată bolii Parkinson.
Dementia with Lewy bodies poate provoca probleme de mișcare asemănătoare bolii Parkinson, inclusiv rigiditate, mișcări lente, tremor, mers târșâit și risc crescut de cădere. Pot apărea și halucinații vizuale, somn agitat, fluctuații mari ale atenției și episoade în care persoana pare foarte confuză, apoi mai lucidă.
Parkinson’s UK explică faptul că demența poate apărea la unele persoane cu boala Parkinson, iar simptomele cognitive se pot asocia cu mișcări lente, rigiditate și tremor.
Tremorul singur nu înseamnă demență. Poate apărea în tremor esențial, anxietate, hipertiroidism, după cafeină în exces sau ca efect advers al unor medicamente. Dar dacă tremorul vine împreună cu rigiditate, mers schimbat, căderi, halucinații, somn agitat sau confuzie, trebuie evaluat neurologic.
De ce pot apărea semne fizice înaintea pierderii memoriei
Demența nu este o singură boală. Este un termen care descrie un declin al funcțiilor cognitive suficient de important încât să afecteze viața de zi cu zi. Cauzele pot fi diferite: boala Alzheimer, demența vasculară, demența cu corpi Lewy, demența frontotemporală, demența asociată bolii Parkinson sau forme mixte.
În boala Alzheimer, memoria recentă este adesea printre primele funcții afectate. Dar în alte forme, primele semne pot ține de comportament, limbaj, atenție, somn, mișcare sau echilibru.
De exemplu, în demența cu corpi Lewy, problemele de atenție, halucinațiile vizuale, tulburările de somn și semnele de parkinsonism pot apărea devreme. În demența vasculară, pot fi mai evidente încetinirea gândirii, dificultățile de planificare, tulburările de mers sau schimbările după episoade vasculare mici.
De aceea, așteptarea pierderilor de memorie ca singur criteriu poate întârzia diagnosticul.
Semnele fizice care trebuie puse în context
Cele patru semne — mers nesigur, stângăcie, probleme de coordonare, tremor sau rigiditate — contează mai mult când apar împreună cu alte schimbări.
Merită atenție dacă persoana:
- cade mai des;
- se mișcă mult mai lent;
- are episoade de confuzie;
- pare mai dezorganizată;
- are dificultăți de planificare;
- se rătăcește;
- are halucinații vizuale;
- devine apatică;
- își schimbă personalitatea;
- are somn agitat, cu mișcări intense sau vise „trăite”;
- are probleme noi de vorbire;
- își pierde interesul pentru activități obișnuite;
- nu mai gestionează bine banii sau medicamentele.
Un singur simptom fizic poate avea multe explicații. Un tipar nou, progresiv, care afectează viața de zi cu zi, trebuie verificat.
Când trebuie mers rapid la medic
Unele simptome trebuie evaluate urgent, pentru că pot indica un accident vascular cerebral sau o altă problemă acută, nu o demență lent progresivă.
Sună la 112 dacă apar brusc:
- slăbiciune pe o parte a corpului;
- față căzută într-o parte;
- dificultăți de vorbire;
- confuzie severă;
- pierdere bruscă de vedere;
- amețeală puternică;
- tulburări de echilibru apărute din senin;
- durere de cap severă, diferită de cele obișnuite.
Dacă simptomele se instalează treptat, dar se repetă sau se agravează, primul pas poate fi medicul de familie, care poate recomanda analize și trimitere către neurolog, geriatru sau psihiatru, în funcție de caz.
Ce investigații pot clarifica situația
Medicul poate începe cu o discuție detaliată despre simptome, medicamente, boli, căderi, somn, schimbări de comportament și istoricul familial. Este foarte util ca la consult să participe și o persoană apropiată, pentru că pacientul poate să nu observe toate schimbările.
Pot fi recomandate analize pentru cauze tratabile: hemogramă, vitamina B12, funcție tiroidiană, glicemie, funcție hepatică și renală, electroliți, inflamație sau alte teste, în funcție de context.
Neurologul poate recomanda teste cognitive, evaluarea mersului și coordonării, RMN sau CT cerebral, mai ales dacă există suspiciune de demență vasculară, boală Parkinson, demență cu corpi Lewy sau alte afecțiuni neurologice.
Important este că unele cauze ale acestor simptome sunt tratabile. De aceea, nu trebuie presupus din start că este demență.
Ce se poate face pentru reducerea riscului
Nu toate formele de demență pot fi prevenite, iar vârsta și genetica nu pot fi schimbate. Totuși, există factori de risc asupra cărora se poate acționa.
NHS recomandă măsuri precum activitatea fizică regulată, alimentația echilibrată, renunțarea la fumat, limitarea alcoolului, menținerea unei greutăți sănătoase, controlul tensiunii arteriale, colesterolului și diabetului.
Pentru demența vasculară, controlul factorilor cardiovasculari este foarte important: tensiune, glicemie, colesterol, fibrilație atrială, fumat, sedentarism și greutate.
Mișcarea are un rol dublu: protejează vasele de sânge și ajută la menținerea forței, echilibrului și coordonării, reducând riscul de căderi.
Concluzie
Demența nu începe întotdeauna cu pierderi de memorie. La unele persoane, primele semne pot fi fizice: mers nesigur, stângăcie, dificultăți de coordonare, tremor sau rigiditate.
Aceste simptome nu înseamnă automat demență și pot avea multe alte cauze, unele tratabile. Dar dacă apar progresiv, se repetă sau sunt însoțite de confuzie, schimbări de comportament, halucinații, probleme de somn sau dificultăți de organizare, trebuie discutate cu medicul.
Diagnosticul timpuriu nu vindecă demența, dar poate ajuta la controlul simptomelor, la excluderea altor boli, la planificarea îngrijirii și la sprijinul familiei. Uneori, ceea ce pare doar „îmbătrânire” sau „neatenție” poate fi un semn că creierul are nevoie de evaluare.



