Toxinele sunt peste tot în jurul nostru, în casă și la locul de muncă, în alimente și apă și în nenumărate articole de uz casnic la care mulți oameni nici nu se gândesc. Iată ce toxine sunt mai periculoase pentru creier.
- Bisfenolul A sau BPA. Polimerii cu bisfenol A, se utilizează la fabricarea unor produse din plastic ca: biberoane, recipienţi (PET) pentru lichide alimentare – unele dintre ele destinate copiilor (apă,sucuri, băuturi răcoritoare, bere, vin, vodcă), CD-uri, echipamente sportive, plombe dentare (intră în componenţa glicidil metacrilatului), hârtie autocopiativă, lentile, mobilier din plastic, aparate electocasnice, etc.
Acţiunea toxică a bisfenolului A asupra organismului uman a fost demonstrată atât în SUA cât şi în UE. Sunt periculoase pentru om şi în special pentru copii, doar acele materiale de plastic cu bisfenol A, care într-un fel sau altul, au posibilitatea să îşi elibereze compuşii nocivi în organism (nu sunt toxice CD-urile sau ambalajele pentru dezinfectanţi, aşa cum se mai aude pe ici-colo). Deosebit de periculoase sunt biberoanele şi suzetele cu BPA, care supuse permanent salivei, eliberează toxine nocive direct în organismul copilului. Bisfenolul A, după cum s-a demonstrat, dereglează sistemul endocrin (perturbă glanda tiroidă şi are efect estrogenizant). De asemenea, acest compus afectează sistemul nervos central (creierul), mai ales la copii. Studii largi, dezvoltate de-a lungul anilor de instituţii a căror seriozitatea nu poate fi pusă la îndoială, multe dintre ele revizuite la cererea autorităţilor în 2008, arată că BPA favorizează instalarea obezităţii şi dezvoltarea masei adipoase.
- Ftalații. Ftalații sunt un grup de substanțe chimice, folosite în sute de produse, cum ar fi jucării, linoleum-uri și tapeturi, detergenți, lubrifianți sau ambalaje alimentare, medicamente, tuburi de perfuzie sau pungi pentru soluții perfuzabile, dar și în produse de îngrijire personală, cum ar fi ojele, fixativele, săpunurile sau șampoanele. Copiii expuşi ftalaților conţinuți de jucăriile din plastic au o predispoziţie crescută de a dezvolta tulburări cognitive şi de comportament, cum este ADHD, arată un nou studiu corean. În urma testelor, cercetătorii au observat că simptomele ADHD-ului sunt cu atât mai severe cu cât există concentraţii mai ridicate de ftalaţi în urină.
- Mercurul. Mercurul este toxic pentru creier, inimă și sistemul nervos. În special femeile însărcinate sau cele care alăptează trebuie să fie foarte atente la consumul de pește, deoarece mercurul împiedică dezvoltarea neurologică a fătului.
Pesti care au un conținut ridicat de mercur:
rechin;
pește-spadă;
macroul regal;
tile fish;
ton;
halibut;
știucă
Pește sărac în mercur: anșoa, sardine, somon sălbatic (Pacific), hering, cambula, crab albastru din Atlantic, egrefin, păstrăv de crescătorie, creveți, somn de crescătorie (experții avertizează însă că acesta este sărac în mercur, însă poate să conțină alți contaminanți care în cantități mari sunt nocivi pentru femeia însărcinată).
- Plumbul. Plumbul este o substanţă toxică care se acumulează în organism, cu consecinţe asupra multor organe şi este, în mod special, periculos pentru copii. Se estimează că, anual, expunerea la plumb este cauza a aproximativ 143.000 de decese anual, în principal, în zonele geografice puternic industrializate.
Plumbul se răspândeşte în organism şi afectează creierul, ficatul, rinichii şi oasele. El se stochează în dinţi şi oase, iar de-a lungul timpului nu se elimină, ci, dimpotrivă, se acumulează. Permanent suntem expuşi riscului de a introduce plumb în organism. Iată câteva surse: unele produse cosmetice şi medicamente tradiţionale, unele alimente, mai ales dulciurile glazurate, multe vopsele încă folosite frecvent pentru decorarea interioarelor. Copiii sunt mai vulnerabili, deoarece ei absorb de 4-5 ori mai mult plumb prin cantitatea ingerată comparativ cu adulţii. Explicaţia? Copiii au obiceiul de a duce frecvent mâna la gură după ce au atins obiecte, haine, suprafeţe contaminate, vopsele ce conţin plumb.
