Românii care pot primi 5 zile libere plătite, fără să piardă din concediul de odihnă. Dreptul pe care mulți angajați nu știu că îl au

Din cuprinsul articolului

Aproximativ 80.000-90.000 de români care îngrijesc rude cu handicap grav, boli grave sau probleme medicale serioase pot beneficia anual de 5 zile lucrătoare de concediu plătit integral, conform articolului 152^1 din Codul Muncii, introdus prin Legea 283/2022 ca implementare a Directivei UE 2019/1158 privind echilibrul între viața profesională și viața familială.

Beneficiarii: rudele de gradul I sau II (părinți, copii adulți, soți, frați/surori adulți, bunici) care îngrijesc o persoană dependentă cu probleme medicale grave documentate. Persoana îngrijită trebuie să aibă certificat de handicap grav, pensie de invaliditate gradul I sau diagnosticul unei boli grave care necesită îngrijire permanentă (cancer în tratament activ, AVC cu sechele majore, boli neurologice grave, demență avansată, alte afecțiuni similare).

Plata: integral, ca pentru zilele lucrătoare normale. Modul de solicitare: cerere către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte (sau imediat, în cazuri urgente).

Documentația necesară: certificatul de handicap al rudei sau diagnosticul medical documentat. Cumul cu alte concedii: cele 5 zile NU se scad din concediul de odihnă anual și NU se confundă cu concediul medical propriu sau concediul pentru îngrijirea copilului bolnav.

Concediul îngrijitorului este distinct de asistentul personal angajat prin primărie (care primește salariu lunar permanent).

Pentru aproximativ 250.000-300.000 de români care îngrijesc rude adulte cu handicap grav, această reglementare oferă flexibilitate suplimentară pentru situații speciale (internări, intervenții chirurgicale, deplasări medicale).

Articolul 152^1 Codul Muncii: cadrul legal complet

Conform Legii 283/2022 care a modificat Codul Muncii, articolul 152^1 a fost introdus în Codul Muncii prin transpunerea Directivei UE 2019/1158 privind echilibrul între viața profesională și viața familială a părinților și îngrijitorilor. Această directivă obligă toate statele membre UE să asigure dreptul lucrătorilor la concediu pentru îngrijirea unor rude apropiate sau persoane care locuiesc cu salariatul.

Textul articolului 152^1 din Codul Muncii prevede: „Angajatorul are obligația acordării concediului îngrijitorului salariatului în vederea oferirii de către acesta de îngrijire sau sprijin personal unei rude sau unei persoane care locuiește în aceeași gospodărie cu salariatul și care necesită îngrijire sau sprijin ca urmare a unei probleme medicale grave, cu o durată de 5 zile lucrătoare într-un an calendaristic.” Cele 5 zile pot fi luate consecutiv sau separate pe parcursul anului, în funcție de nevoile salariatului. Plata se face integral, ca pentru zilele lucrătoare normale (NU se calculează ca indemnizație, ci ca salariu obișnuit). Cele 5 zile NU se cumulează între angajatori – dacă salariatul lucrează la mai mulți angajatori, are dreptul la 5 zile total pentru un an calendaristic.

Beneficiarii: rudele de gradul I și II + persoane în aceeași gospodărie

Conform articolului 152^1 din Codul Muncii, beneficiarii concediului îngrijitorului sunt persoanele care îngrijesc: rude de gradul I (părinți, copii adulți); rude de gradul II (frați, surori adulți, bunici, nepoți); soți (chiar dacă tehnic nu sunt rude de sânge); persoane care locuiesc în aceeași gospodărie cu salariatul (chiar dacă nu sunt rude formal – de exemplu, partener de viață necăsătorit, sau coleg de apartament cu probleme grave).

Pentru rudele de gradul III (unchi, mătuși, nepoți de gradul II, cumetri) – dreptul NU se aplică automat, decât dacă persoana respectivă locuiește în aceeași gospodărie cu salariatul (situație frecventă în mediul rural cu familii extinse). Pentru cazurile speciale (persoane minore aflate în plasament familial, copii adoptați, copii vitregi), dreptul se aplică similar copiilor de sânge. Pentru cazurile rare (salariați care îngrijesc persoane cu care nu au legătură familială dar locuiesc împreună – de exemplu, prieteni vârstnici fără familie care au nevoie de îngrijire), dreptul se aplică conform interpretării largi a textului legal. Pentru a evita disputele cu angajatorul, recomandarea este declararea clară a relației și documentarea situației medicale a persoanei îngrijite.

Condițiile pentru persoana îngrijită: probleme medicale grave

Pentru ca salariatul să poată beneficia de concediu îngrijitor, persoana îngrijită trebuie să aibă o problemă medicală gravă documentată. Cele 5 categorii principale de situații care îndeplinesc criteriul.

Prima: certificat de handicap grav (gradul I) al persoanei îngrijite – documentația cea mai clară. Pentru cei aproximativ 250.000 de adulți cu handicap grav cu drept de însoțitor din România, această reglementare oferă suport flexibil pentru îngrijitori.
A doua: pensie de invaliditate gradul I al persoanei îngrijite.
A treia: diagnostice medicale grave documentate prin scrisori medicale și bilete de externare – cancer în tratament activ (chimioterapie, radioterapie), AVC cu sechele majore, intervenții chirurgicale majore cu recuperare lungă, boli psihiatrice severe în decompensare, demență avansată cu pierderea autonomiei.
A patra: situații medicale acute care necesită îngrijire temporară – de exemplu, internare în spital cu necesitatea aparținătorului pentru perioade lungi, intervenții chirurgicale majore.
A cincea: situații paliative pentru pacienții în stadii terminale – dreptul se aplică pentru aparținătorii care însoțesc pacientul în ultimele luni de viață.

Pentru toate aceste categorii, documentația medicală este esențială pentru justificarea concediului față de angajator. Pentru angajatori, este obligația acordării concediului – nu pot refuza cererile justificate.

Plata integrală: salariul normal, nu indemnizație

Spre deosebire de concediul medical (plătit ca indemnizație din fondurile FNUASS) sau de concediul pentru creșterea copilului (plătit din ANPIS), concediul îngrijitorului este PLĂTIT INTEGRAL DE ANGAJATOR ca pentru zilele lucrătoare obișnuite. Pentru un salariat cu salariu net 5.000 lei lunar (aproximativ 227 lei net pe zi lucrătoare), 5 zile de concediu îngrijitor reprezintă 5 × 227 = 1.135 lei net.

Pentru angajatori, costul concediului îngrijitorului este o povară directă – salariul se plătește fără posibilitatea de recuperare de la stat. Aceasta este o diferență față de concediul medical (unde angajatorul plătește doar zilele 2-6, restul fiind acoperite de FNUASS) sau de concediul pentru creșterea copilului (unde plata este de la ANPIS).

Pentru companiile mari, costul cumulat al concediilor îngrijitorilor pentru angajații lor poate fi semnificativ (5-10% din salariații unei companii medii pot avea rude cu probleme grave într-un an). Pentru contextul reglementar, această povară financiară pentru angajator este compensată indirect prin alte măsuri (subvenții pentru anumite categorii de angajatori, beneficii fiscale).

Modul de solicitare: cerere către angajator cu 5 zile în avans

Procedura standard de solicitare a concediului îngrijitorului.

Pasul 1: completarea unei cereri scrise către angajator (de obicei către departamentul de resurse umane sau direct către șeful direct).
Pasul 2: depunerea cererii cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de începerea concediului. Excepție: pentru cazurile urgente (internare neașteptată, agravare bruscă a stării persoanei îngrijite), cererea se poate depune în aceeași zi sau ulterior. Pasul 3: atașarea documentației justificative.

Documentația necesară: pentru rudele cu certificat de handicap – copia certificatului (valabil); pentru pensia de invaliditate – decizia CTP; pentru diagnostice grave – biletele de externare, scrisori medicale de la specialist, programări la spital pentru intervenții. Pentru rudele care locuiesc în aceeași gospodărie cu salariatul (dar nu sunt rude formal), poate fi necesară declarația pe propria răspundere că persoana locuiește efectiv împreună. Pentru angajatori, ei nu pot refuza cererile justificate – articolul 152^1 obligă acordarea. Pentru cazurile cu refuz nejustificat, salariatul are dreptul la contestare la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) sau la instanță. Pentru fiecare zi de concediu acordată, angajatorul completează evidența de prezență cu mențiunea „concediu îngrijitor 152^1 CM”.

Cumul cu alte concedii: distincții importante

Concediul îngrijitorului (5 zile lucrătoare, art. 152^1) este DISTINCT de alte concedii și se cumulează cu acestea. Diferențele cu alte tipuri de concediu. Concediul de odihnă anual: 21-25 zile lucrătoare/an (în funcție de vechime), plătit integral. Cumul: cele 5 zile îngrijitor NU se scad din concediul de odihnă. Concediul medical propriu (cod 01): pentru boala personală a salariatului, până la 183 zile/an, plătit 55-75%. Cumul: cele 5 zile îngrijitor sunt separate de concediul medical propriu.

Concediul medical pentru îngrijirea copilului bolnav (cod 09): pentru copii sub 7 ani sau copii cu handicap, până la 45 zile/an (sau 90 zile pentru copil cu handicap), plătit 85%. Cumul: distinct de concediul îngrijitorului. Concediul paternității: 10 zile lucrătoare pentru nașterea copilului. Cumul: distinct. Concediul fără plată: la cererea salariatului, pentru motive personale, fără plată. Cumul: distinct.

Pentru un salariat cu rude multiple cu probleme medicale (de exemplu, ambii părinți cu handicap grav), cele 5 zile/an sunt totale pentru toate rudele cumulat – NU se înmulțesc cu numărul rudelor. Pentru cazurile cu rude multiple, recomandarea este planificarea atentă a celor 5 zile pentru situațiile cele mai critice (internări, intervenții chirurgicale).

Concediul îngrijitorului vs asistentul personal: diferențe majore

Pentru clarificare, concediul îngrijitorului (5 zile/an, plătit de angajator) este COMPLET DIFERIT de asistentul personal angajat prin primărie. Asistentul personal este un angajat cu contract de muncă full-time prin Direcția de Asistență Socială a primăriei, cu salariu lunar (2.574 lei net până la 30 iunie 2026, 2.699 lei după). Pentru a fi asistent personal, persoana renunță la celelalte activități profesionale (cumul cu salariu nu este permis pentru asistentul personal).

Pentru concediul îngrijitorului (art. 152^1): salariatul păstrează locul de muncă principal, primește salariul normal, dar are dreptul la 5 zile anuale pentru situațiile speciale. Pentru asistentul personal: angajat exclusiv pentru îngrijire, salariu plătit de primărie, cu vechime în muncă recunoscută, concediu de odihnă, concediu medical, asigurare medicală – dar fără posibilitatea altor activități. Pentru familiile care îngrijesc o rudă cu handicap grav, alegerea între cele două opțiuni depinde de situație.

Pentru cazurile cu îngrijire intensă continuă (demență avansată, pacient post-AVC cu sechele majore, dializă), asistentul personal este recomandat. Pentru cazurile cu îngrijire ocazională (rude cu handicap care păstrează autonomie, dar au internări periodice), concediul îngrijitorului este suficient. Pentru cazurile mixte, există posibilitatea ca un membru al familiei să fie asistent personal (de exemplu mama pensionată), iar alți membri (de exemplu copilul adult cu loc de muncă) să folosească concediul îngrijitorului pentru situații specifice.

Cazul concret 1: angajat IT cu mama post-AVC

Pentru a ilustra aplicarea practică, prezentăm un caz concret. Un programator IT de 35 ani, salariu net 8.000 lei lunar, locuiește în București. Mama lui (62 ani, rezidentă în Iași) a suferit AVC moderat în martie 2026, cu hemipareză stângă parțială. Mama primește îngrijire de la sora lui (care locuiește în Iași) și de la asistentul personal angajat prin primăria Iași.

Pentru acest IT-ist, concediul îngrijitorului oferă posibilitatea de a fi prezent la momentele critice. Aplicare în 2026: 1 zi în martie (internarea mamei la spital, a stat 1 zi cu ea); 2 zile în mai (transferul mamei la centrul de recuperare neurologică – a ajutat la mutare); 2 zile în octombrie (revenirea cu pensia de invaliditate și evaluarea pentru certificat de handicap). Total 5 zile concediu îngrijitor, plătite integral cu salariul normal (5 × 364 lei net/zi = 1.820 lei). Plus deplasările București-Iași la weekend pentru vizite regulate (în concediul de odihnă). Pentru acest cumul: concediul îngrijitorului asigură flexibilitate pentru momentele critice fără pierderea zilelor de concediu de odihnă.

Cazul concret 2: angajată cu soțul în chimioterapie

Al doilea caz: o angajată în contabilitate de 42 ani, salariu net 5.500 lei lunar. Soțul ei (45 ani, fost coleg) a fost diagnosticat cu cancer pulmonar stadiul III în ianuarie 2026. A început tratament cu chimioterapie – 4 cicluri inițiale, fiecare cu durata de 3 zile.

Pentru această angajată, soțul are nevoie de însoțitor pentru fiecare ciclu de chimioterapie (deplasare la spital, ședere lângă pat, asistență la externare). Aplicare în 2026: 1 zi pentru fiecare ciclu × 4 cicluri = 4 zile concediu îngrijitor. Plus 1 zi pentru consultul de control post-tratament. Total 5 zile = maxim anual. Plată integrală: 5 × 250 lei net/zi = 1.250 lei. Pentru ciclurile ulterioare (după epuizarea celor 5 zile/an), angajata folosește concediul de odihnă (25 zile/an pentru vechime peste 15 ani).

Pentru contextul ei, continuitatea muncii este esențială pentru veniturile familiei (soțul a intrat în concediu medical 100% pentru cancer = OK financiar, dar familia depinde și de salariul ei). Concediul îngrijitorului este crucial pentru a-l însoți pe soț la momentele importante fără a pierde concediul de odihnă pentru întreaga familie.

Limitări și capcane ale concediului îngrijitorului

Deși concediul îngrijitorului este o reglementare bună, există limitări și capcane practice.

Prima limitare: doar 5 zile anuale – insuficient pentru îngrijirea pe termen lung a unui pacient grav. Pentru cazurile cu nevoie de îngrijire continuă, asistentul personal sau alte aranjamente sunt necesare.
A doua limitare: cele 5 zile sunt TOTALE pentru toate rudele – dacă un salariat are atât mamă cu Alzheimer, cât și soț cu cancer, are tot 5 zile/an pentru ambele situații cumulat.
A treia capcană: angajatorii rezistenți. Deși legea obligă acordarea, în practică unii angajatori încearcă să descurajeze sau să refuze cererile (mai ales în companii mici cu echipe restrânse). Pentru aceste cazuri, salariatul are dreptul la contestare la ITM sau la instanță.
A patra: documentația incompletă – pentru cazurile fără certificat de handicap sau diagnostice clare, justificarea poate fi mai dificilă.
A cincea: cumulul cu alte concedii – în anumite cazuri, angajatorul poate încerca să folosească zilele de îngrijitor în loc de concediu medical (greșit – legal sunt distincte).
A șasea: cazurile transfrontaliere – pentru salariații români care îngrijesc rude în alte țări UE, dreptul se aplică conform legislației române (locul de muncă).
A șaptea: cazurile cu multipli angajatori – dreptul este 5 zile/an total, nu 5 zile la fiecare angajator.

Statistici: utilizarea redusă în România

Pentru contextul actual, utilizarea concediului îngrijitorului în România este semnificativ mai redusă decât în alte țări UE. Conform estimărilor Ministerului Muncii (date neoficiale), doar aproximativ 80.000-90.000 de salariați români utilizează anual cele 5 zile – comparativ cu un potențial estimat de 250.000-300.000 (pentru cei aproximativ 850.000-900.000 persoane cu certificat de handicap + familiile lor active profesional).

Cauzele utilizării reduse: lipsa informării (mulți salariați nu cunosc existența acestui drept); teama de represalii la locul de muncă; documentarea complexă; preferința pentru concediul de odihnă (care permite mai multă flexibilitate). Pentru context european, concediul îngrijitorului este mult mai dezvoltat în țări precum Germania, Suedia, Finlanda – cu 10-20 zile/an plătite, plus posibilitatea concediilor mai lungi neplătite pentru situații cronice. Pentru România, modificarea Codului Muncii pentru creșterea zilelor de concediu îngrijitor (de exemplu la 10 zile/an) ar fi o îmbunătățire pentru susținerea familiilor cu rude vulnerabile – dar implică costuri suplimentare pentru angajatori. Pentru contextul demografic (populația îmbătrânită), nevoia de îngrijire familială va crește semnificativ în următoarele decenii.

Concediul Directivei UE 2019/1158: comparație cu alte țări

Directiva UE 2019/1158 prevede minimum 5 zile lucrătoare/an de concediu pentru îngrijitori – România a transpus exact acest minim, fără să acorde mai mult. Alte țări UE au reglementări mai generoase. Germania: 10 zile/an plătit + posibilitatea concediilor mai lungi (până la 6 luni) cu indemnizație redusă (66% din salariu). Suedia: 100 zile lifetime pentru îngrijirea unei rude apropiate, cu indemnizație 80% din salariu. Finlanda: similar Suediei.

Pentru contextul european, România este la limita inferioară a beneficiilor pentru îngrijitori. Pentru lobby-ul asociațiilor pacienților români (Consiliul Național al Dizabilității din România, asociațiile pe categorii de boli), una dintre priorități ar fi extinderea concediului îngrijitorului la minimum 10-15 zile/an. Pentru contextul economic, costul suplimentar pentru angajatori (estimat 1-2 miliarde lei anual la nivel național dacă se extinde la 10 zile) ar fi compensat parțial prin productivitatea îmbunătățită a salariaților care nu mai sunt nevoiți să-și folosească concediul de odihnă pentru îngrijiri. Pentru viitor, evoluția Codului Muncii va fi influențată de obiectivele PNRR și de directivele europene ulterioare.

Recomandări practice pentru salariații cu rude cu probleme medicale

Pentru salariații români care îngrijesc rude cu probleme medicale, recomandările practice sunt următoarele.

Prima: informarea promptă a angajatorului despre situația medicală a rudei – permite planificarea cooperativă a concediilor.
A doua: documentarea atentă a situației medicale – certificatul de handicap, biletele de externare, scrisorile medicale – sunt necesare pentru justificare.
A treia: planificarea strategică a celor 5 zile/an – pentru momentele cele mai critice (internări planificate, intervenții chirurgicale, momente de tranziție).
A patra recomandare: pentru cazurile cu rude multiple cu probleme grave, prioritizarea utilizării celor 5 zile pentru situațiile cele mai urgente.
A cincea: cunoașterea drepturilor – angajatorul NU poate refuza cererile justificate (refuzul poate fi contestat la ITM).
A șasea: pentru cazurile cu nevoie de îngrijire continuă, evaluarea opțiunii asistent personal angajat prin primărie (cu venit lunar permanent, dar fără alte activități profesionale).
A șaptea: pentru cazurile mixte (un membru al familiei devine asistent personal, alți membri folosesc concediu îngrijitor), planificarea cooperativă a îngrijirii.
A opta: păstrarea documentelor justificative pentru fiecare zi de concediu îngrijitor (poate fi util pentru orice contestare viitoare).
A noua: aderarea la asociațiile îngrijitorilor familiali (în România în dezvoltare – Asociația Îngrijitorilor Familiali) pentru informare și advocacy. A zecea: pentru salariații cu multipli angajatori, cunoașterea că dreptul este 5 zile/an total, nu 5 zile per angajator.

Acest articol are rol informativ. Pentru detalii oficiale despre concediul îngrijitorului și pentru situația individuală, salariații se pot adresa departamentului de resurse umane al angajatorului sau Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM). Pentru cazurile cu refuz nejustificat din partea angajatorului sau pentru orice nelămurire, recomandarea este consultarea cu un avocat specializat în dreptul muncii.