Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Din cuprinsul articolului
Balonarea este atât de frecventă încât poate fi pusă rapid pe seama alimentației, menopauzei, constipației sau colonului iritabil. Atunci când apare aproape zilnic, abdomenul pare tot mai mare și senzația persistă săptămâni la rând, simptomul trebuie evaluat.
Cancerul ovarian afectează în special femeile trecute de 50 de ani și este cel mai frecvent după menopauză. Manifestările sale pot fi vagi: balonare, sațietate rapidă, durere abdominală, urinări dese sau modificări ale tranzitului intestinal.
Cele mai multe femei cu asemenea simptome nu au cancer ovarian. Problemele digestive, afecțiunile urinare și numeroase boli ginecologice sunt mult mai frecvente. Persistența și schimbarea față de starea obișnuită sunt însă motive pentru o consultație.
Balonarea persistentă nu este același lucru cu gazele apărute după masă
Balonarea digestivă obișnuită poate apărea după anumite alimente, variază pe parcursul zilei și se ameliorează după eliminarea gazelor ori după scaun.
În cancerul ovarian, unele femei descriu o senzație aproape permanentă de abdomen umflat sau mărit. Hainele devin mai strâmte în talie, iar circumferința abdomenului poate crește fără o modificare similară a restului corpului.
NHS recomandă verificarea simptomelor care apar frecvent, aproximativ de 12 ori sau mai mult într-o lună. Printre manifestările principale sunt abdomenul umflat, durerea abdominală sau pelvină, lipsa poftei de mâncare, sațietatea rapidă și urinările urgente ori mai frecvente.
Nu este necesar ca toate aceste semne să apară simultan.
Cele patru simptome care apar cel mai frecvent
Principalele manifestări asociate cancerului ovarian sunt:
- balonarea persistentă sau creșterea abdomenului;
- durerea ori presiunea în abdomen și pelvis;
- senzația de sațietate după o cantitate mică de mâncare;
- nevoia de a urina mai des sau mai urgent.
Pot apărea și:
- constipație sau diaree;
- indigestie;
- dureri de spate;
- oboseală;
- scădere în greutate fără o explicație;
- secreții vaginale neobișnuite;
- sângerare vaginală după menopauză.
CDC recomandă consult medical dacă balonarea, durerea, sațietatea rapidă ori modificările urinare persistă două săptămâni sau mai mult și nu sunt normale pentru persoana respectivă. Orice sângerare vaginală după menopauză trebuie evaluată fără amânare.
De ce simptomele pot fi ignorate
Ovarele se află în profunzimea pelvisului, iar o formațiune mică nu este întotdeauna vizibilă sau palpabilă. Simptomele pot semăna cu cele produse de constipație, reflux, infecții urinare, chisturi sau alte afecțiuni comune.
Multe femei încearcă mai întâi să schimbe dieta, să ia probiotice ori să trateze constipația. Dacă manifestările continuă sau devin mai frecvente, diagnosticul inițial trebuie reevaluat.
Un episod izolat de balonare după o masă nu indică o tumoră. Situația devine mai importantă când simptomul:
- este nou;
- apare aproape zilnic;
- nu dispare după schimbarea alimentației;
- se agravează treptat;
- este însoțit de sațietate rapidă;
- apare împreună cu durere pelvină ori urinări dese;
- începe pentru prima dată după 50 de ani.
Simptomele cancerului ovarian sunt comune și pot avea numeroase alte cauze, dar depistarea mai devreme poate permite un tratament mai eficient.
Sațietatea rapidă, un semn ușor de trecut cu vederea
Unele femei observă că nu mai pot termina o porție pe care înainte o mâncau fără dificultate. Apare senzația de plenitudine după câteva înghițituri, uneori însoțită de greață sau pierderea poftei de mâncare.
Acest simptom poate fi provocat de numeroase afecțiuni digestive. În contextul balonării persistente și al unei creșteri a abdomenului, trebuie însă menționat medicului.
Acumularea de lichid în abdomen, numită ascită, poate produce tensiune abdominală, senzația de plenitudine și dificultăți la masă. Ascita nu este specifică cancerului ovarian și poate apărea inclusiv în boli hepatice sau cardiace.
Urinările dese nu înseamnă întotdeauna infecție
Nevoia de a urina mai frecvent sau senzația că trebuie mers urgent la toaletă pot fi puse pe seama unei infecții urinare ori a modificărilor apărute după menopauză.
Dacă analizele pentru infecție sunt negative, iar simptomul persistă, trebuie căutată o altă cauză. O formațiune sau acumularea de lichid în pelvis poate exercita presiune asupra vezicii.
Modificările urinare apar printre simptomele recunoscute ale cancerului ovarian, alături de balonare, durere pelvină și sațietate rapidă.
Sângerarea după menopauză trebuie verificată imediat
După instalarea menopauzei, orice sângerare vaginală este considerată anormală și trebuie evaluată.
De cele mai multe ori, cauza nu este cancerul ovarian. Sângerarea postmenopauză poate apărea în atrofia vaginală, polipi, tratamente hormonale sau afecțiuni ale uterului și colului.
Ea se află însă pe lista simptomelor posibile ale cancerelor ginecologice și nu trebuie atribuită automat unei iritații sau „dereglări hormonale”.
Cine are un risc mai mare
Riscul cancerului ovarian crește odată cu vârsta, iar boala este întâlnită cel mai frecvent la femeile aflate după menopauză.
Printre factorii asociați cu un risc mai mare se află:
- o rudă apropiată cu cancer ovarian;
- mutații ereditare BRCA1 sau BRCA2;
- sindromul Lynch;
- antecedente personale de cancer mamar;
- endometrioza;
- menopauza instalată târziu;
- lipsa sarcinilor;
- unele forme de terapie hormonală după menopauză.
Mutațiile BRCA1, BRCA2 și cele asociate sindromului Lynch se numără printre cele mai cunoscute modificări genetice care cresc riscul cancerului ovarian.
Prezența unui factor de risc nu înseamnă că boala va apărea, iar femeile fără factori cunoscuți pot fi, la rândul lor, diagnosticate.
Testul Papanicolau nu depistează cancerul ovarian
Testul Papanicolau este folosit pentru depistarea modificărilor celulelor colului uterin. El nu verifică ovarele și nu reprezintă un test pentru cancer ovarian.
Nu există, în prezent, o metodă simplă și fiabilă de screening pentru femeile fără simptome și cu risc obișnuit. CDC subliniază că recunoașterea simptomelor rămâne importantă tocmai pentru că testul Papanicolau nu identifică această boală.
Femeile cu mutații genetice sau cu un istoric familial puternic au nevoie de recomandări individualizate din partea unui specialist în genetică medicală ori oncologie ginecologică.
Ce este analiza CA-125
CA-125 este o proteină care poate fi măsurată în sânge. Nivelul poate fi crescut la unele femei cu cancer ovarian, dar rezultatul nu stabilește singur diagnosticul.
Valoarea poate crește și în:
- endometrioză;
- boli hepatice;
- inflamații;
- fibrom uterin;
- acumularea de lichid în abdomen;
- alte tipuri de cancer.
Unele cancere ovariene, mai ales în stadii timpurii, pot exista cu un CA-125 normal.
Din aceste motive, analiza este utilizată împreună cu simptomele, examenul clinic și investigațiile imagistice. Studiile mari nu au arătat că testarea periodică prin CA-125 și ecografie reduce mortalitatea în rândul femeilor asimptomatice cu risc obișnuit.
Ce investigații poate recomanda medicul
Prima etapă poate include discuția despre simptome și istoricul familial, examinarea abdomenului și un consult ginecologic.
Dacă există suspiciuni, pot fi indicate:
- analiza CA-125;
- ecografie transvaginală;
- ecografie abdominală;
- tomografie computerizată;
- consult la oncologie ginecologică;
- prelevarea de țesut sau intervenția chirurgicală pentru confirmare.
O ecografie normală nu explică automat simptomele. Dacă manifestările continuă, medicul trebuie să caute alte cauze sau să reevalueze situația. După menopauză, ovarele pot fi uneori prea mici pentru a fi vizualizate clar la ecografie.
Diagnosticul de cancer nu este stabilit numai prin ecografie sau CA-125. Confirmarea necesită evaluare de specialitate și, în multe situații, examinarea țesutului.
Când trebuie făcută programarea
Este recomandată consultația dacă, timp de aproximativ două săptămâni sau mai mult, apar:
- balonare aproape zilnică;
- creșterea abdomenului;
- durere pelvină;
- sațietate rapidă;
- pierderea poftei de mâncare;
- urinări mai frecvente;
- constipație nou apărută;
- scădere inexplicabilă în greutate.
Sângerarea vaginală după menopauză trebuie evaluată cât mai repede, fără a aștepta două săptămâni.
O evidență simplă a simptomelor poate ajuta: în ce zile apar, dacă se agravează, legătura cu mesele, schimbările de greutate și eventualele modificări urinare sau intestinale.
