Dacă în România nu există o rețea corespunzătoare de clinici unde bolnavii cu afecțiuni neurologice să poată face recuperare, în Germania, fiecare oraș mai mare are o astfel de instituție
Daniela Șerb
Spre deosebire de pacientul din Marea Britanie, cel din România are un acces facil la un medic de specialitate în cazul în care suferă de o boală neurologică, afirmă prof. dr. Dafin Mureșanu, șeful Departamentului de Neuroștiințe de la Universitatea de Medicină „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca și președintele Societății Române de Neurologie.
Altfel stau lucrurile când vine vorba despre serviciile de recuperare în cazul persoanelor care au suferit, de exemplu, un atac vascular cerebral (AVC). „Sistemul de neuroreabilitare din România nu este încă organizat corespunzător. Există cele două mari spitale de recuperare, la Iași și la Cluj, care au secții de neurologie și colaborează în regim interdisciplinar cu specialiști de medicină fizică și recuperatorie, precum și alte discipline. De asemenea, există și alte câteva centre competente în București și în țară”, a explicat medicul neurolog la cea de-a noua ediţie a Şcolii Internaţionale de Vară de Neurologie, desfăşurată în România.
Ce ne lipsește
Sistemul bine organizat, adaugă acesta, ar presupune să avem un compartiment de neuroreabilitare pe lângă fiecare secție clinică de neurologie, în special acolo unde există și unități care tratează accidentul vascular cerebral acut, la nivelul fiecărui județ: „Acest compartiment ar trebui coordonat de un medic neurolog, care să lucreze într-o echipă multidisciplinară. De asemenea, ar fi nevoie de un serviciu de neuroreabilitare pe termen lung, care să funcționeaze în regim spitalicesc. Următoarea verigă este aceea a unui sistem de centre ambulatorii comunitare, la care ar trebui adăugate echipele mobile de neuroreabilitare la domiciliu. Astăzi, un pacient care a suferit un AVC acut este tratat, inițial, într-o sectie de neurologie după care, dacă are noroc, ajunge într-un serviciu de recuperare unde este tratat împreună cu alți pacienți cu diverse alte afecțiuni non-neurologice”.
Cum e în Germania
În Germania însă, pe lângă faptul că toți pacienții care au asigurare de stat au dreptul prin lege la tratamente de recuperare, acestea continuă, de regulă, și după ieșirea din spital, la domiciliul bolnavului.
Dr. Dana Boering este medic specialist în recuperarea neurologică la Clinica St. Mauritius din Meersbusch, Germania. Dr. Boering, absolventă a Facultății de Medicină de la Cluj-Napoca, a plecat din România în 1984 după ce a învățat meserie de la medicul Bârsan, un specialist recunoscut în acele timpuri pentru recuperarea bolnavilor cu afecțiuni neurologice. „El însuși rămăsese cu sechele după poliomielită astfel că știa foarte bine ce înseamnă recuperarea bolnavilor”, explică medicul german.
Potrivit lui Boering, în Germania, este implementat un sistem de recuperare timpurie a bolnavilor (faza A) concomitent cu aplicarea măsurilor care țin de medicina acută (monitorizare, aplicare de oxigen etc). Reabilitarea timpurie se face în spitalele mari, fiecare oraș mare având o astfel de secție.
În Germania, programul de recuperare este împărțit în patru faze clar definite de societățile de asigurare. Tot societatea de asigurare hotărăște în ce clinică se va trata pacientul”.
Dr. Dana Boering, medic specialist în recuperarea neurologică în Germania
