Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Demența este asociată de cele mai multe ori cu vârsta înaintată, însă afecțiunea poate apărea și la persoane mai tinere. Atunci când simptomele se dezvoltă înainte de vârsta de 65 de ani, medicii vorbesc despre demență cu debut precoce sau demență cu debut tânăr.
Deși este neobișnuit ca boala să fie diagnosticată la 30 sau 40 de ani, astfel de cazuri există. Iar primele semne nu sunt întotdeauna problemele de memorie. Uneori, schimbările pot fi observate mai întâi în modul în care o persoană vorbește, se comportă, se deplasează sau interacționează cu cei din jur.
Demența poate apărea și la vârste tinere
În Marea Britanie, aproximativ 944.000 de persoane trăiesc în prezent cu demență, iar peste 70.800 dintre acestea sunt estimate să aibă o formă cu debut tânăr.
La nivel mondial, numărul persoanelor afectate de demență este, de asemenea, în creștere. Alzheimer’s Research UK estimează că numărul persoanelor care trăiesc cu demență ar putea ajunge la aproximativ 153 de milioane până în 2050, față de aproape 57 de milioane în 2019.
Demența nu reprezintă o singură boală, ci un termen general folosit pentru un grup de simptome provocate de diferite afecțiuni care afectează creierul. Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză, însă există și alte forme de demență.
Aceste afecțiuni pot afecta memoria, gândirea, comportamentul și capacitatea unei persoane de a desfășura activități obișnuite.
De ce poate apărea demența la 30 sau 40 de ani
Există mai multe cauze posibile ale demenței cu debut precoce. Unele forme sunt mai frecvente la persoanele tinere decât la cele în vârstă.
Un exemplu este demența frontotemporală, cunoscută și sub abrevierea FTD. Aceasta afectează în special lobii frontal și temporal ai creierului și poate debuta în deceniile al patrulea sau al cincilea de viață.
O altă afecțiune asociată cu apariția demenței la vârste tinere este boala Huntington, o boală genetică ereditară care determină degradarea progresivă a celulelor nervoase.
De asemenea, consumul excesiv de alcool pe termen lung poate provoca leziuni cerebrale și poate contribui la apariția declinului cognitiv și a problemelor de memorie.
În cazul bolii Alzheimer, mecanismele sunt complexe. Potrivit Alzheimer’s Research UK, un rol important îl poate avea acumularea în creier a unor proteine precum beta-amiloidul și tau, care pot forma plăci și aglomerări anormale și pot afecta funcționarea normală a creierului.
Primele semne nu înseamnă întotdeauna pierderi de memorie
Unul dintre cele mai importante aspecte ale demenței cu debut tânăr este faptul că simptomele pot fi diferite de cele întâlnite în mod obișnuit la persoanele în vârstă.
La persoanele mai tinere, există o probabilitate mai mare ca primele manifestări să nu fie legate de memorie. În schimb, pot apărea modificări ale comportamentului, limbajului, vederii, personalității sau coordonării.
Acest lucru poate face ca simptomele să fie mai greu de recunoscut. Unele dintre ele pot fi puse inițial pe seama stresului, a problemelor de la locul de muncă, a dificultăților din relații sau, în cazul femeilor, a schimbărilor asociate menopauzei.
Schimbările în vorbire pot fi un semn de urmărit
Printre manifestările care pot apărea se numără dificultatea de a găsi cuvintele potrivite în timpul unei conversații.
O persoană poate începe să aibă probleme în a-și exprima ideile, poate vorbi mai puțin decât de obicei sau poate întâmpina dificultăți în a participa la conversații.
Aceste modificări nu înseamnă automat că o persoană are demență. Problemele de vorbire și găsirea cuvintelor pot avea numeroase alte cauze. Totuși, atunci când apar împreună cu alte schimbări cognitive, comportamentale sau de personalitate și se agravează în timp, este indicată o evaluare medicală.
Alte modificări care pot apărea la început
Potrivit specialiștilor citați de Johns Hopkins Medicine, printre semnele care pot ridica suspiciuni se află uitarea unor informații importante, în special a celor învățate recent, precum și repetarea aceleiași întrebări sau solicitarea în mod repetat a acelorași informații.
Pot apărea și dificultăți în rezolvarea unor probleme simple din viața de zi cu zi. De exemplu, persoana poate întâmpina probleme în gestionarea facturilor sau în urmărirea unei rețete pe care o cunoștea bine.
Un alt semn poate fi pierderea noțiunii timpului sau dificultatea de a-și aminti unde se află și cum a ajuns într-un anumit loc.
Problemele de vedere, inclusiv dificultățile de percepție a profunzimii, pot reprezenta, de asemenea, un simptom în anumite forme de demență.
Schimbările de comportament și personalitate nu trebuie ignorate
Demența cu debut precoce poate afecta și comportamentul sau starea emoțională.
Unele persoane pot deveni mai iritabile, anxioase sau retrase decât erau în mod obișnuit. Pot apărea modificări ale personalității, ale judecății și ale modului în care persoana interacționează cu familia, prietenii sau colegii.
Retragerea din activitățile sociale și profesionale poate fi un alt semnal. În anumite cazuri, aceste schimbări pot fi observate de cei apropiați înainte ca persoana afectată să își dea seama că ceva s-a modificat.
Problemele de mers și coordonare pot apărea mai frecvent la persoanele tinere
Demența cu debut tânăr poate avea și manifestări fizice. Comparativ cu formele întâlnite la vârste înaintate, persoanele mai tinere sunt mai predispuse să prezinte probleme de mișcare, mers, coordonare sau echilibru.
Modificarea mersului poate fi subtilă la început. O persoană poate merge mai încet decât în mod normal, poate avea un mers târșâit sau poate întâmpina dificultăți de coordonare.
Aceste simptome au, la rândul lor, numeroase cauze posibile și nu trebuie interpretate izolat ca un semn de demență.
Simptomele se pot agrava în timp
Pe măsură ce boala evoluează, problemele cognitive și comportamentale pot deveni mai pronunțate. Pot apărea confuzie accentuată cu privire la timp și loc, schimbări importante de dispoziție și comportament sau suspiciuni neobișnuite față de membrii familiei și persoanele care oferă îngrijire.
În stadii mai avansate pot apărea dificultăți de vorbire, înghițire sau mers, precum și pierderi severe de memorie.
Evoluția diferă însă în funcție de cauza demenței și de fiecare persoană în parte.
Inflamația și sănătatea creierului, studiate de cercetători
Cercetările au analizat și posibila legătură dintre inflamația din organism la vârste tinere și declinul cognitiv apărut ulterior.
Unul dintre markerii studiați este proteina C reactivă, cunoscută sub abrevierea CRP, ale cărei niveluri pot crește atunci când există inflamație în organism.
Unele cercetări au analizat dacă nivelurile crescute ale acestui marker în perioada adultă timpurie ar putea fi asociate cu modificări cognitive observate mai târziu în viață. Este însă important ca astfel de asocieri să nu fie interpretate drept dovadă că inflamația provoacă în mod direct demența.
Când ar trebui cerut sfatul medicului
Problemele ocazionale de memorie, dificultatea de a găsi un cuvânt sau perioadele de neatenție sunt frecvente și nu înseamnă automat că există o boală neurodegenerativă.
Devine însă importantă o discuție cu medicul atunci când schimbările sunt persistente, se agravează sau încep să afecteze activitatea profesională, relațiile sociale ori capacitatea de a desfășura activitățile obișnuite.
Un diagnostic nu poate fi stabilit pe baza unui singur simptom. Medicul poate analiza istoricul persoanei, simptomele, medicamentele utilizate și alte posibile cauze ale modificărilor și poate recomanda investigații suplimentare atunci când este necesar.
Demența cu debut precoce rămâne neobișnuită, însă recunoașterea schimbărilor persistente de memorie, limbaj, comportament, personalitate sau coordonare poate contribui la obținerea unei evaluări medicale cât mai devreme.
