Din cuprinsul articolului
O proteină mai puțin studiată ar putea avea un rol important în procesele care afectează creierul în boala Alzheimer. Cercetătorii elvețieni au identificat o substanță experimentală care a blocat acest mecanism la șoareci și a redus acumularea unor proteine asociate cu boala.
Ce au descoperit cercetătorii

Descoperirea deschide o posibilă direcție nouă pentru cercetarea Alzheimer, însă tratamentul nu a fost încă testat la oameni. Echipa condusă de Ursula Quitterer a analizat rolul unei enzime numite GRK2.
Enzima există în organism sub mai multe forme. Cercetătorii au observat cantități neobișnuit de mari ale formei inactive a GRK2 în țesutul cerebral provenit de la persoane cu demență.
Experimentele pe modele de șoarece au indicat că această formă a proteinei se poate grupa în interiorul celulelor nervoase. Agregatele se acumulează în apropierea mitocondriilor, structurile care furnizează energie celulelor.
Când aceste structuri sunt afectate, celulele nervoase pot avea dificultăți în a-și menține funcționarea normală.
Proteina pare să favorizeze și acumularea de beta amiloid
Cercetătorii au observat și un alt mecanism: forma inactivă a GRK2 pare să stimuleze producerea de beta amiloid, un fragment proteic asociat cu boala Alzheimer.
În experimentele pe șoareci, acest proces poate crea un cerc vicios. Stresul produs de beta amiloid afectează celulele nervoase, iar acest stres favorizează formarea unor noi agregate de GRK2.
O substanță experimentală a blocat procesul
Cercetătorii au dezvoltat mai multe substanțe pentru a încerca să oprească formarea agregatelor. Una dintre ele, numită Compound 10, a avut cele mai bune rezultate.
La șoareci, substanța a împiedicat GRK2 să formeze agregate. Mitocondriile au funcționat mai bine, acumularea de beta amiloid a scăzut, iar celulele nervoase au rezistat mai mult.
Cercetătorii au observat și efecte asupra inimii și unor semne asociate îmbătrânirii la șoareci. Animalele tratate au prezentat, printre altele, mai puține fire de păr albe.
Tratamentul nu poate fi folosit încă la oameni
Aici este limita importantă a descoperirii. Compound 10 a fost testat până acum în culturi celulare și pe șoareci. Nu este un medicament disponibil pentru pacienții cu Alzheimer și nu există încă dovezi că funcționează la oameni.
Cercetătorii au solicitat un brevet pentru substanță și caută în prezent un partener care să ajute la dezvoltarea ei în următoarele etape.
Dacă rezultatele vor fi confirmate în cercetări ulterioare, mecanismul GRK2 ar putea deveni o nouă țintă pentru tratamentele împotriva bolii Alzheimer, potrivit ScienceDaily.



