Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Persoanele cu dizabilități care beneficiază de servicii sociale vor trebui să primească informațiile într-o formă pe care o pot înțelege și folosi efectiv.
O modificare legislativă adoptată în 2026 introduce obligații explicite pentru centrele și furnizorii de servicii sociale: de la documente în Braille și înregistrări audio până la videoclipuri subtitrate, limbajul semnelor, pictograme, semnale tactile sau tehnologii asistive.
Schimbarea a fost introdusă prin Legea nr. 102/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 520 din 24 iunie 2026, și completează articolul 70 din Legea 448/2006 privind protecția persoanelor cu handicap.
Noua lege nu se aplică însă imediat. Parlamentul a acordat furnizorilor un an pentru adaptare, astfel că obligațiile vor intra în vigoare la 24 iunie 2027.
Miza este mai mare decât simpla traducere a unui document. Legea pleacă de la ideea că informația nu este realmente accesibilă dacă beneficiarul nu o poate auzi, vedea, citi sau înțelege din cauza dizabilității sale.
Cine va fi obligat să respecte noile reguli
Textul legal se referă la furnizorii de servicii sociale acreditați, publici sau privați, destinați persoanelor cu handicap.
Aceștia vor trebui să asigure accesibilizarea:
- informațiilor;
- comunicării;
- procedurilor interne;
- mediului informațional.
Adaptarea trebuie făcută în funcție de tipul de dizabilitate al beneficiarilor direcți. Legea 102/2026 menționează explicit dizabilitățile senzoriale, intelectuale, psihice și de comunicare.
Prin urmare, nu este suficient ca un regulament sau o procedură să existe într-un dosar sau să fie afișată pe un perete.
Persoana căreia îi este destinată informația trebuie să poată avea acces real la ea.
Braille pentru persoanele cu deficiențe de vedere
Una dintre obligațiile prevăzute expres de lege este posibilitatea utilizării materialelor în Braille.
Pentru o persoană nevăzătoare, un regulament tipărit obișnuit nu este accesibil doar pentru că a fost pus la dispoziția tuturor beneficiarilor.
În funcție de situație, furnizorul va trebui să ofere o variantă adaptată.
Legea enumeră, printre materialele accesibile:
- Braille;
- audio;
- video subtitrat;
- interpretare în limbaj mimico-gestual;
- interpretare în limba semnelor române;
- comunicare augmentativă și alternativă.
Formularea folosită este „după caz”. Asta înseamnă că un centru nu trebuie neapărat să transforme fiecare document în toate aceste forme simultan, ci să folosească soluțiile necesare beneficiarilor săi.
Persoanele surde vor trebui să poată primi informația în alt mod
O obligație importantă privește persoanele cu deficiențe de auz.
Un anunț făcut exclusiv verbal sau o alarmă exclusiv sonoră poate fi inutilă pentru cineva care nu aude.
De aceea, noua lege menționează atât videoclipurile subtitrate și interpretarea în limba semnelor, cât și semnalizarea adaptată prin pictograme, semnale tactile, sonore sau vibrații.
În situațiile de urgență, asemenea diferențe nu sunt doar o problemă de confort.
Pot determina dacă persoana primește sau nu avertizarea la timp.
Legea se referă și la dizabilitatea intelectuală
Accesibilitatea informației nu privește doar vederea și auzul.
O persoană poate vedea perfect un document și totuși să nu poată înțelege limbajul juridic sau administrativ folosit în el.
Legea include în mod explicit dizabilitățile intelectuale, psihice și de comunicare.
Pentru asemenea situații sunt prevăzute proceduri și ghiduri simplificate, cu suport vizual.
Asta poate însemna utilizarea unor propoziții scurte, explicații etapizate, imagini sau pictograme.
Ideea este ca beneficiarul să poată înțelege informații care îi afectează direct viața: programul centrului, drepturile sale, regulile, tratamentul sau modalitatea de depunere a unei reclamații.
Centrele pot avea nevoie de specialiști în comunicare
Noua lege nu vorbește numai despre documente și echipamente.
Furnizorii vor trebui să asigure, atunci când situația o cere, și persoane specializate în comunicare adaptată.
Printre exemplele prevăzute de lege se află:
- interpreții în limbaj mimico-gestual;
- interpreții în limba semnelor române;
- specialiștii în comunicare alternativă și augmentativă.
Comunicarea augmentativă și alternativă este utilizată pentru persoanele care nu pot comunica suficient prin vorbire.
Poate presupune pictograme, dispozitive electronice, aplicații sau alte sisteme prin care persoana își poate exprima nevoile și alegerile.
Vor trebui adaptate și procedurile interne
O componentă importantă a legii este că nu se limitează la informațiile publice.
Textul vorbește explicit despre procedurile interne ale serviciului social.
Acestea pot privi, de exemplu:
- regulile centrului;
- modalitatea de solicitare a unui serviciu;
- reclamațiile;
- procedurile de urgență;
- programul;
- drepturile și obligațiile beneficiarului.
Dacă persoana nu poate înțelege regulile, devine foarte greu să îi ceri ulterior să le respecte.
Prin urmare, obligația de accesibilizare poate schimba inclusiv modul în care centrele redactează și prezintă procedurile folosite zilnic.
Tehnologiile asistive sunt introduse explicit în lege
Furnizorii vor trebui să asigure, în funcție de necesități, și tehnologii asistive relevante.
Termenul poate acoperi instrumente foarte diferite:
- cititoare de ecran;
- software de transformare a textului în voce;
- dispozitive de comunicare;
- programe de mărire a textului;
- sisteme de subtitrare;
- dispozitive care folosesc semnale tactile sau vibrații.
Legea nu impune un singur tip de tehnologie, tocmai pentru că nevoile unei persoane nevăzătoare sunt diferite de cele ale unei persoane cu surditate sau cu dificultăți de comunicare.
Accesibilitatea exista deja ca principiu, dar obligația devine mult mai concretă
Legea 448/2006 definește deja accesibilitatea ca adaptarea mediului fizic, informațional și comunicațional la nevoile persoanelor cu handicap.
În forma actuală a Legii 448/2006, autoritățile și furnizorii de servicii sociale au obligația generală de a respecta și garanta drepturile persoanelor cu handicap, iar accesul la informație face parte din conceptul de accesibilitate.
Noutatea din Legea 102/2026 este că obligația devine mult mai concretă.
Sunt enumerate explicit formele de comunicare și tipurile de adaptări pe care furnizorii trebuie să fie pregătiți să le ofere.
Asta face mult mai dificilă situația în care un serviciu poate susține că informația este „disponibilă”, deși beneficiarul nu are nicio modalitate efectivă de a o accesa.
De ce noile reguli intră în vigoare abia în 2027
Legea a fost publicată la 24 iunie 2026, dar articolul II stabilește că prevederile intră în vigoare la un an de la publicare.
Termenul este, așadar, 24 iunie 2027.
Perioada permite furnizorilor să își adapteze:
- documentele;
- procedurile;
- semnalizarea;
- tehnologia;
- pregătirea angajaților;
- contractele cu interpreți sau alți specialiști.
În unele centre, modificările pot fi relativ simple. În altele pot presupune investiții și schimbarea întregului mod de comunicare cu beneficiarii.
Legea nu se aplică tuturor firmelor și instituțiilor
Este o precizare importantă.
Legea 102/2026 nu introduce aceste obligații pentru orice magazin, companie sau instituție publică din România.
Textul modificat se referă specific la furnizorii acreditați de servicii sociale destinate persoanelor cu handicap.
Alte instituții pot avea deja obligații de accesibilitate prin alte articole ale Legii 448/2006 sau prin legislație conexă, dar noua modificare vizează acest segment concret.
Ce se schimbă pentru beneficiar
Pentru o persoană cu dizabilitate, schimbarea poate însemna lucruri foarte practice.
Un beneficiar nevăzător ar trebui să poată primi informația într-un format pe care îl poate folosi.
O persoană surdă ar trebui să poată avea acces la comunicare vizuală sau interpretare atunci când este necesară.
O persoană cu dizabilitate intelectuală ar trebui să poată primi o procedură într-o variantă simplificată, nu doar într-un limbaj administrativ imposibil de urmărit.
O persoană care nu poate vorbi ar trebui să poată utiliza o formă alternativă de comunicare.
Legea mută astfel accentul de la „informația există” la „beneficiarul poate efectiv să o primească și să o înțeleagă”.
Iar pentru centrele și furnizorii de servicii sociale, următoarele luni reprezintă perioada în care trebuie pregătite adaptările necesare înainte ca obligațiile să devină efective în iunie 2027.
