Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
După 60 de ani, o scădere rapidă în greutate poate elimina nu numai grăsime, ci și mușchi. Cântarul arată un rezultat dorit, însă persoana poate deveni mai slabă, se poate ridica mai greu de pe scaun și își poate pierde stabilitatea. Riscul este mai mare în dietele foarte restrictive, în timpul bolilor și atunci când slăbirea nu este însoțită de suficiente proteine și exerciții de forță.
Pentru o persoană cu obezitate, diabet, hipertensiune sau artroză, scăderea ponderală poate aduce beneficii importante. Poate îmbunătăți glicemia, mobilitatea și tensiunea și poate reduce presiunea asupra articulațiilor.
După 60–70 de ani, obiectivul nu mai poate fi însă formulat numai în kilograme.
O persoană poate pierde zece kilograme, dintre care o parte importantă provine din masa slabă. Dacă mușchii picioarelor și trunchiului scad, rezultatul poate fi un corp mai ușor, dar și mai fragil.
La slăbire se pierde și țesut slab
Restricția calorică obligă organismul să utilizeze rezervele de energie. O parte provine din grăsime, iar o parte poate proveni din masa slabă.
O analiză asupra obezității sarcopenice arată că dietele hipocalorice pot duce la pierderea unei cantități semnificative de țesut slab, estimată în unele situații la aproximativ un sfert din greutatea eliminată.
Proporția variază în funcție de:
- vârstă;
- ritmul slăbirii;
- aportul de proteine;
- activitatea fizică;
- boli;
- greutatea inițială;
- medicamente;
- repausul la pat.
După 60 de ani, organismul construiește mai greu mușchi ca răspuns la aceeași cantitate de proteine și la același efort.
Sarcopenia nu se vede întotdeauna pe cântar
Sarcopenia este pierderea progresivă a forței, funcției și masei musculare.
O persoană poate avea sarcopenie chiar dacă este supraponderală. Grăsimea poate ascunde cantitatea redusă de mușchi, situație numită obezitate sarcopenică.
Semnele pot include:
- ridicare dificilă de pe scaun;
- mers mai lent;
- oboseală la urcat scările;
- dificultăți la cărat cumpărăturile;
- căderi;
- pierderea forței mâinilor;
- brațe și coapse mai subțiri;
- nevoia de sprijin la ridicare.
Sarcopenia este legată de pierderea independenței, fragilitate și mortalitate.
De ce crește riscul de cădere
Mușchii nu servesc numai la deplasare. Ei corectează poziția corpului atunci când o persoană se împiedică, alunecă sau se ridică prea repede.
Când forța scade:
- pasul devine mai scurt;
- piciorul se ridică mai puțin de la sol;
- reacțiile sunt întârziate;
- echilibrul se recuperează mai greu;
- oboseala apare rapid;
- persoana evită mișcarea și slăbește și mai mult.
Studiile asociază sarcopenia și viteza redusă a mersului cu un risc mai mare de căderi și fracturi.
Slăbirea involuntară este și mai îngrijorătoare
Pierderea în greutate fără intenție nu trebuie lăudată automat.
Poate apărea în:
- cancer;
- hipertiroidism;
- depresie;
- demență;
- boli digestive;
- insuficiență cardiacă;
- boală pulmonară;
- infecții;
- probleme dentare;
- dificultăți de înghițire;
- efecte adverse ale medicamentelor.
Când slăbirea este însoțită de lipsa poftei de mâncare, oboseală, durere, anemie sau schimbarea tranzitului, cauza trebuie investigată.
Medicamentele pentru slăbit necesită monitorizare după 60 de ani
Tratamentele moderne pentru obezitate pot produce o scădere ponderală importantă. Ele pot fi foarte utile la pacienții bine selectați, însă greața, sațietatea accentuată și aportul alimentar redus pot favoriza pierderea masei slabe.
Riscul este mai important la:
- persoane fragile;
- pacienți cu greutate deja mică;
- vârstnici cu puțini mușchi;
- persoane care nu fac exerciții de rezistență;
- pacienți cu boală renală;
- cei care mănâncă foarte puține proteine.
Tratamentul nu trebuie evitat automat din cauza vârstei, dar obiectivele trebuie să includă talia, glicemia, forța și funcția, nu numai numărul de kilograme.
Exercițiile de forță protejează masa musculară
Mersul este util pentru inimă și mobilitate, dar poate să nu ofere singur un stimul suficient pentru păstrarea mușchilor în timpul restricției calorice.
Exercițiile de rezistență pot include:
- ridicări de pe scaun;
- genuflexiuni asistate;
- benzi elastice;
- greutăți mici;
- împingeri la perete;
- urcat trepte;
- aparate supravegheate;
- exerciții în apă.
National Institute on Aging arată că antrenamentul de forță poate susține masa musculară și mobilitatea la vârste înaintate.
Programul trebuie adaptat în cazul bolilor de inimă, osteoporozei, problemelor articulare sau riscului de cădere.
Proteinele trebuie distribuite în timpul zilei
Mulți vârstnici mănâncă foarte puțin la micul dejun și prânz și concentrează cea mai mare parte a proteinelor seara.
Sursele pot include:
- ouă;
- iaurt;
- brânză;
- pește;
- carne slabă;
- leguminoase;
- tofu;
- produse adaptate medical, când sunt recomandate.
Necesarul nu este identic pentru toți. Pacienții cu boală renală trebuie să discute cantitatea cu medicul sau dieteticianul, deoarece recomandările pentru mușchi trebuie armonizate cu stadiul bolii renale.
Cântarul nu este suficient
În timpul slăbirii după 60 de ani merită urmărite:
- viteza mersului;
- ridicarea de pe scaun;
- forța de strângere;
- circumferința gambei;
- numărul căderilor;
- oboseala;
- capacitatea de a urca scări;
- compoziția corporală, când poate fi măsurată.
Un rezultat bun înseamnă reducerea grăsimii cu păstrarea forței și a independenței.
Scăderea ponderală poate fi benefică și după 60 de ani. Devine riscantă când organismul pierde exact țesutul care îl ține în picioare.
