Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Peștele este bogat în Omega-3 și vitamine, dar unele specii pot conține mult mercur. Află ce pești trebuie evitați și ce variante sunt mai sigure.
Peștele, aliment sănătos, dar nu fără riscuri
Peștele este considerat unul dintre cele mai valoroase alimente pentru sănătate. Este o sursă importantă de proteine de calitate, acizi grași Omega-3, vitamina D, vitamina B12 și iod, nutrienți esențiali pentru inimă, creier și sistemul imunitar.
Totuși, specialiștii atrag atenția că nu toate speciile de pește sunt identice atunci când vine vorba despre conținutul de mercur.
Unele specii mari, prădătoare, pot acumula cantități ridicate de metilmercur, o formă toxică ce poate afecta organismul dacă expunerea este repetată și importantă.
Cum ajunge mercurul în pește
Mercurul este un metal care există în mod natural în mediul înconjurător, dar poate ajunge în ape și prin activități industriale. În ecosistemele marine, acesta se poate transforma în metilmercur, o substanță care intră în lanțul alimentar.
Peștii mici acumulează cantități reduse, însă peștii mari, care consumă numeroase alte viețuitoare marine și trăiesc mulți ani, pot concentra niveluri mai mari de mercur în organism.
Din acest motiv, peștii de dimensiuni mari și cei aflați în vârful lanțului trofic sunt cei mai susceptibili să conțină cantități crescute de metilmercur.
Ce efecte poate avea mercurul asupra sănătății
Expunerea la mercur, în special la metilmercur, forma care se acumulează în pește, poate avea efecte negative asupra sistemului nervos. În cazul unei expuneri crescute și prelungite, pot apărea tulburări de coordonare, afectarea sensibilității, probleme de vedere, auz sau memorie.
Copiii și femeile însărcinate reprezintă categorii deosebit de vulnerabile, deoarece sistemul nervos aflat în dezvoltare este mai sensibil la efectele metalelor grele.
O preocupare importantă este expunerea în perioada sarcinii. Un studiu care a analizat 48 de publicații privind expunerea prenatală la metilmercur și dezvoltarea neurologică a copiilor a evidențiat riscul potențial al unor niveluri crescute de expunere, în special în perioada dezvoltării fetale. Totuși, cercetările nu recomandă eliminarea completă a peștelui din alimentația gravidelor, deoarece beneficiile consumului de pește cu conținut redus de mercur pot depăși riscurile potențiale.
În același timp, cercetările nu susțin ideea că femeile însărcinate ar trebui să elimine complet peștele din alimentație. O altă analiză sistematică, publicată în revista Nutrients, a concluzionat că beneficiile unui consum moderat de pește în timpul sarcinii pot depăși riscurile potențiale, cu condiția alegerii unor specii cu un conținut redus de mercur.
Peștele furnizează nutrienți importanți pentru mamă și făt, inclusiv acizi grași Omega-3, care au un rol esențial în dezvoltarea creierului și a sistemului nervos. De aceea, recomandarea specialiștilor nu este evitarea completă a peștelui, ci alegerea atentă a speciilor consumate.
Peștii care pot avea cele mai mari cantități de mercur
Potrivit recomandărilor FDA, printre peștii cu cele mai ridicate niveluri de mercur se numără specii de pești mari, prădători, care acumulează mercur pe parcursul vieții:
- rechinul
- peștele-spadă
- macroul regal
- marlinul
- orange roughy (pionul portocaliu)
- tonul bigeye (tonul obez)
- tilefish (peștele-țiglă din Golful Mexic)
Aceste specii sunt mari, au o durată lungă de viață și acumulează mai mult mercur de-a lungul timpului.
Un caz frecvent discutat este tonul. Nu toate tipurile de ton au același nivel de mercur. Tonul bigeye se află printre speciile cu risc mai mare, în timp ce alte tipuri de ton pot fi consumate în funcție de recomandările privind cantitatea și frecvența.
Ce pește putem consuma cu mai puține griji
Pentru cei care vor să beneficieze de avantajele consumului de pește, există numeroase variante cu un conținut mai redus de mercur:
- somon
- sardine
- hering
- anșoa
- cod
- păstrăv
- eglefin
- ollock de Alaska
- tilapia
- somn
- ton conservat „light”
Peștii mici, precum sardinele și heringul, sunt adesea alegeri bune deoarece au un ciclu de viață mai scurt și nu acumulează aceeași cantitate de contaminanți precum peștii mari prădători.
Cât pește este recomandat să consumăm
Recomandările privind consumul de pește nu sunt identice pentru toate persoanele. Cantitatea potrivită depinde de mai mulți factori: vârsta, starea de sănătate, specia de pește aleasă și categoria din care face parte consumatorul.
Pentru adulții sănătoși, consumul regulat de pește este încurajat datorită beneficiilor sale nutriționale. Peștele reprezintă o sursă importantă de proteine, vitamina D, iod și acizi grași Omega-3, asociați cu sănătatea cardiovasculară și funcționarea normală a creierului.
În cazul femeilor însărcinate sau care alăptează și al copiilor, alegerea speciilor și cantitatea consumată trebuie analizate mai atent, deoarece aceste categorii sunt mai sensibile la efectele metilmercurului. Pentru ele, Food and Drug Administration (FDA) și Environmental Protection Agency (EPA) au elaborat ghiduri speciale privind consumul de pește și evitarea speciilor cu niveluri ridicate de mercur.
La nivel european, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) menține în prezent o doză săptămânală tolerabilă pentru metilmercur de 1,3 micrograme/kg greutate corporală. Această valoare reprezintă cantitatea considerată sigură pentru consumul săptămânal pe termen lung.
EFSA subliniază că recomandările privind consumul de pește urmăresc găsirea unui echilibru între două obiective importante: obținerea beneficiilor nutriționale ale peștelui și reducerea expunerii la metilmercur.
Astfel, specialiștii recomandă nu eliminarea peștelui din alimentație, ci alegerea unor specii cu nivel scăzut de mercur și evitarea consumului frecvent al peștilor mari prădători, care tind să acumuleze cantități mai mari din acest metal toxic.
De ce este bine să nu mănânci mereu aceeași specie de pește
Un truc simplu pentru reducerea expunerii la mercur este diversificarea. În loc să consumăm constant aceeași specie, este recomandată alternarea mai multor tipuri de pește.
Astfel, putem obține beneficiile nutriționale ale peștelui, reducând în același timp riscul acumulării unei cantități prea mari de mercur.
Peștele rămâne un aliment valoros pentru sănătate, însă alegerea corectă a speciei este esențială. Nu orice pește reprezintă un pericol, dar speciile mari și prădătoare trebuie consumate cu mai multă atenție.
O dietă variată, bazată pe pești cu nivel redus de mercur, permite păstrarea beneficiilor Omega-3 fără expuneri inutile la substanțe toxice.
